Sindromul „copilului grăbit”: semnificație și soluții pentru a-l contracara

Într-o lume în care timpul este la mare preț, părinții tind să le umple ziua copiilor cu activități menite să-i transforme în genii. Este esențial să rezistăm presiunilor și ritmului actual, asigurându-ne că cei mici nu devin adulți stresați și epuizați, spune unii specialiști.

Privind în trecut, în anii 90, părem să observăm un ritm mai liniștit al vieții, caracterizat printr-o abordare relaxată a învățării prin joacă. Pallavi R Mangrule, coordonatoare la Departamentul de îngrijiri pediatrice la Colegiul Fundației Dr. Vithalrao Vikhe Patil din India, subliniază că acele vremuri au contribuit la dezvoltarea unor adulți capabili să facă față provocărilor maturității.

Comparativ, avem acum o societate care accentuează viteză, rezultate imediate și eficiență – un mediu care poate contribui la apariția generației de „copii grăbiți”, conform acesteia.

Fenomen în expansiune

Termenul de „copil grăbit” a fost popularizat de David Elkind în cartea sa din anii 80, The Hurried Child: Growing up too fast, too soon. Acest fenomen a existat și înainte de a fi catalogat, conform expertului.

Dacă ești un părinte care impune copiilor să înțeleagă și să gestioneze situații ca un adult, riscul este mare. Într-o lume competitivă, dorința de a avea copii excepționali poate duce la crearea unei generații care se confruntă cu sindromul „copilului grăbit”.

David Elkind avertizează că majoritatea oamenilor sunt prinși în acest flux rapid și că este necesar un efort continuu pentru a încetini ritmul vieții.

Neuropsihologul Sanam Hafeez, director al centrului Comprehend the Mind, afirmă că ne confruntăm cu o adevărată „epidemie”.

O cercetare recentă a relevat că sindromul copilului grăbit poate cauza anxietate, depresie și rezultate slabe la școală.

„Copiii sunt determinați să își asume responsabilitățile și stresurile vieții de adult prea devreme”, subliniază Hafeez, menționând că această presiune se manifestă pe toate planurile vieții lor.

Efecte negative ale presiunii la vârste fragede

Dr. Thomas Priolo, psihiatru la Jersey Shore University Medical Center, oferă exemple ale sindromului, inclusiv presiunea exercitată asupra copiilor dincolo de capacitățile lor adecvate.

• practica unor părinți de a discuta cu cei mici despre problemele lor financiare sau maritale,
• concentrarea excesivă a copiilor asupra competiției,
• aprimarea așteptărilor ca cei mici să fie mereu disciplinați.

Hafeez observă că ochii societății moderne pun presiune asupra copiilor prin sisteme educaționale extreme și cerințe sociale cresci.

Chiar de la o vârstă fragedă, copiii arată semne ale sindromului, părinții dorind să îi înscrie în numeroase cursuri pentru a le oferi un avantaj competitiv.

Totuși, părinții axați pe realizări timpurii pot lăsa copiii să sufere de stres și epuizare în detrimentul dezvoltării lor emoționale și sociale.

Cauze principale: părinții, școala și mass-media

Deși intențiile părinților sunt adesea pozitive, cerințele puse asupra copiilor pot să nu fie benefice pentru dezvoltarea lor, arată Dr. Priolo.

Chiar și fără să dorească, părinții simt presiuni externe să le ofere copiilor cele mai bune șanse, adesea căzând în capcana unui stil parental exagerat.

Există așteptări nerealiste asupra copiilor care pot duce la o maturizare prematură, iar sistemele școlare contribuie prin promovarea performanței în detrimentul educației de calitate.

Mass-media joacă un rol și în îndemnarea copiilor să crească repede, expunându-i la excesul de informații.

Sistemele familiale nestructurate, precum cele monoparentale, pot pune presiune pe copii pentru a deveni „super copii”, adesea cu așteptări nerealiste din partea părinților.

Soluții pentru prevenirea sindromului

Toate aceste presiuni pot conduce la efecte fizice și psihice negative asupra copiilor. La nivel fizic, aceștia pot experimenta dureri de cap, dificultăți de somn, probleme digestive sau hiperactivitate.

Psihic, stresul devine principalul efect, copiii putând deveni anxioși în interacțiunea cu ceilalți și având dificultăți în modul de acceptare a propriei persoane.

• De aceea, este important ca părinții să își cunoască bine copiii, să le înțeleagă punctele forte și slabe.
• Aceștia ar trebui să le ofere oportunități de joacă liberă și relaxantă.

• Limitarea timpului petrecut în fața ecranelor este esențială pentru favoarea jocului activ în aer liber. Părinții ar trebui să supravegheze copiii fără a interveni constant.

• Permiteți le să crească și să învețe în ritmul propriu, lăsându-i să învețe din experiențele lor, inclusiv din greșeli.

• Interacțiunea cu alți copii, jocul de grup promovează dezvoltarea învățării sociale. Părinții ar trebui să aprecieze eforturile copiilor, chiar și atunci când nu au succes.

Pentru a avea copii sănătoși și fericiți, este esențial să trecem de la a presupune ce vor necesita la a acționa cu ceea ce știm că funcționează în educația lor.

SURSA FOTO: Dreamstime.com