Finlanda dezvoltă un plan ambițios de infrastructură: Tuneluri subacvatice și poduri extinse pentru o conexiune directă cu aliații NATO

Situată la granița cu Rusia și înconjurată de ape, Finlanda, una dintre cele mai recente țări membre NATO, trebuie să facă investiții semnificative în anii următori pentru a implementa proiecte mari de infrastructură, incluzând tuneluri subacvatice și poduri pentru a se conecta mai direct la capitalele altor state aliate din apropiere.
Un raport recent al Confederației Industriilor Finlandeze subliniază că „vulnerabilitățile din Marea Baltică impun necesitatea dezvoltării de rute logistice noi pentru a asigura transportul către restul Europei și nu numai”. Această asociație patronală, care include firme ce contribuie cu peste 70% din PIB-ul Finlandei și cu 95% din exporturi, subliniază importanța acestor proiecte.
În prezent, Finlanda este conectată de vecinii săi din Europa și membri NATO, Suedia și Estonia, în principal prin transport maritim și aerian.
Totodată, conexiunea terestră cu țările baltice se face exclusiv prin Rusia, iar conexiunea cu Suedia este ineficientă din cauza ocolului semnificativ pe care îl presupune.
Un alt impediment în interconectarea cu restul Uniunii Europene este diferența de ecartament al căilor ferate în Finlanda (1.524 mm) față de majoritatea rețelei europene (1.435 mm).
Trei mari inițiative pentru a asigura conexiuni directe cu aliații regionali
Raportul propune includerea explorării opțiunilor de conexiune internațională în agenda priorității politice de transport, susținând necesitatea unei legături fixe peste Marea Baltică, inclusiv un pod-tunel către Stockholm.
Autori raportului au identificat trei proiecte semnificative pentru conexiuni fixe – atât feroviare, cât și rutiere:
- Un proiect care să connecteze direct Helsinki cu Stockholm, ce presupune o distanță de aproape 170 de km prin arhipelagul Åland și Golful Botnic.
- Un tunel subacvatic de 80 de km care să lege Helsinki de Tallinn, facilitând legătura cu restul țărilor baltice.
- O conexiune între Finlanda și Suedia în zona centrală, în cea mai îngustă porțiune a Golfului Botnic, între Umea (Suedia) și Vaasa (Finlanda), pe o distanță de aproximativ 80 de km.
Aceste trei proiecte sunt majore, complexe și costisitoare, iar experții finlandezi recomandă evaluarea tuturor opțiunilor pentru a fi implementate între 2030 și 2050.
Tunelul subacvatic între Helsinki și Tallinn
Cel mai avansat dintre aceste proiecte este tunelul feroviar subacvatic care ar lega Helsinki de Tallinn.
Discuțiile privind acest tunel se desfășoară de mai bine de 25 de ani, iar studiile de fezabilitate sugerează o lungime de 80 de km în varianta cea mai scurtă, însă versiunea optimă ar putea ajunge la 100 km, făcându-l astfel cel mai lung tunel (feroviar sau rutier) din lume.
Estimările de costuri se situează între 13 și 20 miliarde de euro, iar Uniunea Europeană ar putea acoperi 40% din cheltuieli, restul urmând a fi asigurat de Estonia și Finlanda, problema principală fiind abordarea acestei contribuții.
După cum s-a menționat anterior, PIB-ul Estoniei este de aproximativ 40 miliarde de euro, și contribuția națională pentru un astfel de proiect ar fi extrem de dificil de realizat.
Helsinki, cu o populație de 690.000 de locuitori, și Tallinn, cu 450.000, au în prezent timpi de așteptare de 90 de minute până la trei ore cu feriboturile care traversează Golful Finlandei. Drumul pe uscat spre Tallinn include un traseu de 800 km ce trece prin Rusia.
Dacă tunelul ar fi construit, timpul de călătorie ar putea fi redus la sub 40 de minute. Această legătură ar oferi Finlandei o conexiune directă cu restul Europei prin Rail Baltica, un alt proiect care urmărește realizarea unei rețele feroviare moderne în țările baltice.
Conexiunea între Helsinki și Stockholm: un complex sistem de poduri și tuneluri prin Åland
În paralel, autoritățile din Finlanda și Suedia sunt îndemnate să analizeze un proiect ambițios: o conexiune rutieră și feroviară între Helsinki și Stockholm, trecând prin insulele Åland.
Acest coridor de transport are potențialul de a deveni unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură din nord, dar va trebui să depășească provocări tehnice, economice și ecologice considerabile.
Experții consideră că acest proiect este mult mai complex decât realizarea podului Øresund, care leagă Danemarca de Suedia, având în vedere dificultățile geologice dobândite în regiunea Åland.
Costurile de construcție sunt estimate să fie ridicate datorită naturii geografice a arhipelagului, ce ar impune realizarea de poduri și tuneluri subacvatice, adaptate condițiilor climatice severe din Marea Baltică.
Impactul asupra mediului ar fi un alt aspect important, iar ecologiștii ar putea contesta proiectul din cauza posibilei poluări și afectării ecosistemelor fragile din zonă.
În ciuda provocărilor, avantajele unei asemenea conexiuni ar putea fi semnificative, având în vedere că transportul dintre Helsinki și Stockholm este puternic influențat de condițiile meteorologice.
Hasselgren subliniază că o astfel de legătură ar transforma drastic economia transportului în regiune și ar îmbunătăți cooperarea dintre cele două state.
Este important să menționăm că un asemenea proiect ar beneficia de mari inițiative europene aflate în implementare, cum ar fi tunelul subacvatic Fehmarn Belt.
O legătură fixă între Suedia și Finlanda prin Golful Botnic
Al treilea proiect adus în discuție este o conexiune fixă între Vaasa (Finlanda) și Umea (Suedia), prin cea mai îngustă parte a Golfului Botnic.
Această legătură ar uni practic centrul celor două state, asigurând o conexiune mai rapidă decât ruta actuală, care deviază semnificativ.
Deși, în zona cea mai îngustă, realizarea noii conexiuni ar necesita structuri complexe pe o distanță de 80 de km.
Guvernul finlandez a alocat 200.000 de euro pentru studii de fezabilitate în 2024, iar un raport va fi publicat de Agenția finlandeză pentru infrastructura de transport.
Este de notat că impactul economic al acestei legături TLP-ului nu ar fi semnificativ la nivel național, dată fiind infrastructura insuficient dezvoltată pe partea finlandeză.
Agenția finlandeză de transport a declarat că este prematur să se pronunțe cu privire la cele trei mari inițiative menționate în raport.
Finlanda: O dependență de transport maritim accentuată după conflictul cu Rusia
Conform EK, Finlanda depinde de exporturi și resimte o vulnerabilitate în transport.
Această fragilitate s-a accentuat din cauza reducerii drastice a tranzitului de mărfuri prin Rusia după începutul conflictului din Ucraina și aderarea la NATO, transformând exporturile Finlandei în aproape exclusiv maritime.
Experții subliniază că această dependență trebuie urgent abordată.