Otita de piscină la copii: recunoaștere, tratament și prevenție

În perioada verii, copiii se bucură de înot și joaca în apă, dar părinții trebuie să fie vigilenți în privința otitei externe, adesea denumită „otita de piscină” sau „urechea înotătorului”. Aceasta apare frecvent pe timpul sezonului cald, provocând dureri și putând deveni greu de tratat dacă nu este gestionată corespunzător. Află despre cauzele, simptomele care ar trebui să ne alarmeze și ce măsuri nu sunt recomandate acasă, totul bazat pe surse medicale de încredere.

Otita externă reprezintă inflamația canalului auditiv extern, cauzată majoritar de acumularea de apă în urma înotului. Apa stagnantă în ureche creează un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor sau ciupercilor, de aici și denumirea populară de „urechea înotătorului”.

Această afecțiune nu este generată doar de piscine, ci și de băile în ape curgătoare, mări sau chiar dușuri frecvente, în special dacă apa este contaminată sau urechea a fost afectată anterior prin curățare excesivă. Infecția este adesea generată de bacterii precum Pseudomonas aeruginosa, dar și infecțiile fungice pot apărea, în special la copii cu piele sensibilă sau eczeme. Datorită canalului auditiv mai îngust, copiii sunt mai predispuși la această problemă, iar riscul crește semnificativ vara, când joaca în apă este intensificată.

Informații esențiale despre otita de piscină

• Otita externă nu este contagioasă, dar poate apărea în urma utilizării comune a prosoapelor, căștilor sau dopurilor de urechi – obiecte care pot transporta bacterii.
• Spre deosebire de otita medie, care afectează zona din spatele timpanului, otita externă se concentrează asupra canalului auditiv. Astfel, nu apare congestie nazală sau tuse.
• Copiii ce folosesc aparate auditive sau au suferit intervenții chirurgicale ORL necesită o supraveghere suplimentară. Orice umiditate reținută poate agrava starea locală.
• Dacă infecția se repetă de mai multe ori într-un sezon, este recomandat un consult ORL pentru a verifica eventuale malformații sau inflamații cronice ale canalului auditiv.
• Un copil care a avut recent otită externă este predispus la recidivă, în special dacă are piele sensibilă, canal auditiv îngust sau nu s-a vindecat complet. În aceste cazuri, măsurile de protecție suplimentare sunt esențiale: utilizarea dopurilor speciale, o uscare eficientă după baie și evitarea apei până la avizul medical.

Evoluția otitei de piscină: de la simptome inițiale la forme severe

Otita externă debutează de obicei cu un disconfort minor, dar poate progresa rapid către dureri severe dacă nu este tratată. Simptomele, cunoscute și sub denumirea de „urechea înotătorului”, apar treptat și devin mai intense. Medicii clasifică această afecțiune în trei stadii: ușor, moderat și avansat.

1. Otită ușoară

Simptomele inițiale sunt adesea ignorate. Pot apărea mâncărimi ușoare și o roșeață discretă în canalul auditiv. Aceste semne pot fi greu de observat, în special la persoanele cu piele mai închisă. Un copil poate experimenta disconfort la atingerea urechii sau când zona din jurul orificiului auditiv este presată, și se poate observa o scurgere ușoară de lichid.

2. Otită moderată

Pe măsură ce inflamația se intensifică, mâncărimea devine mai pronunțată, iar durerea crește, mai ales la atingere sau în timpul somnului. Canalul auditiv se poate umple, iar copilul poate simți o presiune sau o senzație de ureche „plină”, având dificultăți în auz.

3. Otită avansată

Dacă infecția nu este tratată corespunzător, pot apărea forme severe. Durerea devine intensă, radiind spre gât sau față. Canalul auditiv poate fi complet obstrucționat din cauza umflăturilor sau secrețiilor. De asemenea, ganglionii limfatici din apropierea gâtului pot fi umflati, iar copilul ar putea prezenta febră.

Părinții ar trebui să fie atenți la aceste simptome după fiecare sesiune de înot, în special dacă copilul a fost sub apă pentru o perioadă îndelungată sau se plânge de „zgomote” în ureche. Nu toate otitele manifestă durere la început, dar toate pot deveni severe fără tratament rapid.

Care sunt tratamentele nerecomandate la domiciliu?

O greșeală comună este utilizarea bețișoarelor pentru urechi, cu speranța că acestea vor elimina apa sau secrețiile, dar pot provoca leziuni canalului auditiv și pot agrava infecția.

De asemenea, folosirea remediilor „naturale” cum ar fi alcoolul medicinal, oțetul sau uleiurile esențiale fără recomandarea medicală poate fi riscantă.

Conform specialiștilor, părinții ar trebui să evite automedicația cu picături auriculare antibacteriene sau antifungice achiziționate fără rețetă. Nu este recomandat nici să folosească un uscător de păr pe o setare prea puternică pentru a usca urechea, metodele improvizate pot cauza iritații suplimentare. Orice tratament necesita o consultație ORL pentru un diagnostic corect.

Mituri comune despre otita înotătorului

MIT: „Dacă aplic alcool medicinal pe ureche după înot, este protejat.”REALITATE: Alcoolul poate provoca uscăciune excesivă și poate agrava inflamația.

MIT: „Bețișoarele de urechi previn infecțiile.”REALITATE: Acestea pot răni pielea urechii și împing ceara, ducând la infecții.

MIT: „Numai piscinele murdare cauzează infecții.”REALITATE: Apa curată, tratată agresiv cu clor, poate irita ochii și urechile.

MIT: „Otita externă se vindecă de la sine.”REALITATE: Fără tratament, infecția poate deveni severă și poate duce la complicații.

Când să se consulte un medic?

De obicei, otita externă se poate trata eficient, dar este important să fie recunoscută la timp. Dacă durerea persistă mai mult de 48 de ore, apar febră sau scurgeri purulente, o vizită la medic devine esențială.

În cabinetul medicului, canalul auditiv va fi curățat și se va recomanda un tratament cu picături antibiotice sau antifungice, în funcție de cauză. Este important ca tratamentul să fie complet urmat.

Cum prevenim otita externă: recomandări pentru părinți

Îngrijirea urechilor după înot este esențială. Copiii ar trebui să-și usuce urechile cu un prosop curat și să evite introducerea obiectelor în ureche. Cei care înoată frecvent pot beneficia de dopuri din silicon pentru urechi sau căști de înot.

Utilizarea picăturilor profilactice, la recomandarea medicului, pot ajuta la prevenție. De asemenea, evitarea înotului când copilul are o infecție ORL sau zgârieturi recente este recomandată.

Cercetări recente: acidul boric ca alternativă la antibiotice în otita externă

Recent, o echipă de cercetători a studiat eficiența acidului boric în tratarea otitelor externe, având în vedere creșterea rezistenței bacteriene la antibiotice.

Studiul a arătat că aplicarea acidului boric în canalul auditiv a condus la o rată de vindecare comparabilă cu tratamentele standard cu antibiotice. Acidul boric poate inhiba dezvoltarea bacteriilor și are și efect antifungic.

Este important de menționat că, spre deosebire de antibiotice, acidul boric nu contribuie la dezvoltarea rezistenței bacteriene, însă utilizarea sa trebuie realizată cu prudență pentru a evita riscurile de ototoxicitate.

În concluzie, acidul boric se poate dovedi o alternativă viabilă la antibiotice în tratamentul otitelor externe, dar utilizarea sa necesită supraveghere medicală.