Recenzie de film: Trap – O capcană misterioasă
Un tată, aflat la o vârstă puțin peste prima tinerețe, dar care își păstrează un aspect atrăgător și o mentalitate tânără, își însoțește fiica la un concert al renumitei vedete, Lady Raven. Aceasta este un idol al adolescenților, venită dintr-o familie modestă, care a reușit să-și depășească condiția. La fiecare spectacol, ea oferă sfaturi tinerilor săi fani, care o primesc cu entuziasm și aplauze. Însă, evenimentele vor lua o întorsătură dramatică, iar Lady Raven (Saleka în viața reală, fiica regizorului) va deveni o adevărată eroină. Criticii de film au calculat că Saleka interpretează nu mai puțin de 14 melodii, ceea ce transformă 'Trap' într-un film-concert.
Biletul la concertul menționat, la care sunt așteptați aproximativ 40.000 de spectatori, reprezintă cadoul pe care tatăl (Josh Hartnett) și mama, profesoară de teatru (Alison Pill), îl fac fiicei lor, Riley (Ariel Donoghue). Aceasta nu doar că a obținut note excelente, dar a reușit să depășească și provocările întâmpinate de la noile sale colege. Deși tatăl și fiica se bucură de momente fericite, zâmbetele tatălui par să ascundă o neliniște, el fiind perceput ca o persoană „cool” de către toți cei din jur, inclusiv personalul de securitate și vânzătorii de suveniruri, fără a oferi motive clare de suspiciune.
O secvență captivantă va provoca unele gânduri spectatorului. În mijlocul bucuriei generale, o femeie în vârstă, mama lui Cooper, reîntâlnește un trecut întunecat. Acesta, în urmă cu mulți ani, depistase tulburările comportamentale ale fiului, care ulterior s-au agravat, transformându-l în cunoscutul criminal numit 'Măcelarul', despre care nimeni nu știa cum arată.
FBI-ul primește un indiciu, care va deveni clar abia spre finalul filmului, că Măcelarul a achiziționat bilete pentru concertul lui Lady Raven. De aceea, vedeta este rugată să colaboreze la prinderea acestuia, cu ajutorul unor forțe de ordine impresionante și a unui profiler, interpretat de actrița Hailey Mills, recunoscută pentru cariera sa.
În continuare, povestea se desfășoară conform unui schelet predicabil, cu o abundență de clișee. M. Night Shyamalan, scenarist și regizor, inspirat de stilul lui Hitchcock, reușește să îmbine extazul concertului cu innocenta și bucuria specific americană a lui Riley, fricile și ingeniozitatea lui Cooper, precum și desfășurările masive de forțe de poliție. Intriga devine treptat mai complicată, având în vedere răsturnările de situație caracteristice teatrului de acțiune. Pe măsură ce spectatorii încep să creadă că FBI-ul sau Lady Raven ar putea să-l captureze pe Cooper, acesta își recâștigă controlul. Povestea se finalizează cu câteva epiloguri, lăsând spectatorii în suspans.
