Semnele tulburărilor tiroidiene la copii: o problemă frecventă în special la fete. Medicul endocrinolog pediatru explică: „Hormonii feminini contribuie la predispoziția pentru afecțiunile tiroidiene.”

Dezvoltare fizică insuficientă, întârzieri școlare, probleme de comportament, constipație, modificări ale pielii, precum și pubertate precoce sau întârziată sunt semne importante ale afecțiunilor tiroidiene la copii. Dr. Iulia Enachescu, specialist în endocrinologie pediatrică, subliniază că recunoașterea acestor simptome este esențială pentru diagnosticare și tratament, altfel sănătatea fizică și mintală a copilului poate fi afectată.

Localizată la baza gâtului, glanda tiroidă, de dimensiuni reduse, joacă un rol crucial în organism prin secreția a trei hormoni principali: T4 (tiroxina), T3 (triiodotironina) și calcitonina. Acești hormoni influențează metabolismul, ritmul cardiac, tensiunea arterială, temperatura corporală și nivelul calciului din sânge.

Funcționarea excesivă a acestei glande poate provoca hipertiroidism, în vreme ce o activitate insuficientă conduce la hipotiroidism. Ambele condiții pot afecta grav sănătatea copiilor.

Creșterea incidenței afecțiunilor tiroidiene la copii

Deși afecțiunile tiroidiene sunt relativ rare la copii, dr. Iulia Enachescu evidențiază o tendință recentă de creștere a cazurilor de boli tiroidiene.

Boala Basedow, o afecțiune autoimună rar întâlnită la copii, este cea mai cunoscută. Această boală determină tiroida să producă un exces de hormoni tiroidieni. În conformitate cu un studiu publicat pe site-ul oficial al Bibliotecii Naționale de Medicină din SUA, aproximativ jumătate din cazurile de boală au un istoric familial. Semnele frecvente includ gușa, cauzată de mărirea tiroidiană, și tahicardia.

Gluța și exoftalmia, care se manifestă prin ochi proeminenți, sunt semne care pot apărea pe parcursul bolii. Dr. Enachescu menționează că părinții, din cauza familiarității, ar putea să nu observe aceste modificări.

Afecțiunile tiroidiene sunt adesea observate mai frecvent în perioada pubertății, dar pot apărea și la copii de 8-9 ani. Se constată că bolile tiroidiene afectează mai frecvent fetele, iar mecanismul exact din spatele acestei predispoziții nu este pe deplin înțeles. Se știe însă că hormonii estrogeni, care protejează femeile de bolile cardiovasculare, pot crește riscul afecțiunilor tiroidiene.

Potrivit Mayo Clinic, simptomele hipertiroidismului la copii includ subponderabilitate, aritmie, nervozitate, modificări frecvente de dispoziție și oboseală.

Screening-ul neonatal pentru hipotiroidie congenitală

Dr. Iulia Enachescu subliniază că hipotiroidismul este mai frecvent decât hipertiroidismul la copii. În cazurile de hipotiroidie, glanda tiroidă nu produce hormoni suficienți pentru funcționarea optimă a organismului, iar semnele pot fi mai greu de identificat.

Hipotiroidia poate fi de origine autoimună, rezultatul unui deficit de iod sau, în cazuri rare, congenitală. În aceste situații, copilul se poate naște cu tiroida în alt loc decât cel normal sau cu o glandă care nu funcționează corect.

România implementează screeningul neonatal pentru hipotiroidia congenitală, astfel că toți copiii născuți la maternitate sunt testați. Această analiză măsoară nivelul hormonului de stimulare tiroidiană (TSH) din sânge. Dr. Enachescu menționează o valoare extrem de ridicată întâlnită la un nou-născut prematur.

Potrivit Johns Hopkins Medicine, hipotiroidismul poate avea diverse cauze, inclusiv tiroidita Hashimoto, o afecțiune autoimună, care afectează frecvent adolescenții, precum și intervenții medicamentoase sau disfuncții hipofizare.

Dificultăți în observarea afecțiunilor tiroidiene

În endocrinologie, tratamentul este de obicei de substituție hormonală, iar părinții trebuie să colaboreze cu medicul specialist pentru a ajusta terapia în funcție de dezvoltarea copilului. Controlul are loc periodic la șase sau douăsprezece luni.

Dr. Enachescu menționează că simptomele tiroidopatiilor sunt adesea subtile și nu sunt imediat recunoscute, ba chiar pot fi greșit interpretate ca alte probleme.

Dr. Enachescu indică faptul că problemele gastroenterologice sau cutanate pot masca o afecțiune tiroidiană. Astfel, stagnarea în dezvoltarea fizică, constipația și modificările comportamentale la copii ar putea indica o disfuncție tiroidiană.

Varietatea simptomelor poate conduce la confuzie, iar copilul diagnosticat cu probleme de comportament ar putea să aibă de fapt o afecțiune tiroidiană subiacente. Dr. Enachescu recomandă evaluarea endocrinologică la copii care nu răspund la tratamentele standard.

Făcând un screening corect, medicul endocrinolog pediatric va cere analize pentru autoanticorpi specifici, precum și ecografii ale glandei tiroide, deoarece uneori rezultatele hormonale sunt normale, dar ecografia indică modificări.

Manifestările bolilor tiroidiene la vârsta școlară

Copiii cu afecțiuni tiroidiene pot experimenta tulburări de comportament, în special în perioada școlară. Dificultățile de învățare și întârzierea în achizițiile școlare sunt semne notabile care pot apărea pe parcursul primilor ani de școlă.

Un copil care obține rezultate slabe la școală, după ce anterior avea performanțe bune, ar putea avea o boală tiroidiană. Această problemă poate apărea atât în hipotiroidie, cât și în hipertiroidie.

Deși mai puțin frecvente, disfuncțiile tiroidiene pot influența și obezitatea. Problemele tiroidiene au tendința de a se manifesta odată cu începutul școlii, pubertății sau liceului, inclusiv în cazuri de întârziere în creștere.

Pubertatea precoce este definită prin debutul înainte de 9 ani, iar semnele precoces cum ar fi dezvoltarea sânilor sau secreția genitală anormală necesită evaluare medicală.

Fetițele cu exces de greutate care prezintă dezvoltări anormale ar trebui să fie evaluate de un specialist în endocrinologie pediatrică.

În plus, o întârziere a menstruației până la 16-17 ani ar trebui să conducă la consultarea medicului specialist pentru a determina tratamentul necesar.

Conștientizarea afecțiunilor tiroidiene este crucială, iar părinții, împreună cu medicii de familie, pot identifica semnele clinice pentru un diagnostic timpuriu, asigurând astfel sănătatea fizică și psihică a copiilor.