Bebelușii de 7 luni reflectă trăsături ale viitorului adult: Impactul primelor luni de viață asupra inteligenței
Un studiu longitudinal remarcabil, privind peste 1.000 de gemeni din copilărie până la maturitate, demonstrează că primele comportamente ale bebelușilor – chiar de la 7 luni – pot anticipa abilitățile cognitive la 30 de ani. Într-o perioadă în care investițiile în dezvoltarea timpurie devin critice, aceste date științifice pot susține politicile de sprijin pentru familii și pentru medii cognitive stimulatoare.
Cercetătorii de la Universitatea Colorado Boulder au dorit să investigheze relația dintre testele cognitive aplicate bebelușilor și performanțele lor cognitive la maturitate. Studiul, publicat în revista PNAS, a inclus o cohortă de peste 1.000 de gemeni, dintr-un program inițiat în 1985, continuând să fie evaluati pe parcursul a 30 de ani. Rezultatele sunt interesante pentru părinți, sugerând că reacțiile și comportamentele bebelușilor de 7–9 luni, precum curiozitatea și concentrarea, pot indica tendințe cognitive ce se reflectă în abilitățile de învățare și soluționare a problemelor la maturitate. Aceste informații oferă părinților o oportunitate valoroasă de intervenție și stimulare precoce adaptată nevoilor copilului.
Semnele comportamentale la 7 luni: indicatori relevanți pentru dezvoltare
La vârsta de 7 luni, cercetătorii au analizat șapte aspecte ale funcției cognitive ale bebelușilor, incluzând vocalizarea, concentrarea asupra sarcinilor și atragerea atenției asupra stimulilor noi (ex. jucării inedite). Preferința pentru noutate și abilitatea de a rămâne concentrat s-au dovedit a fi cei mai relevanți indicatori, prezicând aproximativ 13% din variațiile scorurilor cognitive la 30 de ani. Deși acest procent sugerează că nu totul este influențat de comportamentul de sugar, există un semnal semnificativ încă din primele zile ale vieții.
Astfel, modul în care un bebeluș reacționează în diverse medii (curiozitate, atenție, implicare) poate oferi indicii timpurii despre viitoarele sale abilități cognitive. Cei 13% nu implică faptul că întregul viitor este predeterminat la vârsta de 7 luni, dar relevă o conexiune reală între comportamentele timpurii și dezvoltarea cognitivă ulterioară – aspektele importante pentru părinți, educatori și specialiștii din domeniul dezvoltării timpurii.
Influența genetică și mediu în dezvoltarea cognitivă
În scopul de a evalua importanța factorilor genetici, compararea gemenilor identici (cu aceleași gene) și gemenilor fraternali (care împărtășesc doar jumătate din gene) a evidențiat că influența genetică devine mai semnificativă pe parcursul anilor. Totuși, mediul timpuriu – înainte de vârsta de 1-2 ani – explică aproximativ 10% din variațiile individuale ale abilităților cognitive la 30 de ani, subliniind importanța acestui mediu pentru dezvoltarea cognitivă.
Este esențial ca părinții să conștientizeze că, deși factorii genetici devin din ce în ce mai relevanți în dezvoltarea cognitivă, mediul în care trăiește copilul în primii săi ani are un impact real asupra inteligenței viitoare. Mai exact, interacțiunile părinților cu copilul în primii 1-2 ani – discuțiile, atenția acordată și stimularea cognitivă – pot influența formarea creierului într-un mod semnificativ, pe termen lung. Chiar și dacă procentul explicat de mediu este de doar 10%, acesta rămâne semnificativ într-un domeniu atât de complex precum inteligența. Mesajul fundamental este că acțiunile noastre cu copiii atunci când sunt mici contează, chiar dacă pare că nu ne „înțeleg” pe deplin.
Scorul poligenic: indicatori genetici pentru inteligență
Studiul a utilizat scoruri poligenice, adică indicii statistici care adună mii de variații genetice asociate cu inteligența, pentru a estima predispoziția genetică a fiecărei persoane. Cercetătorii au observat o corelație decentă între aceste scoruri și rezultatele testelor cognitive realizate în copilărie și adolescență, sugerând că genetica împreună cu informațiile timpurii din familie oferă o imagine destul de clară asupra evoluției cognitive pe termen lung.
Daniel Gustavson, un psiholog și cercetător principal al studiului, a comentat că aceste rezultate întăresc conceptul că dezvoltarea cognitivă este în mare parte stabilă și că atât influențele genetice, cât și cele timpurii din familie pot oferi indicii despre nivelul cognitiv pe parcursul vieții. Această concluzie confirmă ideea că inteligența rezultat dintr-o interacțiune complexă între gene și mediu, ambele având un impact încă din primele zile.
Implicări practice și perspective de viitor
Descoperirile studiului au implicații semnificative. Confirmă că mediul din perioada preșcolară este crucial pentru dezvoltarea cognitivă. De asemenea, sugerează că intervenții timpurii, cum ar fi activități stimulative, interacțiuni bogate și mediu îmbogățit, pot avea efecte pozitive pe termen lung.
Chandra Reynolds, coautoarea studiului și profesor de psihologie și neuroștiințe, subliniază că aceste fundații timpurii pot afecta nu doar performanțele școlare, ci și rezistența față de declinul cognitiv asociat cu înaintarea în vârstă, cum ar fi boala Alzheimer.
Informațiile studiului provin din proiectul Colorado Longitudinal Twin Study, inițiat în 1985, cu 1.098 de participanți. Lucrarea recentă se intitulează „Stability of general cognitive ability from infancy to adulthood: A combined twin and genomic investigation” semnată de Daniel Gustavson și colaboratorii, publicată în PNAS în 2025, având DOI: 10.1073/pnas.2426531122.
