Corespondență din Liban: „Simți cum îți revine puterea”. În satul unde luptătorii Hezbollah sunt considerați martiri, nu teroriști

Situat la doar doi kilometri de granița cu Israel, satul libanez Ayta al-Shaab, cu o tradiție de patru secole, a fost distrus de două ori în ultimele două decenii de forțele israeliene. În 2024, satul a fost devastat în proporție de 80% din cauza bombardamentelor și demolărilor intenționate. Locuitorii se întorc nu pentru a reconstrui, ci pentru a căuta rămășițe înuberabile din casele lor, în speranța de a găsi fier vechi pentru a plăti chiria în alte orașe din sudul Libanului.

• „Când îți amintești că martirii sunt încă sub dărâmături, simți cum îți revine puterea,” afirmă un localnic. Cel mai recent atac a avut loc pe 23 martie, când o dronă israeliană a făcut prăpăd asupra unei mașini. Ministerul Sănătății din Liban a declarat că victima atacului era un civil.

În data de 27 noiembrie 2024, Israel și Liban au ajuns la un acord de încetare a focului, destinat să restabilească pacea după aproape doi ani de conflicte, care au început cu lansarea de către Hezbollah de rachete asupra localităților din nordul Israelului, ca reacție la escaladarea violențelor din Gaza. Totuși, pentru mulți dintre locuitorii din sudul Libanului, războiul continuă chiar și după semnarea armistițiului.

Ayta al-Shaab, un sat de aproximativ 7000 de locuitori, a evoluat dintr-o mică comunitate de cinci familii din secolul al 16-lea, care plătea tribut către Porția Otomană, la o localitate prosperă ce atrăgea comercianți din întregul district Bint Jbeil.

Pe 26 ianuarie 2025, ziua când s-a ajuns la termenul inițial pentru retragerea soldaților israelieni din teritoriile libaneze ocupate, localnicii au pătruns în Ayta. Nu au așteptat securizarea zonei de către soldații libanezi, intrând în satul pe care l-au părăsit cu un an și trei luni înainte, imediat după ce bombardamentele au început.

Întorși, sătenii au descoperit un peisaj devastat. La două săptămâni după invazie, un drum de pământ roșiatic a fost nostru de soldații libanezi și de trupe de menținere a păcii UNIFIL. O mare de ruine se întindea prin sat, iar nicio casă nu scăpase de atacuri.

Jurnaliștii care au analizat imaginile din satelit au raportat că 80% din clădirile rezidențiale din Ayta al-Shaab au fost distruse. Bombardamentele au început pe 9 octombrie, după ce Hezbollah a reacționat lansând rachete peste graniță.

Pe parcursul săptămânilor și lunilor care au urmat, în timp ce bombardamentele s-au întețit, sătenii au început să-și părăsească casele. Distrugerea întâlnită la întoarcere nu este însă rezultatul exclusiv al bombardamentelor, ci al demolărilor deliberate efectuate de forțele israeliene după ce acestea au intrat pe teritoriul libanez.

La sfârșitul lui octombrie, s-a raportat că majoritatea demolărilor au început după 14 octombrie 2024, când brigada Golani a intrat în Ayta al-Shaab. Aceasta brigadă a fost implicată și în demolări controversate în nordul Fâșiei Gaza.

Imediat după invazie, armata israeliană a publicat o animație ce ilustra o rețea subterană de tuneluri construite de Hezbollah între Ayta și Israel, susținând că aceste tuneluri au dus la distrugerea extinsă a localității.

Însă, în același comunicat, IDF a recunoscut că tunelurile nu erau amplasate în interiorul localității, ci la marginea acesteia.

„IDF a desfășurat o operațiune asupra tranșeelor, descoperind o ieșire a unui tunel care se îndrepta spre sat. În interior au fost descoperite diverse arme și muniție,” afirmă IDF.

Localnicii care s-au întors în Ayta nu au găsit drapelul Israelului, ci doar o mare de ruine confuze, din care reiese cu dificultate care parte aparține fiecărei locuințe. Mahdi, un localnic, a declarat că nu a mai muncit de un an, de când a fost nevoit să-și evacueze casa. Speranța sa este că fierul vechi recuperat va acoperi chiria în Tyre, orașul cel mai mare din sud.

O senzație de sfârșit de lume

„Intrând în Ayta, ești cuprins de un sentiment de disperare indescriptibilă. Simți că totul s-a terminat, dar noi am supraviețuit pentru a vedea ceea ce urmează. Casele pot fi reconstruit, dar nu plângem după piatră, ci după amintirile noastre,” spune Mahdi.

În mijlocul ruinei, Mahdi se gândește la cei care au fost îngropați sub dărâmături. Localnicii afirmă că au pierdut 50 de membri ai comunității, dar numărul celor uciși se ridică la aproximativ 200, majoritatea fiind militanți Hezbollah din alte sate. Aici, aceștia nu sunt considerați militanți, ci martiri. „Când îți amintești că martirii sunt încă sub dărâmături, simți cum îți revine puterea,” continuă el.

Localnicii îi consideră pe militanții uciși în confruntările cu Israel drept eroi. Sătenii au ridicat steagurile galbene ale Hezbollah, simbolizând recunoașterea lor ca apărători pentru sat, în ciuda distrugerilor repetate.

În 2006, Ayta al-Shaab a devenit un simbol pentru Hezbollah, când militanții lor au rezistat invaziei a cinci divizii IDF. Acest conflict a început din marginea satului, unde militanții au lansat un raid pentru a captura soldați israelieni, în încercarea de a-i forța pe israelieni să elibereze prizonierii libanezi.

Invazia israeliană avea scopul de a crea o zonă de securitate în sudul Libanului, rezultând în distrugerea a 85% din clădirile rezidențiale.

„Momentan nu există condițiile necesare vieții în Ayta”

Mahdi speră să se întoarcă la vară pentru a reconstrui, după ce fiul său a început școala în Tyre.

„În prezent, Ayta nu oferă condiții de trai adecvate. Școlile au fost distruse, iar accesul la apă și electricitate este inexistent. Sperăm ca situația să se îmbunătățească, dar indiferent de circumstanțe, eu voi reveni, chiar dacă va trebui să trăiesc în cort,” mărturisește Mahdi.

Câteva dealuri mai departe, o femeie îmbrăcată în abaya neagră stă nemișcată sub rămășițele unei sere. O mare de flori galbene a înflorit, rămășițele culturii de tutun a Fatimei, care a prosperat fără să fie plantate recent.

„Am dedicat șase ani cultivării tutunului pentru a-mi plăti fiul la universitate. Acum, el este medic în Franța, iar singura parte a casei care a scăpat de bombe este a lui. Cealaltă este complet distrusă,” povestește Fatima.

Femeia îmi arată mâinile. „Aceste mâini au muncit această pământ o viață întreagă. Toate realizările mele s-au pierdut, rămân doar realizările copiilor mei. Este un lucru păcat ce s-a întâmplat cu Ayta,” adaugă ea.

La marginea satului, aproape de granița israeliană, se află ultimele clădiri intacte. Nasser a deschis un restaurant cu falafel într-un fost magazin.

„Ne-am întors încă din prima zi în care a fost posibil. A doua zi am deschis acest local pentru a oferi o masă caldă celor care revin în sat. Sperăm să-i încurajăm și pe alții să vadă că viața poate înflori din nou în Ayta,” spune Nasser.

În timp ce vorbește, explozia unei bombe zguduie clădirile din jur, dar bărbații din restaurant nu se tem. „Sunt doar avioanele israeliene care încearcă să ne sperie. Noi rămânem neclintiți,” explică el.

Nasser îi cere autorităților libaneze să intervină și să examineze condițiile precare de trai din Ayta. „Trebuie să ne aducă corturi, ca să ne putem întoarce printre ruine și să reconstrucți case mai mari. Suntem sătui de viața de refugiu,” adaugă el, explicând că parcursul său zilnic de o oră din Tyre până în Ayta este scurtat de dorința de a reveni.

„Nu putem trăi departe de acest pământ. Am fost strămutați timp de un an și trei luni. Vrem să rămânem în Ayta,” conchide Nasser.

Atacurile Israelului continuă, în ciuda armistițiului

Activitățile militare ale forțelor israeliene au continuat în Ayta și după semnarea armistițiului. Pe 14 ianuarie, au avut loc raiduri, fiind desfășurate și tancuri Merkava.

Buldozere au ridicat bariere de pământ în interiorul satului, iar soldații au deschis foc asupra cartierelor din Ayta al-Shaab, conform agenției naționale de știri din Liban. Semnele distrugerii sunt vizibile în clădirile afectate.

Cel mai recent atac a fost realizat de o dronă israeliană care a lovit o mașină în Ayta pe 23 martie, provocând moartea unui civil, conform Ministerului Sănătății din Liban. Atacul a avut loc la o zi după ce șase rachete au fost lansate din Liban spre Israel, dintre care doar două au reușit să treacă frontiera, fiind interceptate de sistemul de apărare.

Într-un morman de moloz din Ayta, un migdal înflorește. Primăvara se face simțită.