O variantă de Străzi Deschise, dar în zona Vechiului București. Calea Victoriei în anii '50, o stradă aproape complet pietonală: câteva automobile și un autobuz pe ici, pe colo.

Calea Victoriei, cu cei aproape 3 kilometri de la un capăt la altul, nu este doar una dintre cele mai celebre străzi din București, ci și una dintre cele mai vechi, având o istorie fascinantă.

Inaugurată înainte de perioada lui Constantin Brâncoveanu, această arteră, cunoscută în trecut ca Drumul Brașovului, se întindea inițial doar de la Cercul Militar până la Piața Victoriei. Segmentul dintre Piața Națiunilor Unite (fosta Piața Senatului) și bulevardul Regina Elisabeta era atunci Ulița Mare spre Sărindar, care conducea la biserica Sărindar, situată acolo unde se află în prezent Cercul Militar Național.

În 1692, Constantin Brâncoveanu a unit cele două porțiuni și a denumit noua stradă Podul Mogoșoaiei. Trecerea era pavată cu trunchiuri de copaci, iar aceste străzi amenajate astfel erau cunoscute sub denumirea de „poduri.”

Astfel, Podul Mogoșoaiei a devenit principalul drum din București, demarând o dezvoltare impresionantă, cu construcții de case boierești, biserici, hanuri, hoteluri, prăvălii, magazine de lux, cafenele și instituții de stat.

În perioada interbelică, Calea Victoriei a fost renumită pentru barurile americane, dotate cu automate și decorate în stil modernist Art Deco, unde se putea asculta jazz până în zori. Aceste automate permiteau oricui să introducă un jeton pentru a obține un sandwich, un șpriț sau whisky.

De asemenea, Calea Victoriei a găzduit primul mall din București, cu mult înainte de apariția conceptului modern de mall. În 1928, Galeriile Lafayette au deschis porțile ca primul magazin universal din Capitală, într-un stil profund franțuzesc și în acord cu spiritul epocii.

Află mai multe despre Calea Victoriei din anii '50 pe B365.ro.