Motivul bizar și riscant al stației de metrou din Piața Romană, construită în secret din frica Elenei Ceaușescu

Transportul subteran din București are o istorie mai complexă decât ne-am aștepta. Ideea de a construi un metrou în capitală a fost avansată și de Carol al II-lea, inspirându-se din modelul parizian, dar și de Gheorghe Gheorghiu Dej, care s-a bazat pe modelul sovietic. Totuși, Nicolae Ceaușescu a fost cel care a dus la finalizare acest proiect, bazându-se pe viziunea „Eu și nevasta mea deșteaptă”.

Obiectivul principal al metroului, conform lui Ceaușescu, era să faciliteze transportul muncitorilor de la fabrici și uzine, asigurând conexiuni între cartierele diferite și platformele industriale precum Republica, 23 August, zona industrială Militari, Semănătoarea și Timpuri Noi. Drumul Taberei nu a fost inclus, fiind un cartier realizat de Dej.

Stația de la Piața Romană ocupă un loc special în istoria metroului, având o configurație unde trenurile trebuie să încetinească și să oprească în curbe periculos de strâmte.

Această situație, deși inedită, reprezintă un risc pentru pasageri. Aceasta se datorează faptului că Elena Ceaușescu a decis să excludă stația din planurile inițiale de proiectare cu un motiv surprinzător: teama de a nu îngrășa studenții de la ASE. Distanța relativ scurtă până la universitate ar fi redus mersul pe jos al tinerilor, contribuind astfel la eventualele probleme de greutate.

Inginerii, arhitecții și proiectanții au continuat însă lucrările la stația de metrou de la Piața Romană în mod secret, extinzând galeria pentru a permite opriri ulterioare, în caz că acest lucru ar fi fost solicitat. Era rațional ca stația să existe, iar în cele din urmă, cererea a venit.