Ministrul Finanțelor îndeamnă ANAF să prioritizeze interpretarea favorabilă a contribuabililor în detrimentul Codului de procedură fiscală
Într-o recentă declarație, Ministrul Finanțelor, Tánczos Barna, a evidențiat că este esențial ca angajații ANAF să interpreteze legea în beneficiul statului. Totuși, „Biblia inspectorilor Fiscului”, cunoscută sub numele de Codul de procedură fiscală, contrazice această abordare.
În cadrul unui interviu, ministrul a comentat despre tendințele de interpretare ale angajaților ANAF astfel:
„Există situații în care unii angajați ai ANAF pot interpreta excesiv anumite prevederi legale în favoarea statului. Consider că este firesc ca, în caz de ambiguitate, aceștia să aibă tendința de a susține interpretări care favorizează statul.”
Interpretarea legislativă conform Codului de procedură fiscală:
Voința legiuitorului trebuie să fie respectată în interpretarea reglementărilor fiscale, conform textului legislativ. Dacă textul nu este clar, se trebuie să se acorde atenție scopului actului normativ, așa cum rezultă din documentele aferente procesului de elaborare și aprobat.
Dispozițiile legislative trebuie interpretate reciproc, asigurându-se că fiecare rezultat este în concordanță cu întregul cadru legislativ.
Aceste reglementări, atunci când au interpretări multiple, trebuie să fie înțelese în conformitate cu obiectivele și scopul legii.
În cazul în care regulile de interpretare nu oferă claritate, prevederile fiscale se interpretează în favoarea contribuabilului.
Astfel, este evident că nu ar trebui ca inspectorii să interpreteze legislația fiscală în avantajul statului, ci în favoarea contribuabililor. În concluzie, afirmațiile lui Tánczos Barna sunt în contradicție cu Codul de procedură fiscală.
De remarcat este faptul că ministrul a semnat, în 2021, un proiect legislativ ce susținea interpretarea legislației fiscale în beneficiul contribuabililor.
„Legislația fiscală nu a specificat în mod explicit obligația autorităților de a aplica principiul in dubio contra fiscum, ce se referă la interpretarea ambiguităților în favoarea contribuabilului.
Acest principiu vizează o echilibrare justă între părțile implicate, având scopul de a evita amplificarea dificultăților pentru partea vulnerabilă într-o relație.
În orice națiune care aderă la valorile democratice, statul este responsabil de emiterea unor reglementări clare și predictibile. În domeniul fiscal, lipsa de claritate a reglementărilor este o încălcare a dreptului de proprietate al contribuabililor.
Principiul in dubio contra fiscum înglobează aceste cerințe: autoritățile trebuie să emite reguli precise, iar în caz de ambiguitate, să respecte dreptul de proprietate al cetățenilor.
Deși legislația națională include unele drepturi ale contribuabilului în relația cu autoritățile fiscale, lipsa unei enunțări clare a principiului in dubio contra fiscum nu poate preveni anumite abuzuri. Astfel, interpretarea favorabilă a legilor pentru debitor poate avea loc doar după depășirea mai multor etape de clarificare legislative și în condiții stricte,” se menționa în expunerea de motive a propunerii legislative.
