Un bolovan aruncat din Ballymena, Irlanda de Nord, a distrus geamul de la Cotroceni. „Azi-noapte, la 1, mi-au spart și mie geamurile”

Asistarea diasporei în contextul celei mai mari crize din ultimii ani este o problemă pe care oficialii români au tratat-o fără să trimită chiar și ambasadoarea la locul violențelor din Irlanda de Nord. Ambasadoarei Laura Popescu i s-a comunicat de către autoritățile britanice locale că nu este binevenită, iar ea a respectat această indicație. Între timp, violențele continuă, vizând direct românii, inclusiv pe conaționalii noștri angajați în diverse fabrici.

• Cine îi apără pe Dana, Eugen, Cornelia și pe toți cei care nu sunt numiți?

Pentru autoritățile nord-irlandeze, violențele îndreptate împotriva imigranților români din Ballymena sunt considerate simple infracțiuni ce trebuie rezolvate discret. Totuși, autoritățile române ar trebui să perceapă situația diferit.

Imagini cu geamul spart al unei familii românești din Irlanda de Nord

„Aici lucrurile se agravează…. Azi-noapte, la 1, mi-au spart și mie geamurile. Proprietarul ne-a spus să părăsim casa”. Mesajul pe care l-am primit ieri, alături de fotografii cu fereastra spartă și cioburile de sticlă împrăștiate în interior, m-a preocupat profund.

Persoana care mi-a trimis mesajul este Dana, o româncă ce locuiește în Ballymena de 9 ani. Am întâlnit-o recent când am mers în acest oraș nord-irlandez pentru a documenta protestele anti-români.

Duminică, când ne-am despărțit, ea și soțul ei erau optimiști că violențele anti-imigranți vor înceta, neavând de gând să plece din Irlanda de Nord, spre deosebire de alți compatrioți.

Din 7 iunie, când o adolescentă locală a afirmat că a fost agresată sexual de doi cetățeni români, cel puțin 200 de familii de romi au părăsit Irlanda de Nord din cauza atacurilor violente, inclusiv incendieri de locuințe și amenințări.

Informația despre plecarea cetățenilor români a fost confirmată de Nicu Ion, reprezentant al unei coaliții de organizații din Marea Britanie, care colaborează cu comunitățile de romi și a fost recent în Ballymena.

Eugen, „team leader” în fabrică: „Nu am motive să plec”

„Chiar azi am fost întrebat dacă m-am temut și mă voi întoarce în România. De ce să plec, mai ales acum, când violențele s-au mai liniștit? Nu avem motive”, mi-a explicat Eugen, soțul Danei, înainte de a ne lua rămas bun la aeroportul „George Best” din Belfast, numit după renumitul fotbalist nord-irlandez.

Eugen este o persoană masivă, cu brațe puternice și o privire serioasă. Lucrează la Moy Park, abatorul de pui din Ballymena, unde ocupă funcția de „team leader”.

Munca lui constă în curățarea recipientelor mari în care se procesează puii, imediat ce aceștia vin din „kill room”. Părțile componentelor aviare sunt sortate pe benzi mecanizate, către destinații diferite pentru ambalare.

Eugen este greu de speriat. Atunci când nu lucrează la abator, el construiește case sau transportă români cu mașina personală spre aeroporturi.

De cealaltă parte, tinerii violenți din Ballymena, îmbrăcați în hanorace negre cu gluga trasă pe cap, nu sunt nici ei ușor de intimidat. Părinții lor, irlandezi protestanți, s-au confruntat în anii 90 și 2000 cu catolicii republicani, existând momente în care cele două grupuri sectare s-au atacat reciproc din motive legate de istoricul tumultuos al regiunii.

Ce s-a întâmplat în noaptea de duminică spre luni

„Violența din Ballymena nu are legătură cu „protejarea femeilor”. Este, pur și simplu, rasism”, a subliniat jurnalista Sarah Creighton în The Guardian.

Câteva sute de localnici, în special tineri, au transformat proteste pașnice, inițiate în sprijinul unei adolescente agresate sexual, în confruntări violente împotriva imigranților, incendiind mașini, spargând feronerie și amenințând imigranții să se întoarcă acasă.

Astăzi, l-am sunat pe Eugen pentru a afla detalii despre incidentul său. În noaptea de duminică spre luni, cineva a aruncat un bolovan în geamul casei sale. Poliția a fost rapid pe loc, însă agresorul nu a fost prins. O familie de bulgari din vecinătate a avut o experiență similară zilele trecute, fără ca și ei să afle cine a fost autorul.

Partea cea mai neplăcută, conform lui Eugen, a fost conversația cu proprietarul casei, care l-a informat că în două luni ar trebui să plece din cauză că se teme să nu se întâmple ceva mai grav.

Un monument al justiției în stradă

Casa în care a locuit familia băieților acuzați de viol este acum distrusă, cu geamurile sparte și arsuri vizibile, părând un monument al furiei nediferențiate a mulțimii care nu caută nicio formă modernă de justiție.

Ceea ce doresc aceștia este pedepsirea tuturor imigranților, în special a romilor care reprezintă etnia agresorilor.

La momentul plecării din Ballymena, aparenta liniște părea să revină. În dimineața respectivă am discutat cu oficiali din Ministerul Afacerilor Externe al României, care mi-au expus motivele pentru care, la distanță, s-a creat impresia că diplomații noștri nu s-au mobilizat suficient.

De ce ambasadoarea Laura Popescu nu a ajuns în Ballymena

Mi s-a explicat că ambasadoarea României în Marea Britanie, Laura Popescu, a dorit să se deplaseze în oraș pentru a calma românii panicati, așa cum a procedat ambasadorul filipinez, însă nu a putut din cauza recomandărilor autorităților locale care au apreciat că „nu ar fi o idee bună”.

Aceasta ar fi putut crea tensiuni suplimentare. Spre deosebire de cel filipinez, diplomat român trebuie să răspundă atât victimelor violențelor, cât și acuzaților, cetățeni români.

Totuși, mi s-a asigurat că românii nu au fost lăsați singuri; un consul de la Edinburgh a mers în Ballymena și s-a întâlnit cu autoritățile locale. A fost probabil o vizită discretă, deoarece românii pe care i-am întrebat nu au auzit de venirea vreunui reprezentant al Consulatului.

Între timp, contactele dintre români și nord-irlandezi continuă și în zilele remanente.

Interese divergente între noi și nord-irlandezi

Ca cetățean român, nu pot să mă simt deloc confortabil cu privire la modul în care autoritățile dintr-un mic oraș nord-irlandez au protejat conaționalii noștri.

Desigur, poliția a intervenit și a efectuat arestări în rândul persoanelor implicate în violențe. Potrivit BBC, au fost publicate imagini cu indivizii căutați în urma incidentelor violente.

Pot înțelege că interesele nord-irlandeze se concentrează pe rezolvarea rapidă a conflictului pentru a nu afecta imaginea internațională, afectată de acuzațiile de rasism.

Este evident că distrugerile provocate de protestatari sunt un aspect neplăcut. Vorba de reparațiile necesare pentru mașinile incendiate și geamurile sparte. De aceea, pot să înțeleg de ce oficialii le-ar sugera celor din consulat să evite o vizită.

Mai mult, politicienii locali tind să evite să își facă controversă cu alegătorii.

Totuși, ca cetățean român, am priorități diferite în această situație.

Dana, Eugen, Cornelia și ceilalți

Mă îngrijorează soarta Danei și a lui Eugen, care muncesc din greu ziua, dar se simt amenințați noaptea de atacuri cu bolovani.

De asemenea, situația Corneliei, o femeie întâlnită într-un magazin din Ballymena, care, după 6 ani de ședere, a ales să plece acasă din cauza temerilor legate de incendiile provocate de localnici.

Românii și romii, în aceeași situație. Migranții, de asemenea.

Mă îngrijorează soarta celor doi băieți de 14 ani acuzați de viol. Vinovăția lor nu a fost dovedită încă, doar o instanță va decide asupra acesteia.

Până atunci, acești tineri au nevoie de asistență, inclusiv consulară din partea autorităților române. Din informațiile avute, familia lor a părăsit Irlanda de Nord la sfatul poliției.

Interesul autorităților nord-irlandeze este să închidă conflictul rapid. Pe de altă parte, dorința românilor este să nu devenim victime ale abuzurilor.

Există câteva mii de români care trăiesc în Ballymena, angajați în abatoarele de pui și porci, în fabrici și în alte domenii.

Unii s-au gândit că sunt în siguranță, crezând că problema locală vizează exclusiv romii. Aceasta a fost impresia unei chelnerițe cu care am vorbit.

Dana și Eugen nu s-au dat bătuți, dar incidentul cu bolovanul le-a dat de gândit, iar proprietarul le-a sugerat să se mute.

Însă, pentru poliția și primăria din Ballymena, aceasta este doar o infracțiune care trebuie rezolvată cu discreție.

Pentru noi, românii, incidentul reprezintă mai mult decât o simplă faptă penală; este un mesaj care ar trebui să ajungă la toți, de la președintele României până la fiecare dintre noi, și să cerem măsuri concrete.