Pediatrul explică: când e copilul prea bolnav pentru a amâna vacanța sau a-l trimite în tabără?

Un nas înfundat poate indica o răceală benignă, dar simptome precum febra, vărsăturile sau otita pot ascunde riscuri semnificative pentru copii și cei din jur. Pediatrul Raluca Bidiga detaliază semnalele importante, iar ghidurile internaționale oferă informații esențiale pentru a lua o decizie conștientă cu privire la călătorie.

Dacă aștepți cu nerăbdare concediul de vară și, cu doar două zile înainte de plecare, micuțul tău începe să se simtă rău, ce alegi: să pleci sau să amâni? O decizie corectă, conform Organizației Mondiale a Sănătății, implică evaluarea stării generale de sănătate a copilului, a tipului de transport și a condițiilor de la destinație, toate având importanță pentru siguranța acestora și a comunității.

Febra și starea generală – primele semne de alarmă

„Febra (temperatură peste 38 °C), o stare generală alterată, apatia sau somnolența, tusea frecventă sau dificultățile respiratorii, vărsăturile repetate, durerile abdominale severe, erupțiile cutanate și sângerările spontane sunt motive suficiente pentru a nu pleca cu copilul în vacanță și pentru a solicita o evaluare medicală”, explică dr. Raluca Bidiga.

Conform pediatrului, temperaturile de peste 38 °C la copiii sub trei luni și peste 39 °C la cei de peste șase luni necesită o evaluare imediată, ceea ce impune amânarea călătoriei. În primele 24-48 de ore de febră, un drum lung poate agrava problemele de deshidratare și epuizare, iar eventualele convulsii febrile pe parcurs devin greu de gestionat. Așadar, dr. Bidiga sugerează „tranzitarea liniștită acasă” timp de minimum trei zile după un episod febril persistente.

O simplă măsurare a temperaturii nu este suficientă: un copil palid, cu ochi „pierduți” și care nu consumă lichide semnalează un risc ridicat de șoc hipovolemic (simptomele sunt un ritm cardiac crescut, gură uscată, urinare redusă, extremități reci, piele palidă, stări de confuzie sau somnolență) în contextul unei călătorii fără acces rapid la medical. De asemenea, medicii atenționează că administrarea de antipiretice „pentru a prinde avionul” poate masca simptomele, întârziind diagnosticul unor afecțiuni grave precum pneumonii sau infecții urinare. Prin urmare, febra însoțită de o stare generală alterată ar trebui să impună o pauză de la orice activitate în comunitate – inclusiv tabăra.

Tuse, dificultăți respiratorii și boli contagioase – riscuri pentru toți pasagerii

Prezența unei tuse frecvente, respirație șuierătoare sau semne de bronhospasm necesită amânarea zborului, reamintește dr. Bidiga, care include și bronșiolitele sau infecțiile cu virus sincitial respirator (VSR): „În avion, din cauza spațiului închis, riscul de transmitere este foarte mare.” Studii recente arată că particulele respiratorii pot rămâne suspendate în aer și la câteva rânduri distanță, în special în timpul îmbarcării.

Epidemiologii de la CDC (Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) atrag atenția, având în vedere creșterea cazurilor de rujeolă din 2025, că sugarii nevaccinați pot fi expuși riscului în aeroporturile aglomerate; este recomandată vaccinarea sau reprogramarea călătoriei. Tot prevenția CDC subliniază că la copiii cu afecțiuni cardiace sau pulmonare cronice, hipoxia generată de altitudine poate agrava simptomele, făcând necesar un consult medical înainte de a zbura.

Dincolo de riscul pentru copil, o boală contagioasă netratată poate expune pasagerii vulnerabili – femei gravide, bătrâni sau pacienți oncologici – la complicații severe. Prin urmare, se impun reguli simple: dacă se prezintă febră, tuse productivă sau un diagnostic de gripă, este bine să rămâi acasă; iar în cazul unei infecții aflate în debut, trebuie respectată perioada de contagiozitate conform ghidurilor medicale.

Otita, sinusurile și presiunea din cabină – când zborul devine dureros

„O infecție a urechii sau a sinusurilor este o contraindicație relativă pentru a zbura. Schimbările de presiune din cabină pot cauza barotraumă, manifestată prin dureri acute sau pierderea temporară a auzului”, avertizează dr. Bidiga, sugerând consultarea unui medic ORL înainte de a lua o decizie.

Pediatrii din NHS subliniază că schimbările bruște de presiune pot provoca perforarea timpanului, în special când o răceală împiedică trompa lui Eustachio. Ghidurile OMS privind sănătatea în călătorii precizează că sugarii și copiii mici pot resimți dureri la decolare și aterizare din cauza incapacității de a „egaliza presiunea”.

Chiar dacă studiile CDC arată că otita medie acută nu se agravează la toți copiii în avion, se recomandă precauția: zborul ar trebui să fie amânat până la dispariția durerei persistente și a febrei. De asemenea, evitarea decongestionantelor la copiii sub patru ani este un fapt semnificativ, conform AAP (Academia Americană de Pediatrie), care limitează soluțiile pentru prevenirea barotraumei. În cazul în care părinții sunt în continuare nevoiți să zboare, medicii ORL sugerează tehnici blânde de Valsalva și oferirea de lichide la decolare.

Manevra Valsalva: se inspiră profund, apoi se țin nările cu două degete. Cu gura închisă, se „suflă” încet timp de 1-2 secunde – nu mai mult. Dacă nu apare un sunet „pop” în urechi, se repetă delicat de mai multe ori în timpul decolării și aterizării.

Vărsături, scaune moi și deshidratare – un episod digestiv care oprește plecarea

„În cazul în care un copil a avut vărsături sau scaune moi, este esențial să fie complet rehidratat înainte de a călători. Letargia, lipsa urinării, buzele uscate și setea intensă sunt semne clare că plecarea trebuie amânată”, spune dr. Bidiga. Studiile recente privind deshidratarea copiilor la căldură arată că simptomele pot apărea de două ori mai repede la cei sub cinci ani decât la adulți.

CDC subliniază că diareea de călătorie la copii poate afecta grav planurile familiei, crescând riscul de spitalizare față de adulți. Medicii atenționează, de asemenea, că deshidratarea severă poate apărea după doar patru episoade de vărsături fără hidratare.

Pediatrii recomandă o regulă practică: să nu existe vărsături timp de douăsprezece ore și să se asigure cel puțin o urinare normală înainte de a urca în mașină sau avion. Soluții de rehidratare orală trebuie să fie disponibile, iar planul de urgență ar trebui să includă un spital cu secție pediatrică în apropierea destinației.

Destinația și logistica – altitudinea, clima și accesibilitatea serviciilor medicale

Dr. Bidiga reamintește că „o destinație cu altitudine mare poate agrava simptomele respiratorii, iar temperatura sau umiditatea pot influența alergiile și deshidratarea. Zonele fără infrastructură medicală pot fi riscante în cazul în care starea copilului se deteriorază”.

CDC avertizează că altitudinea de peste 2.000 m crește riscul de hipoxie la copiii cu probleme cardiace sau pulmonare, necesitând o aclimatizare graduală sau tratamente preventive cu acetazolamidă (doar după recomandarea medicului). OMS adaugă factori climatici precum căldura extremă sau umiditatea ridicată pe lista pericolelor care pot cauza dezechilibre hidroelectrolitice și crize convulsive febrile.

Evaluarea accesibilității serviciilor medicale este crucială înainte de a plăti avansul: distanța până la cel mai apropiat spital, disponibilitatea unui pediatru de gardă și asigurarea de evacuare aeriană. În zone izolate, părinții ar trebui să aibă la dispoziție un kit de urgență (antipiretice, antihistaminice, soluții de rehidratare, pulsoximetru) și un plan de evacuare.

Greșelile frecvente ale părinților și cum să le evităm

Dr. Bidiga indică trei erori frecvente:

• Subestimarea stării de sănătate: „E doar o răceală” poate ascunde o gripă sau o pneumonie.
• Ignorarea simptomelor persistente: o tuse care nu cedează sau dureri abdominale poate semnala complicații.
• Lipsa unei evaluări medicale adecvate: deciziile sunt luate „aproape intuitiv” și nu pe baza unui consult.

Lista de verificare rapidă înainte de plecare

Când incertitudinea persistă, sfatul medical primează față de avansul plătit pentru vacanța planificată. Concluzia dr. Bidiga este clară: „siguranța copilului și a celor din jur trebuie să fie prioritatea în fața planurilor de călătorie.”