Spitalul Euroclinic din Rețeaua de Sănătate Regina Maria: Dr. Mircea Ghemigian, chirurg cu experiență de peste 20.000 de operații de tiroidă, explică intervențiile necesare și opțiunile chirurgicale disponibile

Afecțiunile tiroidiene au o prevalență ridicată în România, o situație bine cunoscută. Aceasta se datorează nu doar deficitului de iod, care nu a fost corectat în toate regiunile afectate, ci și creșterii incidenței bolilor autoimune tiroidiene, cu tiroidita cronică autoimună pe primul loc. Creșterea prevalenței este influențată de accesibilitatea la tehnicile de screening și diagnostic, dar și de educația medicală a populației, subliniază Dr. Mircea Ghemigian, medic primar în chirurgie generală și specialist în chirurgie endocrină la Spitalul Euroclinic. Acesta detaliază cum se realizează diagnosticarea corectă a nodulilor tiroidieni, în ce situații este necesară extirparea glandei tiroide și ce complicații pot apărea post-operator.

Sunt afectate în special persoanele adulte de sex feminin, dar asemenea afecțiuni apar și la bărbați și copii, afirmă Dr. Mircea Ghemigian: „Nodulii tiroidieni sunt prezenți la peste 50% din populație, cei mai mulți fiind benigni în peste 90%-95% din cazuri.”

Adesea, nad atunci când se efectuează o ecografie realizată de medicul de familie, ecografie Doppler a vaselor cervicale, de către medicul cardiolog sau prin tomografie computerizată ori RMN pentru alte patologii, nodulii tiroidieni sunt descoperiți accidental.

„Există și situații în care pacienții observă singuri prezența nodulilor tiroidieni și se adresează medicului endocrinolog. Uneori, pacienții ajung la medic datorită simptomelor asociate disfuncțiilor tiroidiene, fie hipertiroidie, fie hipotiroidie”, explică chirurgul.

Examenul citologic confirmă sau infirmă diagnosticul

Ecografia tiroidiană este principala metodă de diagnostic pentru nodulii tiroidieni, permițând caracterizarea acestora în ceea ce privește localizarea, dimensiunea, forma, conturul, conținutul, ecogenitatea și vascularizația, subliniază Dr. Ghemigian.

Aceste caracteristici sunt cuantificate folosind scorurile Ti-Rads, care clasifică leziunea pe o scară de la 1 la 5, de la benignă la foarte probabil malignă.

„Suspiciunile ecografice trebuie validate prin examenul citologic efectuat prin puncția-biopsie tiroidiană, care poate fi realizată cu ac subțire sau gros, în funcție de caz și sub ghidaj ecografic”, adaugă medicul chirurg.

„Puncția-biopsie este o procedură ușoară și neinvazivă”

Rezultatele sunt clasificate conform sistemului Bethesda, explică Dr. Ghemigian: „Pe baza categoriei Bethesda, ghidurile actuale recomandă monitorizarea (Bethesda 2), monitorizarea cu o nouă puncție biopsie (Bethesda 3), lobectomie pentru diagnostic (Bethesda 4) și tiroidectomie totală (Bethesda 5 și 6). Pacientele trebuie să știe că puncția-biopsie nu este o procedură dureroasă și că nu există riscul ca celulele canceroase să se răspândească în timpul acesteia.”

Pentru nodulii unici, confirmați benign, și pentru adenoamele toxice tiroidiene se efectuează lobectomie – hemitiroidectomie, adică extirparea unei părți din glandă.

„În cazul gușilor polinodulare, gușilor mari hipertiroidizate, tiroiditelor cronice autoimune cu formă gușogenă sau a gușilor voluminoase, este necesară tiroidectomia totală, adică îndepărtarea completă a glandei tiroide. Tiroidectomia totală este și intervenția standard în cazul cancerului medular tiroidian, diagnosticat preoperator prin valori anormale ale calcitoninei serice. Această procedură este indicată și profilactic pentru descendenții familiali cu sindrom de neoplazie endocrină multiplă II, având în vedere moștenirea unei mutații a genei RET, iar vârsta intervenției depinde de tipul și severitatea mutației”, completează chirurgul.

Complicații posibile după operație

Este important, adaugă specialistul, că prognosticul pentru cancerul tiroidian diferențiat este favorabil, având o rată de supraviețuire bună, fiind urmat de terapia cu iod radioactiv pentru distrugerea restului de țesut tiroidian.

„Pacienții trebuie să fie conștienți de posibilele complicații post-operatorii, care pot include hematomul în primele 24 de ore, lezarea nervilor laringei recurenți, ce controlează corzile vocale, și hipoparatiroidismul accidental, deși aceste riscuri sunt rare, sub 3%, și depind invers de experiența surgeonului”, punctează Dr. Mircea Ghemigian.

Asemenea temeri sunt frecvente în rândul pacientelor, și anume cicatricile post-operatorii la gât. Acestea pot varia în vizibilitate, în funcție de tehnica de sutură și de reactivitatea pielii, mai menționează chirurgul.

„Nodulii benigne, în funcție de dimensiune, pot fi extirpați folosind tehnici minim invazive care lasă cicatrici reduse pe gât. Tehnica robotică permite cicatricea în axilă, iar chirurgia transorală are incizia în cavitatea bucală”, enumeră medicul opțiunile disponibile.

O altă abordare disponibilă este ablația nodulilor tiroidieni prin curent înalt de frecvență, care, deși reduce volumul nodulilor confirmați benign, nu le îndepărtează complet”, subliniază specialistul.

Durata de spitalizare post-operatorie

Durata standard de spitalizare după intervențiile chirurgicale tiroidiene este, de regulă, de 24 de ore, precizează Dr. Ghemigian: „Doar intervențiile mai complexe, cum ar fi tumorile tiroidiene invazive sau pacienții cu comorbidități ce necesită observație, pot prelungi durata spitalizării.”

Chirurgia minim invazivă nu este aplicabilă tuturor intervențiilor tiroidiene, subliniază chirurgul: „Limitările chirurgiei minim invazive apar din cantitatea de țesut care poate fi excizată prin incizii mai mici. Prin laparoscopie nu este posibilă îndepărtarea maselor glandulare mari. Adesea, ne confruntăm cu noduli unici mari care necesită o incizie mai mare pentru a putea fi extras întregi, ceea ce este esențial. Mărunțirea nodulului și scoaterea fragmentata nu este o opțiune. Astfel, afecțiunile tiroidiene mai mari necesită intervenții deschise”, consideră chirurgul.

După intervenția chirurgicală, tratamentul de substituție tiroidiană este esențial pe viață, subliniază Dr. Ghemigian. Acest lucru se datorează faptului că hormonii tiroidieni sunt fundamentali pentru existență: „Chiar și după lobectomii, stimularea lobului rămas pentru a produce suficiente hormoni implică riscul creșterii în volum și nodularizării, ceea ce ar putea necesita o nouă intervenție chirurgicală.”

Pacienții nu ar trebui să evite utilizarea hormonilor tiroidieni sintetici: „Aceștia au o structură identică cu hormonii produși de glanda tiroidă, iar menținerea unui nivel adecvat nu afectează în niciun fel funcționarea celorlalte organe și performanțele individuale”, conchide specialistul.

Articol susținut de Regina Maria.