INTERVIU VIDEO „Alegătorul nu trebuie privit ca ignorant”. Profesor de științe politice recalcitrant cu privire la percepția alegătorilor
Cristian Preda, profesor de științe politice, afirmă că electoratul este confuz, iar „elita politică dovedește repetat că nu învață din greșeli la fiecare scrutin”. Într-un interviu, el discută despre creșterea numărului celor nehotărâți, un mesaj evidențiat de sondaje paradoxale.
În opinia sa, „profilul președintelui, așa cum este definit prin Constituție, este ignorat de cei care aspiră funcția”. Profesorul Preda subliniază că acest context de nehotărâre îi afectează pe alegători.
Spațiul politic românesc este marcat de „două tensiuni fundamentale” care contribuie la confuzia alegătorilor, atrage atenția profesorul. El subliniază pericolul sondajelor manipulate care pot denatura realitatea.
România ar putea fi la un pas de o nouă criză politică după alegerile din mai, indiferent de rezultatul acestora, avertizează profesorul.
Preda explică că structura actuală a scenei politice face dificilă găsirea unei majorități parlamentare pentru președinte, făcând distincția între „partidele-cartel”, grupările pro-europene anti-sistem și cele anti-europene. „Niciunul nu deține majoritatea și nu există dorința de cooperare pentru formarea unei majorități”, spune Cristian Preda.
Această situație ar putea conduce președintele la declanșarea anticipată a alegerilor. „Asta este o supapă care poate fi utilizată în orice democrație”, subliniază el.
„Problema majorității este principalul obstacol al democrației. Fără capacitatea de a forma o majoritate, democrația riscă să colapseze”, afirmă el.
- Cristian Preda este autor a numeroase lucrări pe teme de gândire politică și istoria liberalismului. Recent, a coordonat un volum publicat de Editura Humanitas, intitulat „Cum a rămas România fără președinte ales”, care include perspective ale altor șase intelectuali de renume.
La începutul campaniei electorale, multe sondaje arată un număr crescut de nehotărâți. Ce explică acest fenomen? Cristian Preda: „Există mulți oameni care evită discuțiile politice. Atunci când sunt întrebați în sondaje cu cine ar vota, adesea răspund „Nu știu”, deși au o opțiune.”
Sociologii se referă la acest fenomen ca „spirala tăcerii”, pentru că este și o problemă de psihologie socială și de teama de a nu fi criticat.
De asemenea, există un sentiment de oboseală democratică printre cei care s-au retras din activitatea politică. Aceasta contrastează cu activismul observat în rândul persoanelor cu vârste peste 55 de ani, care votesc frecvent.
Unii alegători sunt derutați deoarece au fost obișnuiți să voteze pentru un partid specific. De exemplu, PSD a avut candidați sub diferite nume din '90 până în prezent, dar acum nu are un candidat formal acceptat.
Această confuzie este agravată de schimbările frecvente de identitate politică. Exemplul lui Victor Ponta ilustrează eroarea: el a avut poziții diferite, de la afinitățile social-democrate la cele pro-ruse.
„Ideea că alegătorul ar fi ignorant trebuie eliminată”, completează profesorul.
– Ce ar trebui să avem în minte atunci când alegem un președinte?– Cu un an și jumătate în urmă, am publicat un articol intitulat „Harnic, moderat și darnic. Ce președinte ne trebuie pentru 2024?”. Am subliniat atribuțiile pe care Constituția le impune președintelui.
Dacă vrei să înțelegi funcționarea statului pe care îl reprezinți, acest lucru necesită implicare. Președintele are multe responsabilități în politica externă, importante în actuala dinamică internațională.
„Un univers politic în care mulți trișează”
– Candidații par să se concentreze pe activități superficiale în campanie…– Este o abordare simplistă. Când Emil Constantinescu sau Traian Băsescu au devenit președinți, s-au concentrat mai mult pe agenda lor politică.
Acum, se pare că profilul a ceea ce ar trebui să fie un președinte este ignorat, chiar de cei care își doresc acest rol. Oamenii au experiență acumulată după 30 de ani de vot.
De exemplu, de la 2007 încoace, președintele participă la Consiliul European, unde se întâlnește cu lideri europeni. Este esențial ca un candidat să explice cum ar aborda întâlnirile cu Macron sau Meloni.
– Candidații susțin că vor fi respectați în UE…– Aceasta este o formă de retorică ce reminiscențe ale trecutului. La Consiliul European, toată lumea are un loc la masă.”
– Cum apreciați acest tip de retorică?– Este o abordare comodă. Există mulți care aleg căi scurte în politica actuală. Un exemplu este Marcel Ciolacu, care a promis reducerea numărului de secretari de stat, dar nu a acționat în acest sens.
Trișatul de la început a fost o greșeală, alegerea timpurie a unui candidat fără transparență afectează democrația.
Elita politică a demonstrat o dată în plus că nu învață din greșeli, ceea ce duce la frustrări și la retragerea alegătorilor din viața politică.
Cum a ajuns România să aibă trei blocuri politice distincte
– Discutând despre elitele politice în volumul „Cum a rămas România fără președinte ales”, ce considerente puteți aduce?– Există trei blocuri politice definitorii observabile la alegerile recente. Unul dintre acestea este alcătuit din partidele cartelizate, care își înglobează puterea.
Partidele care se unesc pentru a împiedica ascensiunea altora la putere, confiscând astfel reprezentativitatea.
După ciclurile democratice, în care partidele s-au succedat, acest proces de cartelizare a luat avânt, afectând sănătatea democrației românești.
PDL și PSD, adesea cu sprijinul UDMR, au controlat majoritățile la scrutinurile anterioare.
Această formare a partidelor a dus la reacții: prima a fost cea liberală, condusă de USR și altele, care doresc o schimbare în politica românească.
Pe de altă parte, o reacție antiliberală a fost generată de PPDD și, în prezent, AUR, care contestă această cartelizare.
Alegătorii au de ales între aceste trei blocuri, fiecare cu propriile propuneri și orientări politice.
După alegerile din 2024, rezultatele au demonstrat puterea acestor blocuri, dar niciunul nu are majoritatea necesară pentru a controla situația politică.
„Instrumentul esențial folosit în democrație”
