Un test de sânge poate determina vârsta biologică și durata de viață
Cercetătorii au creat un test de sânge accesibil și non-invaziv capabil să estimeze vârsta biologică și speranța de viață. Spre deosebire de analizele tradiționale, care se concentrează pe detectarea bolilor, acest instrument evaluează capacitatea intrinsecă a organismului, adică suma tuturor funcțiilor fizice și mentale ale unei persoane. Cei care obțin scoruri favorabile la acest test au, statistic, o longevitate cu aproximativ cinci ani și jumătate mai mare decât cei cu rezultate mai slabe.
Dr. Thomas M. Holland, medic și cercetător la RUSH Institute for Healthy Aging din SUA, care nu a participat la studiu, a evidențiat un avantaj principal al testului: „Un aspect esențial este că analiza este realizată dintr-o simplă probă de sânge sau salivă, ceea ce o face accesibilă și non-invazivă. Aceasta nu doar indică câți ani ai, ci și modul în care îmbătrânești, oferind un indicator semnificativ pentru deciziile legate de intervențiile în prevenirea problemelor de sănătate viitoare.”
Testul, denumit ADNm IC, se bazează pe analiza metilării ADN-ului, un proces chimic care afectează funcția genelor. Aceste modele oferă o evaluare mai precisă a stării biologice în raport cu vârsta cronologică.
Studiul, publicat în revista Nature Aging, a inclus 1.014 persoane cu vârste între 20 și 102 ani din cohorta INSPIRE-T (un grup de cercetare europeanax dedicat studierii îmbătrânirii sănătoase și pierderii autonomiei), și propune o abordare inovatoare în medicina preventivă, axată pe evaluarea funcționării organismului înainte ca bolile să apară.
Definiția capacității intrinseci
Capacitatea intrinsecă se referă la totalitatea funcțiilor fizice și mentale utilizate de o persoană în activitățile zilnice. Aceasta include aspecte fundamentale, precum mersul, gândirea clară, auzul, vederea și memoria. Organizația Mondială a Sănătății consideră acest concept un criteriu esențial pentru evaluarea sănătății generale în procesul de îmbătrânire.
Această capacitate nu este constantă pe parcursul vieții, ci scade treptat din cauza bolilor, accidentelor sau modificărilor naturale asociate vârstei. O scădere mai lentă a capacității permite menținerea autonomiei și a calității vieții pentru o perioadă mai lungă.
Anterior, evaluarea capacității intrinseci necesita teste clinice complexe și echipamente mentine disponibile exclusiv în centre specializate.
„Un test bazat pe sânge sau salivă pentru evaluarea capacității intrinseci, cunoscut sub denumirea de ADNm IC, reprezintă un instrument promițător în domeniul îmbătrânirii. Aceasta metodă folosește modele de metilare ADN-ului pentru a evalua capacitatea intrinsecă biologică și pentru a oferi o imagine mai clară despre cum funcționează organismul comparativ cu vârsta cronologică”, a explicat dr. Thomas M. Holland.
Mecanismul de funcționare al testului
Pentru a dezvolta un scor ce reflectă capacitatea funcțională a organismului, cercetătorii au analizat cinci domenii frecvent afectate de înaintarea în vârstă:
Din probele de sânge și salivă, s-au extras informații despre metilarea ADN-ului, un mecanism prin care activitatea genelor este ajustată în funcție de mediu și contextul intern.
De-a lungul timpului, metilarea se schimbă din cauza vârstei, a mediului și altor factori biologici, iar abaterile de la tiparul normal au fost legate de un risc crescut de îmbolnăvire. Prin combinarea acestor date cu măsurători funcționale, cercetătorii au creat un model epigenetic capabil să estimeze nivelul actual de reziliență biologică.
„Testul bazat pe metilarea ADN-ului (ADNm IC) arată un potențial semnificativ ca măsură practică a îmbătrânirii biologice. Spre deosebire de testele tradiționale bazate pe ceasul epigenetic, acesta captează procesul de îmbătrânire funcțională într-un mod mai direct”, a declarat Elena Rolt, nutriționist și specialist în medicină funcțională.
Descoperirile analizei sângelui la centenari
Paralel cu dezvoltarea testului ADNm IC, un alt studiu extins a investigat conexiunea dintre compoziția sângelui și speranța de viață. Această cercetare, realizată în cadrul cohortei suedeze AMORIS, a implicat peste 44.000 de participanți urmăriți timp de până la 35 de ani. Rezultatele au fost comparate între cei care au ajuns la 100 de ani și cei care au decedat mai devreme.
Diferențe evidente au fost constatate între cele două grupuri, apărând cu mulți ani înainte ca unii dintre participanți să atingă vârste înaintate.
Cei care au avut o longevitate mai mare au prezentat, în general, niveluri mai ridicate de colesterol total și fier. Deși acești parametri sunt, în mod obișnuit, asociați cu riscul bolilor cardiovasculare, în acest context, au fost corelați cu o durată de viață prelungită. De asemenea, valorile scăzute ale glucozei (HbA1c) au indicat un control mai bun al zahărului din sânge și un risc redus de diabet și afecțiuni metabolice.
Un alt indiciu distinctiv a fost nivelul scăzut de creatinină, semnalând o funcție renală optimă. Valorile reduse ale acidului uric și ale enzimelor hepatice au fost asociate cu un răspuns inflamator redus și o stare metabolică mai conectată.
Factorii care influențează capacitatea intrinsecă a organismului
Cercetarea care a stă la baza dezvoltării testului ADNm IC a scos la iveală mai mulți factori asociați cu un nivel crescut al capacității intrinseci și cu o speranță mai mare de viață. Printre cei mai importanți se numără alimentația echilibrată, în special consumul regulat de pește gras, și limitarea aportului de zahăr.
Participanții care aveau o alimentație bogată în pește gras, precum somonul, macroul sau sardinele, și consumau zahăr în mod moderat, sub 5% din totalul caloric zilnic, au avut un profil epigenetic indicative al unei îmbătrâniri mai lente și a unei funcționări biologice îmbunătățite.
Dr. Tunç Tiryaki, chirurg plastician și inițiator al London Regenerative Institute din UK, care nu a participat la studiu, a explicat posibilele legături dintre alimentație și procesele moleculare implicate în menținerea funcțiilor esențiale: „Peștele gras este o bogată sursă de acizi grași omega-3 cu lanț lung, în special EPA și DHA. Aceste substanțe sprijină sănătatea mitocondrială, reduc inflamația sistemică și protejează funcția cognitivă. Toate aceste efecte se reflectă în principalele domenii ale capacității intrinseci, cum ar fi rezistența fizică, echilibrul emoțional și funcția cognitivă. În plus, omega-3 pot influența exprimarea genelor care reglează răspunsul imun și procesul de îmbătrânire celulară, ambele fiind aspecte reflectate în semnătura epigenetică ADNm IC.”
Pe de altă parte, consumul excesiv de zahăr are efecte contrare. Aportul frecvent peste limitele recomandate este asociat cu accelerarea unor procese dăunătoare, cum ar fi glicația proteinelor, stresul oxidativ, inflamația cronică și apariția rezistenței la insulină. Aceste procese contribuie la degradarea treptată a funcțiilor metabolice, cognitive și musculare.
Menținerea unui aport limitat de zahăr pare să sprijine flexibilitatea metabolică (capacitatea organismului de a se adapta la cerințele energetice variabile) și să reducă stresul sistemic, contribuind la menținerea performanțelor fizice și mentale odată cu vârsta.
Corelația dintre capacitatea intrinsecă și longevitate
Analiza datelor a relevat o conexiune între scorul ADNm IC și starea generală de sănătate. Persoanele cu valori mai ridicate ale acestui indicator biologic aveau o funcție pulmonară mai eficientă, o viteză de mers mai rapidă, o densitate osoasă mai bună și o percepție mai optimistă asupra propriei sănătăți.
Cel mai important, cei din intervalul superior al scorului au trăit, în medie, cu 5,5 ani mai mult decât participanții cu un ADNm IC scăzut. „Din perspectiva științifică, aceste corelații sugerează o legătură solidă între o capacitate intrinsecă crescută și o eficiență imună îmbunătățită, inflamație sistemică redusă și un risc mai scăzut de afecțiuni frecvente la persoanele în vârstă, cum ar fi hipertensiunea, insuficiența cardiacă, accidentele vasculare cerebrale sau alte afecțiuni cronice. În concluzie, un organism care funcționează bine din interior are șanse mai mari de a rămâne sănătos și de a trăi mai mult. Acest test nu reflectă doar starea actuală, ci poate anticipa și traiectoria viitoare a sănătății,” a detaliat dr. Thomas M. Holland.
Strategii pentru îmbunătățirea capacității intrinseci
Capacitatea intrinsecă este influențată de o serie de factori modificabili. Printre cei mai importanți se numără alimentația, activitatea fizică, stimularea cognitivă, interacțiunile sociale și gestionarea bolilor cronice.
Dietele precum cea mediteraneană sau MIND, bogate în alimente integrale și micronutrienți, diminuiează inflamația și protejează funcțiile metabolice și neurologice. Consumul de legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, pește gras și grăsimi sănătoase din uleiul de măsline sau nuci a fost asociat cu o degradare mai lentă a capacităților fizice și cognitive. Evitarea alimentelor ultraprocesate, a grăsimilor trans și a zahărului în exces contribuie la menținerea echilibrului hormonal, la reglarea glicemiei și la prevenirea rezistenței la insulină.
Exercițiul fizic constant influențează parametrii biologici asociați cu îmbătrânirea. Activitățile de rezistență (precum mersul rapid, înotul, ciclismul) susțin activitatea sistemului cardiovascular și îmbunătățesc utilizarea oxigenului la nivel celular. Antrenamentul de forță ajută la menținerea masei musculare și la prevenirea osteoporozei, iar exercițiile pentru echilibru scad riscul de accidente, în special în rândul seniorilor. Activitatea fizică regulată are un impact asupra funcționării mitocondriilor și expresia genelor implicate în repararea celulară.
„Activitatea fizică susține mobilitatea și vitalitatea, dar și funcția mitocondrială și sănătatea imună, ambele fiind legate de capacitatea intrinsecă”, a subliniat dr. Tunç Tiryaki.
În plus față de aspectele biologice, sunt esențiale și cele cognitive și sociale. Persoanele care își mențin creierul activ prin lectură, învățare, discuții sau jocuri logice își păstrează mai bine funcțiile mentale pe măsură ce îmbătrânesc. Relațiile stabile și participarea la activități sociale sau de grup reduc riscurile de depresie, singurătate și declin cognitiv precoce.
Gestionarea eficientă a bolilor cronice, precum hipertensia, diabetul, obezitatea sau afecțiunile cardiovasculare este, de asemenea, crucială. Dacă nu sunt tratate, aceste probleme pot afecta sistemul nervos, vasele de sânge și organele interne, accelerând degradarea funcțională.
Limitările studiului
Deși testul ADNm IC oferă informații valoroase despre starea biologică a organismului, nu poate prezice cu exactitate câți ani va trăi o persoană. Longevitatea rezultă dintr-o combinație de factori, inclusiv stilul de viață, moștenirea genetică, mediul și evenimentele neprevăzute. Niciun marker biologic nu poate izola independent traiectoria exactă a fiecărui individ.
Cu toate acestea, testele epigenetice, precum ADNm IC, pot detecta dezechilibrele timpurii care cresc riscul de îmbolnăvire, înainte ca acestea să devină evidente în analizele standard sau să apară simptome. Informațiile obținute pot ghida deciziile legate de prevenție și tratament pentru a îmbunătăți calitatea vieții.
Nutriționista Elena Rolt a subliniat că testul nu ar trebui considerat în izolare: „Utilizarea acestuia ar trebui să fie complementară altor markeri, precum PhenoAge, GrimAge sau teste funcționale, iar utilitatea sa în practică va depinde de validarea suplimentară.”
Dr. Thomas M. Holland consideră că testul reprezintă un progres semnificativ în cercetarea îmbătrânirii: „ADNm IC leagă biologia moleculară de indicatori observați direct, cum ar fi mersul, cogniția sau speranța de viață. Deși sunt necesare confirmări suplimentare, în special în cazul seniorilor cu o capacitate funcțională redusă, studiul deschide oportunități pentru aplicarea markerilor epigenetici personalizați în geriatrie și medicina longevității, alături de strategiile de sănătate publică bazate pe prevenție.”
