De ce conferința pe probleme climatice COP29 de la Baku s-a încheiat cu un acord dezamăgitor pentru multe țări
Pe parcursul a 13 zile, Azerbaidjan a fost gazda unui summit climatic intens, unde reprezentanții țărilor dependente de petrol și gaze au avut un rol proeminent. Acordul final a stârnit critici din partea multor state. Ce face ca acțiunea rapidă să fie atât de dificilă într-o lume care se confruntă cu o încălzire accelerată? Există un viitor pentru aceste conferințe?
Conferința COP29 de la Baku s-a finalizat fără a aborda în mod direct „tranziția” de la combustibilii fosili. Această omisiune este considerată „îngrijorătoare” de mulți experți, care o văd ca pe un regres în eforturile de a menține temperatura globală sub limită de 1,5 grade Celsius, comparativ cu perioada preindustrială, conform agenției de presă AFP. Unele voci mai vehemente consideră summitul un eșec total.
Obiectivul esențial: 300 de miliarde de dolari.
Țările participante la Conferința ONU privind schimbările climatice din Azerbaidjan au convenit, până la urmă, asupra unui obiectiv global de finanțare destinat ajutorării țărilor în dezvoltare în lupta lor împotriva schimbărilor climatice.
Suma stabilită pentru acest plan de finanțare este de 300 de miliarde de dolari anual până în 2035, o valoare de peste patru ori mai mică decât estimările economiștilor privind necesarul real pentru combaterea eficientă a dezastrelor naturale și impactului acestora asupra economiilor statelor.
Acest acord, care a suscitat nemulțumirea multora, a fost obținut după negocieri prelungite care au depășit termenul limită stabilit pentru 22 noiembrie, continuând și pe 23 noiembrie, din cauza divergențelor de opinii între țările dezvoltate și cele cu resurse financiare reduse. Negocierile au durat cu 30 de ore mai mult decât era planificat.
Acordul stipulează că națiunile mai dezvoltate se vor angaja să contribuie cu 300 de miliarde de dolari anual, față de aproximativ 100 de miliarde de dolari, printr-un fond destinat „pierderilor și daunelor”.
Obiectivul de 100 de miliarde de dolari a fost stabilit în urma negocierilor din 2009, cu termenul limită inițial fixat pentru 2020. Acum, a fost necesară o țintă mai ambițioasă, dar rezultatul a fost un compromis, având în vedere că multe țări se așteptau la un fond anual de 500 de miliarde de dolari.
Mukhtar Babaiev, președintele COP29, a criticat țările din „Nordul global” pentru rigiditatea arătată în privința sumelor propuse ca ajutor. A menționat că anumiți participanți erau dispuși să contribuie cu mai mulți bani, în timp ce alții se opuneau. Cu două zile înainte de finalizarea acordului, 100 de țări din „global South” au respins propunerea ca suma anuală să fie de 250 de miliarde de dolari.
În plus, unii reprezentanți ai țărilor dezvoltate au criticat organizatorii azeri pentru lipsa de leadership și pentru pregătirea insuficientă pentru un astfel de congres.
Acordul este non-angajant, fără sume specificate de contribuție din partea țărilor, și nu există metode prin care acestea să fie obligate să contribuie. Având în vedere inflația crescândă și problemele economice cu care se confruntă multe state, ideea alocării unor fonduri mari pentru acest mecanism climatic poate fi primită cu scepticism pe plan intern.
Activistii și ONG-urile de mediu au caracterizat acordul final ca un eșec, reprezentanta delegației indiene, Chandni Raina, descriind documentul drept „o iluzie optică”, catalogând suma propusă ca „neînsemnată” și inacceptabilă.
Acordul reflectă o triplare față de actuala sumă promisă, dar liderii țărilor sărace consideră că necesarul anual ar fi de 1.300 de miliarde de dolari, suma fiind de peste trei ori mai mare decât cea propusă la Baku.
Printre națiunile care au contestat acordul se numără India, Nigeria, Bolivia și Malawi, reprezentanții nigerieni numind acordul o „glumă”.
Fondul de 300 de miliarde de dolari, destinat statelor în curs de dezvoltare, ar trebui să faciliteze tranziția acestora către surse de energie verde, cum ar fi instalarea de panouri solare sau ferme eoliene. Aceste resurse ar putea ajuta țările cu resurse financiare limitate să se adapteze mai bine la dezastrele climatice, inclusiv furtuni severe și fenomene de secetă.
Relatările din Washington Post subliniază dezamăgirea și neîncrederea pe care liderii țărilor în dezvoltare le-au exprimat în anii anteriori la summit-urile COP, unde au obținut rezultate sub așteptări. Un eșec a fost la un moment dat foarte aproape; cu 24 de ore înainte de semnarea acordului final, părea că nu se va ajunge la niciun consens.
Următorul obiectiv: Brazilia 2025
Summitul a fost considerat „haotic” de unii specialiști, conform unei analize CNN care sugerează întrebări legate de viitorul procesului COP, având în vedere că ultimele patru conferințe s-au desfășurat în țări bogate în resurse petroliere, unde lobby-ul industriei combustibililor fosili a fost extrem de activ.
Criticile aduse întregului proces COP se referă la dependența sa de disponibilitatea marilor state poluatoare, care, în general, preferă să contribuie cu sume mai mici.
O analiză BBC menționează că unul dintre cei mai puțin auziți participanți la acest summit a fost China, un mare poluator, care, fiind clasificată de ONU ca țară „în curs de dezvoltare”, nu are obligația formală de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră sau de a oferi ajutoare financiare țărilor sărace. Totuși, China a arătat semne de deschidere în a oferi mai multe informații despre emisiile sale poluante și este de așteptat să contribuie pe viitor la fondurile destinate ajutoarelor pentru țările cu resurse limitate.
Dezbaterile dintre liderii din țările dezvoltate au fost alimentate și de așteptările ca atât Arabia Saudită, cât și China să participe financiar, având în vedere creșterea economiilor lor în ultimele două-trei decenii.
Următoarea conferință COP30 se va desfășura în Brazilia, între 10 și 21 noiembrie 2025, în orașul Belem.
