De ce s-a oprit Ilie Bolojan cu transparența în ceea ce privește avioanele lui Klaus Iohannis? De ce mass-media nu întreabă niciodată despre contractele secrete semnate cu Marcel Ciolacu?
A fost o acțiune politică de răzbunare din partea lui Ilie Bolojan prin desecretizarea „avioanelor lui Iohannis” sau este un pas către normalitate? Este esențial să recunoaștem că transparența în utilizarea banului public nu reprezintă un favor oferit de Ilie Bolojan, ci o cerință fundamentala a unui stat civilizat. De ce, în schimb, informațiile se opresc aici? De ce contractele secrete semnate de Marcel Ciolacu cu presa, în valoare de zeci de milioane de euro, nu sunt făcute publice? De asemenea, proiectele PNL rămân la fel de misterioase. Interesele societății și ale presei ar trebui să fie constante și opuse în contextul utilizării banului public.
O poveste recentă din interiorul PSD sugerează că liderii partidului au fost surprinși să afle că Ilie Bolojan, președinte interimar, va face publice plățile efectuate de Klaus Iohannis pentru avioanele de lux utilizate în ultimul deceniu. În mentalitatea de la Kiseleff, astfel de acțiuni sunt neobișnuite, iar codul tăcerii este o normă. Social-democrații par să adopte principiul „o mână spală pe alta”. Pune problema că presa și publicul ar trebui să rămână în ignoranță, în ciuda faptului că fondurile provin din bugetul național. Marcel Ciolacu a utilizat această taină ca pe o strategie politică de partid în ultimii cinci ani.
Dar ar trebui să îi consacrăm o apreciere excesivă lui Ilie Bolojan pentru această acțiune? Unele voci ar putea argumenta că desecretizarea reprezintă un plan de răzbunare și o distanțare de Klaus Iohannis. Ceea ce se poate observa, din perspectiva celor care țin la modul în care autoritățile gestionează banii publici, este că a răspuns așteptărilor comunității. Fără îndoială, este un pas pozitiv, ceea ce îl face o realizare pe perioada mandatului său scurt. Este alarmant însă că ne regăsim să ne bucurăm excesiv de normalitate în aceste vremuri instabile.
Klaus Iohannis a pierdut atât de mult contactul cu cetățenii încât orice acțiune a noului președinte interimar pare ceva extraordinar: organizează conferințe de presă, oferă interviuri, aduce transparența în privința cheltuielilor sau permite populației să viziteze curtea Palatului Cotroceni. Aceste aspecte sunt culese din fișa postului. Este responsabilitatea lui Klaus Iohannis că a transformat instituția prezidențială într-una necredibilă, fără să-i pese vreodată că aroganța și ostentativitatea ar putea ofensa cetățeanul de bun simț.
Pentru a clarifica motivele pentru care gestul lui Ilie Bolojan este parțial, este important de menționat că, într-un răspuns pe care l-am primit pe 23 ianuarie 2025, PNL condus de același Ilie Bolojan mi-a comunicat că toate contractele semnate cu presa în 2024 sunt considerate „confidențiale”. Practic, mă îndemna să mă întorc de unde am venit, pe urmele tacticii cunoscute a PSD, fără să ofere detalii despre solicitarea mea.
„Nu a dorit să afecteze partidul, ci vrea să-l protejeze. Este conștient de ceea ce au făcut Bode și Ciucă, dar nu este momentul să ofere aceste informații acum”, i-au explicat cei din jurul său.
Chiar și subliniind că publicitatea politică netransparentă pervertește democrația, iar subvențiile primite de la stat sunt tot fonduri publice, PNL-ul condus de Ilie Bolojan a ales să ascundă informații de interes public.
O mențiune esențială a noului PNL este că, din ianuarie 2025, nu a mai semnat contracte cu presa. Nu știu dacă această decizie face parte din strategia girației recente sau dacă este pur și simplu o consecință a crizei financiare cu care se confruntă partidul. Datoriile s-au acumulat, atingând între 170 și 180 de milioane de lei, iar creditorii sunt pe cale să intervină.
Dacă își dorește ca credibilitatea să persiste, prima măsură pe care Ilie Bolojan ar trebuie să o adopte la revenirea în PNL este să facă publice toate contractele încheiate de partid.
În absența unei asemenea acțiuni, s-ar putea concluziona că decizia sa ca președinte interimar a fost doar un exercițiu de relații publice. Atunci, va trebui să se autoevalueze ca politician, iar dublul standard nu poate fi tolerat. Prin auditul financiar pe care l-a inițiat în PNL, are ocazia de a revela totul și de a arăta o transparență completă.
Să avem în vedere provocările de fond și liderii lor. Ilie Bolojan abia a aterizat la București, în vreme ce cei care au inițiat acest sistem sunt alții. Încă le auziți spunând că nu pot divulga contractele din cauza legilor în vigoare? Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu.
20 de milioane pentru zborurile lui Iohannis în 10 ani, 50 de milioane de euro pentru propaganda lui Ciolacu în cinci ani
Costul avioanelor lui Klaus Iohannis depășește 110 milioane de lei, detaliile fiind cunoscute cu greu după un deceniu de mandat.
Marcel Ciolacu a cheltuit peste 250 de milioane de lei pentru presă și propagandă în ultimii cinci ani. Totul pentru a fi vizibil prin media din România. Banii au plecat, dar soarta lor rămâne necunoscută, în contextul în care provin din bugetul de stat.
Dacă PNL a răspuns solicitării pe care am trimis-o în ianuarie, PSD-ul condus de Marcel Ciolacu nu s-a obosit nici măcar să ofere un răspuns. Legea impune partidelor să comunice în termen de 10 zile. Sub comanda premierului, aceasta lege este încălcată cu bună știință, fără vreo repercusiune.
Televiziunile – vocale în legătură cu cheltuielile lui Iohannis, dar tăcute în privința lui Ciolacu
Dar cum își poate permite Marcel Ciolacu o asemenea atitudine? De pildă, televiziuni ca Antena3, Digi24 sau RTV au dedicat un timp considerabil subiectului legat de avioanele lui Klaus Iohannis. Aceasta a fost justificat, având argumente solide ce susțin importanța transparenței în utilizarea banului public.
Subit, dar deloc întâmplător, aceste posturi tv nu au ridicat vreodată problema transparenței atunci când vin în discuție contractele secrete semnate de Marcel Ciolacu. Transparența s-a oprit în momentul în care Klaus Iohannis a ajuns la final de mandat, deși situația este identică. Subiectul contractelor lui Ciolacu nu apare pe canalele menționate.
Ați putea susține că fiecare poate alege tema pe care o abordează. Însă, când proclami transparența și principii sănătoase, nu poți ignora și să asculți doar într-o singură direcție. Nu poți să pleci seara acasă, să te privești în oglindă și să crezi că ai realizat tot ce era posibil pentru a descoperi adevărul.
Sistemul toxic are mereu două fețe. Politicienii nu ar putea păstra secretele dacă cei cu care colaborează și primesc bani ar comunica.
Este deja cunoscut faptul că, în ultimii ani, articolele plătite de PSD sau PNL au fost difuzate pe site-urile televiziunilor fără a fi marcate ca fiind articole de opinie politică. De ce a fost permis acest lucru? Deoarece finanțările partidelor au susținut veniturile, iar jurnalismul de calitate a fost lăsat în umbră pentru a face loc unor materiale redactate direct de consultanți.
Jurnalismul nu este despre publicarea articolelor plătite de partide, ci despre libertatea de a întreba atât despre avioanele lui Iohannis, cât și despre contractele partidelor. O temă nu o exclude pe cealaltă. Cenzura sau autocenzura sunt evidente.
Sunt sume imense care au fost utilizate în secret, pe spatele cetățeanului. Am fost manipulați pe banii noștri. Procesul continuă.
Cetățenii au dreptul de a ști că articolele sunt comandate de partide, acestea trebuind corect marcate. Un articol plătit de partid trebuie să aibă semnul distinctiv. Din păcate, multe persoane au cedat și au făcut compromisuri semnificative.
Dacă ne vom mulțumi cu faptul că s-au dezvăluit informații despre „avioanele lui Iohannis” și vom considera că astfel s-a rezolvat problema transparenței, ne înșelăm singuri. Politicienii trebuie să fie trași la răspundere zilnic pentru utilizarea fondurilor publice.
Câți ani trebuie să așteptăm pentru a descoperi ce site-uri au avut contracte cu PSD în ultimii cinci ani, unde au fost direcționate banii și ce s-a plătit? Avem dreptul să aflăm, nu? Sau tăcerea va prevala și în cazul lui Marcel Ciolacu, iar secretomania va continua?
