Clima ultimilor 12.000 de ani a fost mult mai dinamică decât se credea
Una dintre concepțiile răspândite în mediul științific este aceea că Holocenul, o eră geologică ce a început acum aproximativ 12.000 de ani, s-ar fi caracterizat printr-o stabilitate climatică relativă. Această stabilitate ar fi facilitat dezvoltarea agriculturii, formarea de mari așezări urbane și, în general, avansul civilizației.
Cu toate acestea, cercetătorii din Norvegia, Germania și Elveția contestă acest punct de vedere, conform unui studiu publicat în revista Nature Communications Earth & Environment. Studiul demonstrează că realitatea climatică a fost mult mai variată decât s-a sugerat anterior.
Această percepție distorsionată se datorează diverselor incertitudini legate de datare, prejudecăților sezoniere—deoarece majoritatea datelor sunt obținute din anotimpul cald—și părtinirii emisferice, căci informațiile provin în principal din emisfera nordică.
Cercetătorii europeni au elaborat un nou catalog al diversității energiei solare care a influențat atmosfera terestră, realizat de specialiștii de la Institutul Max Planck din Germania, documentând în același timp influența erupțiilor vulcanice asupra climei din ultimele 11.500 de ani.
Acest demers le-a permis autorilor studiului să identifice multiple episoade de fluctuații climatice, cu o scădere semnificativă a temperaturilor globale. În ultimii 8.000 de ani au fost documentate nu mai puțin de 11 perioade de răcire accentuată a climei.
Oscilațiile climatice au fost corelate cu erupții vulcanice puternice, generând un efect de domino. Formarea ghețarilor a reflectat energia solară, amplificând astfel scăderea temperaturilor.
Deși aceste fluctuații nu au atins nivelul celor din ultima perioadă glaciară, au reprezentat totuși scăderi semnificative, de câteva grade Celsius.
De exemplu, au fost înregistrate scăderi temporare ale temperaturilor cu până la 2 grade Celsius în raport cu perioada preindustrială (comparativ, în timpul ultimului maxim glaciar, acum 23.000 de ani, temperaturile globale erau cu 6 grade Celsius mai scăzute). Creșterea temperaturilor actuale, majoritar datorată influenței activității umane, este de aproximativ 1,2 grade Celsius comparativ cu perioada preindustrială.
Deosebit este faptul că cercetătorii nu au observat perioade de încălzire globală în această lungă perioadă, cu excepția timpurilor contemporane. Așa-numitele episoade de încălzire din Antichitate sau Evul Mediu au fost, de fapt, regionale, conform specialiștilor.
Studiul furnizează nu doar o imagine detaliată a climatelor Holocenului, ci și un avertisment cu privire la schimbările climatice actuale, subliniind faptul că modificări aparent minore pot avea efecte considerabile asupra climatului global.
Un exemplu relevant în acest context îl constituie vulcanii. Deși emit dioxid de carbon, un gaz cu efect de seră puternic, aerosolii de sulfat vulcanic din atmosferă pot bloca lumina solară, provocând astfel o scădere semnificativă a temperaturilor. Spre deosebire de aceasta, activitățile umane contribuie cu 40 până la 100 de ori mai mult dioxid de carbon decât vulcanii, iar efectele acestor emisii sunt evidente în prezent.
