Potțențialul neexploatat al forței de muncă din România: 762.000 de persoane

În anul 2024, forța de muncă neutilizată din România este estimată la 762.000 de persoane. Dintre acestea, 87.500 sunt subocupați (lucrează part-time în ciuda dorinței de a avea un loc de muncă cu normă întreagă), 451.000 sunt șomeri, iar 223.700 fac parte din forța de muncă adițională potențială (caută activ un loc de muncă, dar nu sunt imediat disponibili sau, invers, sunt disponibili, dar nu caută activ).

Cauzele subocupării

Subocuparea este determinată de mai mulți factori. Timpul de recesiune, când angajatorii reduc personalul și concediază lucrători calificați, contribuie semnificativ la acest fenomen.

Transformările de pe piața muncii, generate de progresele tehnologice, reprezintă o altă cauză a subocupării. Modificările în fișele posturilor și automatizarea locurilor de muncă pot conduce la concedieri, iar cei care nu dispun de resursele necesare pentru a se recalifica devin vulnerabili la subocupare.

Aspecte problematice ale ratei șomajului

Rata șomajului reflectă doar muncitorii activi care caută un loc de muncă, dar care momentan nu sunt angajați. Deși este un indicator important, aceasta poate fi înșelătoare, deoarece nu surprinde întregul potențial al forței de muncă.

Un exemplu relevant este cazul doamnei Ionescu, care a lucrat ca bucătăreasă la o pensiune din Ialomița. Din păcate, aceasta s-a închis, iar acum doamna Ionescu caută un loc de muncă, dar ofertele nu se aliniază cu așteptările ei. Este printre cei aproximativ 90.000 de români care în 2023 erau considerați subocupați, adică disponibile să lucreze mai mult.

Economiștii subliniază că subocuparea devine o problemă majoră, asemănătoare cu șomajul. O provocare semnificativă în România este lipsa locurilor de muncă bine plătite și cu perspective de carieră, în ciuda creșterii numărului de absolvenți cu studii superioare, care nu găsesc locuri de muncă corespunzătoare cu pregătirea lor.

Pe lângă subocupați, statisticile arată că există peste 250.000 de persoane care fac parte din forța de muncă adițională.

Subocuparea nu afectează doar persoanele ca doamna Ionescu, ci și pe cei precum Sergiu, un inginer care lucrează la un call-center, o poziție mult sub calificarea sa.

Schimbările tehnologice contribuie și ele la creșterea subocupării. De exemplu, introducerea bancomatelor a înlocuit nevoia de anumite casierii.

O problemă semnificativă este și sistemul educațional românesc, care, în prezent, formează tineri cu specializări diferite față de cele cerute de piața muncii. Astfel, mulți absolvenți de facultate ajung să ocupe locuri de muncă sub nivelul pregătirii lor, cum ar fi agenți de vânzări, merchandiseri sau șoferi.

Forța de muncă adițională potențială include două grupuri: „persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul” și „persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul”.

Efectele subocupării, similare cu cele ale șomajului

Ambele situații, subocuparea și șomajul, generează rate crescute ale sărăciei. Fără venituri adecvate, gospodăriile își reduc consumul, ceea ce diminuează cererea de pe piață și încetinește creșterea economică. Aceasta generează o spirală economică descendentă.

Dacă subocuparea persistă, angajații riscă să își piardă abilitățile, iar reintegrarea pe posturi corespunzătoare calificării devine din ce în ce mai complicată. Alții aleg să accepte subocuparea pe termen lung, contribuind astfel la formarea șomajului structural.

Ce soluții avem pentru persoanele descurajate?

În rândul persoanelor inactive, există o categorie numită descurajați, constând în aproximativ 150.000 de indivizi (date din toamna anului trecut). Aceștia sunt cei care, în ultimele patru săptămâni, au folosit metode pasive în căutarea unui loc de muncă sau nu au căutat deloc din diverse motive: cred că nu există locuri disponibile, nu se simt pregătiți profesional, consideră că nu vor găsi muncă din cauza vârstei sau au avut experiențe anterioare negative.

Cei mai mulți dintre descurajați au vârste cuprinse între 35 și 49 de ani, urmați de persoanele de peste 50 de ani, aceste două grupuri constituind aproximativ două treimi din totalul descurajaților.