Cei mai dificili ani în creșterea unui copil – semne de alarmă și modalități de pregătire pentru provocările mai grele

Parentingul este o călătorie plină de provocări și împliniri, ce aduce totodată o dezvoltare semnificativă atât pentru copii, cât și pentru părinți. În timpul acestei perioade, onorăm ani care pun la încercare răbdarea, puterea interioară și reziliența emoțională a părinților. Printre aceștia, câțiva ani ies în evidență prin dificultatea lor distinctivă – cunoscuții „doi ani teribili” și adolescența. Acest articol analizează comportamentul copiilor în aceste etape provocatoare și subliniază semnalele de alarmă de care părinții ar trebui să fie conștienți.

Doi ani teribili – emoțiile mari ale copiilor mici

Pentru părinți, anii preșcolari, adică perioada de vârstă între 2 și 4 ani, sunt adesea cei mai provocatori. Această etapă este renumită pentru crizele de tantrum și emoțiile intense. În această etapă de dezvoltare, copilul își explorează independența, învață să comunice și își descoperă emoțiile. Totuși, această independență vine adesea cu dificultăți în autoreglare, ceea ce poate duce la atacuri de furie, comportamente sfidătoare și încălcarea limitelor.

Imaginați-vă scenariul următor: o mamă își duce fetița de 3 ani la un supermarket. Totul merge bine până când copilul cere o jucărie colorată. Refuzul mamei provoacă o reacție explozivă: țipete, plâns și o cădere la pământ, atrăgând privirile celor din jur. Această reacție nu este un indiciu al unei educații deficitare, ci reflectă etapele de dezvoltare ale copilului. Micuții trăiesc emoții intense, dar nu au încă abilitatea de a le exprima corect. Gestionarea acestor situații poate fi epuizantă pentru părinți, atât fizic, cât și emoțional.

Atunci când crizele de la doi ani sugerează probleme serioase

Studiile arată că acești ani sunt extrem de provocatori. Creierul copiilor trece printr-o dezvoltare rapidă, în special în domeniile legate de reglarea emoțională, ceea ce îi face mai predispuși la impulsivitate și dificultăți în gestionarea emoțiilor. Părinții se găsesc adesea într-un conflict – pe de o parte încurajând independența, pe de alta stabilind limite esențiale pentru siguranța și comportamentele corecte. Unii părinți își exprimă îngrijorarea că aceste izbucniri ale copilului nu sunt doar rezultate ale „doi ani teribili”, ci ar putea evolua spre comportamente violente în timp.

Cercetătorii de la diverse universități importante au investigat comportamentele „insensibile” observate în copilărie. Studiul sugerează că comportamente cum ar fi lipsa empatiei, minciunile sau absența emoțiilor la copiii de doi ani ar putea conduce la probleme de comportament grave în viitor. Un exemplu ar fi copiii care îi hărțuiesc pe ceilalți fără să țină cont de consecințe.

Luke Hyde, profesor asistent de psihologie, subliniază că aceste comportamente sunt semne pe care părinții și profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să le observe, deoarece pot indica probleme mai profunde decât simpla etapă de dezvoltare.

Beneficiile parentingului pozitiv

Pe lângă identificarea acestor comportamente ca posibile semne timpurii ale unor probleme mai grave, studiul analizează și originile acestor comportamente. Investigând 561 de familii, cercetătorii au descoperit că comportamentele antisociale pot fi influențate de mama biologică. În cazul copiilor adoptați, comportamentul pozitiv al părinților adoptivi târziu a ajutat la reducerea acestor comportamente.

Ani întregi de cercetări demonstrează că stilul de parenting dur și negativ se corelează cu dezvoltarea comportamentului antisocial. „Mesajul care reiese din acest studiu este că interacțiunile pozitive, de zi cu zi, pe care părinții le au cu copiii în primii ani pot avea un impact enorm asupra dezvoltării acestora”, afirmă Leslie Leve, profesor la Universitatea din Oregon, care a fost implicat în colectarea datelor.

Adolescența: O perioadă de criză a identității

După anii de copilărie, adolescența este marcată de rebeliune și de schimbări emoționale profunde. Între 13 și 19 ani, adolescenții experimentează o serie de schimbări fizice, emoționale și sociale, ceea ce face această etapă complicată pentru părinți. Tinerii își caută independența și își formează identitatea, adesea contestând autoritatea parentală și depășind limitele stabilite. Schimbările hormonale, presiunea socială și cerințele academice contribuie la dificultatea acestor ani.

Dificultatea adolescenței cauzată de incertitudinea comportamentului tinerilor îi poate lăsa pe părinți fără răspunsuri. Aceștia nu pot anticipa întotdeauna reacțiile adolescenților și modul în care aceștia își vor gestiona responsabilitățile noi, un aspect ce conduce la o imprevizibilitate majoră.

Semnale de alarmă la adolescenți

Deși emoțiile puternice și dorința de intimitate sunt tipice adolescenței, nerealismul emoțiilor persistente și comportamentelor care afectează negativ viața adolescentului, acasă sau la școală, nu este normal. Schimbările de comportament, de emoție și de aspect care durează mai mult de două săptămâni sunt semne de alertă, iar în astfel de cazuri, este indicat să consultați un specialist în sănătate mintală.

Iată câteva semnale de alarmă:

• oboseală constantă, chiar și după odihnă, ceea ce poate indica o problemă de sănătate mentală cum ar fi depresia sau anxietatea.
• dificultăți legate de somn, cum ar fi insomniile, se trezește frecvent noaptea sau somnolență în timpul zilei, care poate sugera diferite tulburări de sănătate mentală.
• grija constantă, anxietate intensă sau atacuri de panică care necesită atenție profesionistă.
• tristețe sau iritabilitate prelungită, pierderea interesului față de activități plăcute, fluctuații semnificative de greutate sau apetit, ce pot semnala depresie sau alte tulburări.
• comunicări despre sinucidere sau auto-vătămare, care trebuie tratate cu maximă seriozitate și urgentate de un specialist.
• izolare socială, evitarea contactului cu prietenii și familia, ceea ce poate indica probleme de natură emoțională.
• neglijarea sarcinilor zilnice sau a responsabilităților școlare, care pot semnala posibile probleme de atenție sau depresie.
• utilizarea excesivă a telefonului sau a rețelelor sociale, ceea ce poate semnala o problemă profundă de sănătate mintală.
• modificări în stilul vestimentar, igienă personală sau comportamente neobișnuite care ar trebui evaluate.

Modalități de pregătire pentru anii dificili

Construiți o fundație solidă în primii ani. Acei ani de „doi ani teribili” poate părea copleșitori, însă este esențial să se cultive încrederea și securitatea emoțională în primii ani de viață ai copilului. Fiți consecvenți în reguli și asigurați-vă că oferiți multă iubire și înțelegere, chiar și în momentele tensionate.

Exersați răbdarea și flexibilitatea. Indiferent dacă faceți față unei crize din partea copilului mic sau unei situații stresante în adolescență, răbdarea este cheia. Fiți deschiși la adaptare și schimbări, deoarece atât copiii mici, cât și adolescenții evoluează constant.

Nu ezitați să căutați ajutor. Parentingul nu trebuie să fie o experiență solitară. Obținerea sprijinului de la alți părinți sau profesioniști poate avea un impact semnificativ, în special în momentul celor mai dificile perioade.

Păstrați comunicarea deschisă, mai ales în timpul adolescenței. Deși poate părea inutil, dialogue-ul cu copiii mici este esențial pentru a-i ajuta să înțeleagă și să își ajusteze comportamentul. Este important să îi ascultați, să le oferiți îmbrățișări și să-i înțelegeți. Chiar și atunci când adolescenții devin mai reticenți, părinții ar trebui să continue să fie deschiși la discuții.

Acordați atenție nevoilor lor și încercați să înțelegeți punctul lor de vedere. Ce ne împiedică să fim părinți pozitivi? Experiențele din copilăria noastră, temerile de judecată și conflictele de putere cu proprii copii.

În final, trebuie să realizăm că fiecare etapă vine cu propriile provocări, dar și cu momente neprețuite. Răbdarea, înțelegerea și comunicarea sunt esențiale pentru a depăși provocările și a construi o legătură solidă cu copiii noștri.

SURSA FOTO: Dreamstime.com