De ce cele două fețe ale Lunii sunt atât de diferite? Un studiu gravitațional aduce explicații interesante

joi, 15 mai 2025, 14:13•

La suprafata Lunii (foto David Morrison, Dreamstime.com)

Cele două fețe ale Lunii prezintă diferențe semnificative: partea vizibilă, de la noi, este acoperită de câmpuri extinse de lavă solidificată, cunoscute sub numele de „maria”, pe când fața ascunsă este plină de cratere cauzate de impactul asteroizilor. Un studiu gravitațional oferă explicații despre aceste diferențe.

O analiză detaliată a gravitației selenare, realizată pe baza datelor obținute de două sonde robotice ale NASA, aduce noi perspective asupra divergențelor dintre cele două fețe ale Lunii.

Informațiile din misiunea GRAIL (Gravity Recovery and Interior Laboratory) sugerează că interiorul Lunii are o structură asimetrică, influențată de activitatea vulcanică intensă din trecutul său, cu mult timp în urmă, pe partea vizibilă. Această activitate a avut un rol important în formarea caracteristicilor de la suprafață.

Cercetătorii au observat că partea vizibilă a Lunii se deformează mai mult decât cea ascunsă în timpul orbitei sale eliptice în jurul Pământului, fenomen cauzat de gravitația Terrei. Această observație sugerează diferențe geologice interne, în special în manta.

Potrivit lui Ryan Park de la Jet Propulsion Laboratory (NASA), autor principal al studiului publicat în revista Nature, "rezultatele sugerează că interiorul Lunii nu este uniform și că partea vizibilă este mai caldă și mai activă din punct de vedere geologic la adâncime, comparativ cu partea ascunsă."

Unii cercetători speculează că acumularea de elemente radioactive ce generează căldură în mantaua faței vizibile s-a întâmplat în perioada de vulcanism intens. Studiul recent oferă dovezi care susțin această teorie.

Temperatura mantalei de pe partea vizibilă este cu aproximativ 100–200 °C mai ridicată decât cea de pe partea ascunsă, diferența de temperatură fiind menținută de dezintegrarea radioactivă a unor elemente chimice precum toriu și titan.

Luna are un diametru de 3.475 km, adică puțin peste un sfert din cel al Pământului. Mantaua lunară are o adâncime de la 35 km la 1.400 km și reprezintă aproximativ 80% din masa și volumul Lunii, fiind compusă în principal din minerale precum olivină și piroxen, similare cu cele din mantaua Terrei.

Luna s-a format acum 4,5 miliarde de ani și inițial se rotea foarte rapid în jurul axei sale. Însă, datorită gravitației Pământului, rotația sa s-a încetinit. Acum, perioada de rotație a Lunii coincide cu cea de revoluție în jurul Pământului, durând aproximativ 27 de zile. Acest fenomen, denumit rotație sincronă, face ca Luna să prezinte mereu aceeași față către Terra.

Contrar impresiei de întuneric permanent, pe fața ascunsă a Lunii există un ciclu lunar complet de zi și noapte, similar cu cel de pe fața vizibilă, care durează aproximativ 29,5 zile.

Deși fața ascunsă a Lunii nu se află în întuneric total, ea este adesea denumită „partea întunecată a Lunii” datorită faptului că este mai puțin cunoscută și mai rar explorată în comparație cu fața vizibilă.