Financial Times: NATO are doar 5% din capacitățile necesare pentru apărarea aeriană a flancului estic

Conform unor analize interne elaborate de NATO, Europa dispune de un procent semnificativ redus din capacitățile critice de apărare aeriană necesare pentru protejarea flancului său estic, evidențiind vulnerabilitățile continentului.

Surse apropiate de planurile de apărare confidențiale dezvoltate anul trecut sugerează că statele membre NATO pot oferi mai puțin de 5% din resursele necesare pentru asigurarea protecției în Europa Centrală și de Est în fața unui atac extins.

Conflictul dintre Rusia și Ucraina a evidențiat, de asemenea, importanța apărării aeriene, Kievul făcând apel Occidentului pentru suplimentarea sistemelor și rachetelor destinate apărării orașelor, trupelor și infrastructurii energetice de bombardamentele frecvente.

În urma invaziei ruse în Ucraina în februarie 2022, Statele Unite au desfășurat un sistem de apărare aeriană cu baterii Patriot pentru a proteja un aeroport din sudul Poloniei, utilizat ca nod de expediție pentru armamentul occidental destinat Kievului. Totuși, oficialii subliniază că statele membre NATO dispune de foarte puține astfel de sisteme în rezervă, limitând capacitatea lor de desfășurare pe teritoriul altor state.

Un diplomat de rang înalt din NATO a menționat că o componentă esențială a planului de apărare pentru Europa de Est era axată pe apărarea împotriva rachetelor și atacurilor aeriene. Din păcate, el a admis că „în prezent nu dispunem de acest lucru”.

Un alt diplomat NATO a afirmat că „deficiența în apărarea aeriană este una dintre cele mai grave lacune pe care le avem”.

Unii lideri europeni și oficiali militari consideră că Rusia ar putea fi capabilă să lanseze un atac împotriva unui stat membru NATO până la sfârșitul acestui deceniu.

Inițiativele emergente

Lipsa de echipamente suplimentare de apărare aeriană destinate Ucrainei din partea statelor membre NATO a scos în evidență stocurile lor limitate, având în vedere costurile ridicate și timpul necesar pentru fabricarea acestor sisteme. Aceasta a condus la lansarea unor inițiative suprapuse pentru a găsi soluții pe termen lung.

Anul trecut, Germania, împreună cu un număr semnificativ de alte state membre ale Uniunii Europene, a inițiat proiectul Sky Shield, destinat dezvoltării unui sistem comun de apărare antiaeriană, bazat pe tehnologii din SUA și Israel.

Franța a contestat public această propunere, avanțând un concept alternativ, susținut de un număr mai redus de aliați.

În săptămâna precedentă, Polonia și Grecia au cerut Comisiei Europene să sprijine dezvoltarea și eventual să participe la finanțarea unui sistem paneuropean de apărare antiaeriană, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, exprimându-și sprijinul pentru această idee. Într-o scrisoare adresată președintei, prim-miniștrii celor două țări au descris apărarea aeriană ca fiind o „vulnerabilitate majoră în securitatea europeană”, adăugând că războiul din Ucraina a subliniat lecții imperios necesare.

Anumite capitale ale Uniunii Europene au propus augmentarea datoriei comune pentru a susține finanțarea proiectelor de apărare.

Provocarea dronelor

Extinderea utilizării dronelor de atac cu cost redus și rază lungă de acțiune, utilizate de Rusia în conflictul cu Ucraina, adâncește aceste îngrijorări. Un oficial din domeniul apărării a menționat că „atacurile de lungă distanță nu mai reprezintă o capacitate exclusivă a unei superputeri”.

Un oficial NATO a declarat că apărarea antiaeriană și antirachetă sunt priorități absolut necesare, dar a recunoscut totuși că „stocurile disponibile sunt insuficiente”.

„Noile planuri de apărare ale NATO impun cerințe semnificative în ceea ce privește cantitatea și disponibilitatea sistemelor de apărare aeriană și antirachetă,” a adăugat acesta, menționând că țările pe continent investesc în modernizarea capacităților de apărare aeriană, inclusiv avioane de vânătoare, ceea ce îmbunătățește descurajarea NATO față de Rusia.

În Marea Britanie, cele șase distrugătoare Type 45 ale Marinei Regale, dotate cu sisteme de apărare împotriva rachetelor balistice, au fost afectate de probleme de proiectare.

Forțele armate britanice dispune și de șase sisteme de apărare antiaeriană de ultimă generație Sky Sabre, dar rază de acțiune a interceptorilor este limitată la 40 km, iar două dintre sisteme sunt desfășurate în străinătate. Jack Watling, cercetător senior la Royal United Services Institute (RUSI) din Londra, a subliniat că „capacitatea de apărare aeriană a Regatului Unit este total insuficientă”.

Integrarea eficientă a diverselor sisteme de apărare aeriană din Europa ar putea reduce aceste deficiențe, creând o rețea densă de senzori și interceptori pe tot continentul. Totuși, „îmbunătățirea infrastructurii de comandă și control a NATO pentru apărarea aeriană nu a fost niciodată demarată”, afirmă Watling.

Miniștrii de externe ai NATO se vor reuni în această săptămână la Praga pentru două zile de discuții menite să pregătească summitul alianței care va avea loc în iulie la Washington, unde tema consolidării apărării europene va fi un subiect central.