Rusaliile 2024 – Zânele care te induc în eroare și provoacă furtuni. De ce participăm la slujbă în această zi importantă? Tradiții și practici

Sărbătoarea Rusaliilor se bucură de o mare importanță, fiind comparabilă cu Paștele și Crăciunul, ceea ce se reflectă în numărul mare de tradiții populare ce implică întreaga comunitate, de la tineri la vârstnici. Ce reprezintă ielele și care sunt activitățile lor? Ce pericole ascunde noaptea de Rusalii? Ce este interzis să faci?

Ce reprezintă Rusaliile?

Iată o scurtă incursiune în mitologia zânelor care locuiesc „în pădurile întunecate”.

Rusaliile, cunoscute și sub numele de iele sau zâne, sunt figuri mitice feminine ce apar pe timp de noapte, înainte de răsăritul soarelui, între Paște și sărbătoarea Rusaliilor. Acestea sunt denumite în diverse feluri, în funcție de regiune: Șoimanele, Măiestrele, Cele Sfinte, Frumoasele, Fetele Câmpului, Dânsele sau Zânele.

Ielele sunt adesea descrise ca fiind fecioare îmbrăcate în alb, apărând întotdeauna în grupuri de câte trei, cinci, șapte sau nouă, adică numere impare. Conform mitului, locul lor de trai este în pădurile întunecate, necunoscute oamenilor, sau prin văzduh, pe dealuri sau în ape mari. „Aceste spirite rebele ale morților, care părăsesc mormintele la Joimari (joia din săptămâna Paștelui) pentru a celebra Paștele cu cei vii, refuză să se întoarcă în locurile lor subterane. Spre deosebire de strigoi, care cauzează neplăceri iarna, ielele răsar doar pe timpul verii,” conform afirmațiilor lui Ion Ghinoiu în cartea „Calendarul țăranului român”.

Se crede că acestea pot fi „văzute” noaptea, plimbându-se și dansând prin aer, în jurul fântânilor, pe la pomi sau sub streșinile caselor, însoțite adesea de lăutari și cântând în cor pe iarbă, conform credințelor populare.

„Dacă cineva le observă sau le aude, această persoană nu are voie să se miște sau să le vorbească. Ielele sunt cunoscute pentru a pedepsi cei răi, pe cei care nu respectă zilele lor, sau pe cei care dorm sub pomi sau în aer liber, având viziuni distorsionate,” se menționează în tradiții.

De asemenea, se crede că numeroase afecțiuni, cum ar fi reumatismul sau problemele neuropsihice, sunt legate de Rusalii și de iele, având expresii precum „ologit de Rusalii”, „luat de Rusalii”, „apucat de iele”.

Gh F Ciaușanu se referă la aceste „zâne capricioase și neastâmpărate” – „Aceste zâne îmbrăcate în alb de sus până jos se scaldă în izvoare și zăbovesc prin păduri misterioase. Ciobanii au adesea ocazia să le întâlnească și se spune că unii dintre ei, mai atrăgători, au reușit să le seducă, în timp ce alții au reușit să le păcălească”.

Credințe despre Rusalii documentate de Gh F Ciaușanu în volumul său – Superstițiile Poporului Român

• De Rusalii, nu este bine să te sui pe vârful dealurilor, căci ielele pot să te pocască.
• Nu se lucrează nimic nici în casă, nici pe câmp „pentru că Rusaliile sunt sfinte, te pot înnebuni”.
• Cei care ascultă muzica ielelor sau le observă jocul rămân fără vorbe sau îngheață un membru.
• Împotriva lor, usturoiul și pelinul sunt purtate la brâu și la ureche. Oamenii frecau uneori usturoi pe frunte.

Slavii credeau în numeroase ființe supranaturale, printre care duhurile pădurilor. „Vila” erau numite zânele, un tip de spirite ale pădurii, considerate pozitive, atâta vreme cât oamenii ofereau ofrande (cum ar fi o cunună de spice la seceriș). De asemenea, câteva fire de grâu netăiate rămâneau pe câmp în cinstea acestor „vile”.

În mitologia slavă, Rusalka este un spirit asociat cu diverse lagune și râuri, având atât trăsături benefice, cât și periculoase pentru oameni. Rusalki erau adesea percepute ca sirene care ieșeau primăvara din apă pentru a îmbogăți câmpurile cu umiditate. Reprezentările lor ca „spirite necurate” au început să fie notate în secolul 19. De asemenea, Rusalka este o operă notabilă a compozitorului ceh Antonín Dvorak.

Conform credințelor populare, Ielele sau Rusaliile se află în conflict cu Călușul; astfel, Jocul Călușarilor este un colind în care Călușul și grupul său reconstituie, prin dans și ritualuri, victoria în lupta cu Rusaliile, vizibile doar pentru Călușari prin ciocnirea bețelor, zgomotele armelor și bătăile cu picioarele.

În 1939, Rusaliile erau definite în „Dicționarul limbii românești” de August Scriban (sursa dexonline)

• Rusáliĭ f.pl. (dalm. vsl. bg. rusalia, rusalii, vsl. Rusalika, o sărbătoare a Slavilor păgâni, termen asociat cu „rosalia”, sărbătoarea rozelor). Este sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh (la 50 de zile după Paște), care se sărbătorește două zile după calendar, iar în mediul rural, chiar trei. (În Sâmbăta dinaintea Rusaliilor se fac pomeni pentru morți, iar Duminica se împart ramuri de nuc la biserică). Zâne de ape și păduri care provoacă furtuni și răpesc copii.

Să împăcăm sufletele călătorilor între cele două lumi

„Accentul se pune pe ceremoniile și ritualurile legate de cultul morților, deoarece conform mentalității tradiționale românești, lumile sunt interconectate, comunicând încă din Joimari. Odată cu sărbătoarea Rusaliilor, porțile Raiului și Iadului se închid, astfel că sufletele călătorilor între cele două lumi necesită ofrande pentru a fi călăuzite spre lăcașurile lor.,

Rusaliile sunt prefațate de una dintre cele mai semnificative sâmbete dedicate cultului morților: „Moșii de vară” (numiți și Moșii de Oale sau de Cireșe). „Mâncărurile oferite celor din Lumea de Dincolo (copturi și fierturi din cereale cu lapte sau derivate) cuprind elemente primordiale, reflectând riturile menite să asigure belșugul și cele funerare,” afirmă Narcisa Știucă.

Motivul pentru care se participă la slujbă de Rusalii

Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh, cunoscută în popor și drept Duminica mare, marchează anual acest eveniment.

Sărbătoarea se celebrează la 10 zile după Înălțare sau la 50 de zile după Paști, coincizând cu evenimentul sărbătorit de evrei. Aceasta reprezintă, de asemenea, temelia Bisericii creștine, dat fiind că în aceeași zi, după cuvântarea Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creștinism aproximativ 3.000 de oameni, formând prima comunitate creștină din Ierusalim.

Rusaliile, alături de Paște, constituie una dintre cele mai vechi sărbători creștine, sărbătorită încă din vremea Sfinților Apostoli, corespondentă sărbătorii iudaice aferente (sursa crestinortodox.ro).

În ziua aceasta, în Bisericile ortodoxe, sunt binecuvântate ramurile de nuc și tei, simbolizând limbile de foc care s-au pogorât asupra ucenicilor în ziua Cincizecimii.

În Duminica Rusaliilor, după finalizarea Sfintei Liturghii, are loc o slujbă specială – „Vecernia plecării genunchilor”, numită astfel pentru că atât preoții, cât și credincioșii se îngenunchează. Deși îngenuncherea este interzisă de Sfinții Părinți în ziua Învierii și în timpul postpascal, plecarea genunchilor în ziua Rusaliilor este acceptată, simbolizând dorința de smerenie și rugăciune perseverentă pentru a fi demni de Pogorârea Sfântului Duh, conform doxologia.ro.

În cadrul acestei slujbe se citesc șapte rugăciuni pentru binecuvântarea ramurilor de tei sau nuc, ce sunt ulterior împărțite credincioșilor, simbolizând darurile abundente ale Sfântului Duh. Binecuvântarea se finalizează prin stropirea ramurilor cu aghiasmă mică în fața Sfintelor Uși, preotul rostind:

„Se binecuvântează ramurile acestea cu harul Preasfântului Duh și prin stropire cu această apă sfințită, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”.

Obiceiul binecuvântării ramurilor este întâlnit nu doar în Biserica noastră, ci și în Ierusalim, Constantinopol sau Damasc.

Sursa foto: Dreamstime.com