Cum să te conectezi eficient cu un adolescent? Psiholog: „Dacă știe că nu-l vei judeca când greșește, va veni să îți împărtășească și aspecte pozitive, dar și provocări”. Sfaturi practice pentru părinții care își doresc o relație autentică

Adolescența reprezintă o etapă complexă în dezvoltarea unui tânăr – și totodată, o provocare pentru părinți. În timp ce adolescenții caută intimitate și independență, ei au nevoie de sprijin emoțional și stabilitate mai mult ca niciodată. Cum putem naviga cu succes între implicare și respectarea spațiului personal? Cum construim o relație solidă, fără a deveni intruzivi?

Această perioadă este marcată de transformări profunde, atât pentru tineri, cât și pentru părinți. Relația dintre părinți și adolescenți este adesea pusă la încercare, dar oferă și oportunități valoroase de reconectare și dezvoltare comună. Adolescenții au nevoie să se simtă auziți și înțeleși. Ascultarea activă, fără întreruperi sau judecăți, le permite să-și exprime gândurile și emoțiile. Validarea sentimentelor lor, chiar și atunci când par nesemnificative, întărește încrederea mutuală. Psihologul Irina Olteanu, specialist în psihoterapie pentru copii, oferă strategii utile pentru a reconstrui legătura cu adolescenții și a păstra relația.

Cum rămâi conectat atunci când adolescentul se retrage

Atunci când adolescentul răspunde cu „nu am nimic” sau „lasă-mă în pace”, nu înseamnă că nu te caută. De fapt, vrea să evalueze dacă ești acolo pentru el, indiferent de reacția lui. „Va încerca să te respingă de mai multe ori până când va simți că îi ești alături și că te interesează cu adevărat”, explică psihologul Irina Olteanu. În asemenea momente, mai bine nu insista cu întrebări, ci oferă-te subtil:

• „Dorești să te ajut cu proiectul pe care trebuie să-l predai mâine?”
• „Pot să te duc la antrenament?”
• „Îți prepar un ceai cald?”

Adesea, lipsa comunicării poate proveni din faptul că părintele vine constant cu soluții. În loc de a spune: „Știi că nu-ți face bine să…”, mai bine întreabă: „Ce crezi că ai putea face în această situație?”.

Creează momente de conectare, nu interogatorii

Părinții doresc să fie la curent cu viața adolescentului, dar există riscul de a deveni intruzivi. Irina Olteanu sugerează ajustarea relației: „Nu mai organizăm mereu jocuri de societate, putem viziona un film împreună. Nu trebuie să-l însoțim la toate activitățile, ci să-l ducem până acolo și apoi să ne retragem. Pe drum, avem ocazia pentru o conversație.”

Nu este necesar să impui mese în familie, dar poți organiza o ieșire la cafeneaua lui preferată. Astfel de momente sprijină conectarea și apropierea fără a pune presiune.

Practică ascultarea activă – atenție la ce se spune, dar și la ce rămâne nespus

„Este esențial să știi să asculți dacă vrei să te conectezi cu adolescentul tău. Dacă el se simte confortabil să vină la tine, știind că nu-l vei judeca sau certa pentru greșelile sale, va fi dispus să-ți împărtășească atât lucruri pozitive, cât și provocări”, afirmă psihologul Irina Olteanu.

Cu toate acestea, există momente când adolescentul se retrage. Dacă își limitează întâlnirile cu prietenii, devine mai apatic, agresiv sau are schimbări bruște de comportament, este important ca părintele să caute să înțeleagă ce se întâmplă dincolo de aparențe. În astfel de cazuri, nu este vorba doar despre dorința de intimitate, ci posibilitatea unei suferințe interioare nespuse.

Reacție vs acțiune: greșelile frecvente ale părinților

În fața semnelor de îngrijorare, părinții adesea reacționează rapid, uneori chiar excesiv. „Teama ne poate determina să reacționăm impulsiv în loc să acționăm cu răbdare. Dorința noastră de a rezolva rapid situația și de a ne asigura că tânărul este în siguranță ne poate împiedica să fim tacticoși”, explică Irina Olteanu.

Soluția? Să ne recunoaștem emoțiile, să renunțăm la un ton autoritar și să prioritizăm relația. Iată câteva sugestii utile pentru gestionarea acestor momente:

• „Îmi dau seama că treci printr-o perioadă dificilă… aș dori să te ajut.”
• „Înțeleg că ești foarte supărat acum, aș prefera să te las să te calmezi și să discutăm mai târziu.”
• „Comportamentul tău agresiv îmi sugerează că nu te simți bine. Ce se întâmplă cu tine? Aș vrea să știu.”

Acceptă dorința lui de independență, chiar dacă este dificil

Este natural ca adolescentul să caute autonomie. Nu este o respingere personală, ci un pas necesar către maturitate.

„De obicei, ne facem griji fără motiv atunci când copilul trece de la infanță la adolescență și își schimbă comportamentul față de părinți. Însă aceste transformări sunt normale și necesare”, adaugă psihologul Irina Olteanu.

Fii suportul emoțional de care are nevoie

Adolescenții își testează limitele și fac greșeli. Totuși, au nevoie de părinți care să rămână disponibili emoțional, să-și recunoască propriile greșeli și să evidențieze sinceritatea și vulnerabilitatea.

„Dacă am țipat sau am jignit, putem oricând să ne cerem scuze. Arătându-le că nu suntem perfecți, dar ne străduim să devenim mai buni, contribuim la formarea lor ca persoane empatice și responsabile”, concluzionează psihologul.

Conectarea cu un adolescent nu se rezumă la control, ci implică o prezență empatică. Este esențial să știi când să te retragi, când să spui „Sunt aici” și când să lași loc pentru evoluție. Deși nu este un proces simplu, este una dintre cele mai valoroase investiții în relația părinte-copil. Un adolescent are nevoie în continuare de părintele său în roluri nu de lider al expediției, ci de sprijin constant, oferind stabilitate într-un univers în continuă schimbare.