Persoane cu dificultăți
Un scurt examen al carierei lui Cristi Juncu, care a aniversat 30 de ani de activitate artistică în acest an, relevă faptul că alegerile sale repertoriale se axează în principal pe două tendințe distincte. Juncu a acordat o atenție deosebită dramaturgiei clasice, montând lucrări de autori precum Shakespeare, Gogol și Caragiale, având o preferință remarcabilă pentru operele lui Molière. De asemenea, s-a dedicat promovării literaturii dramatice contemporane, cu un accent special pe autori irlandezi. Acesta a îndeplinit aceste roluri atât ca regizor, cât și ca traducător.
Cristi Juncu a tradus și pus în scenă piese scrise de Martin McDonagh și Conor McPherson, cele mai notabile spectacole ale sale fiind Hoții, The Night Alive și Navigatorul. Recent, a adăugat la lista sa de creații și Orașul luminii, o poveste care abordează teme legate de oameni cu dificultăți.
Dilemele lui John nu au început doar după moartea soției sale într-un accident tragic, ci s-au agravat ulterior. Cu o obsesie pentru greșelile sale percepute, inclusiv frecventarea unei prostituate, John se confruntă cu apariția fantomei soției sale, care îi apare noaptea îmbrăcată într-un palton roșu, cumpărat recent, același palton în care a văzut-o ultima oară. Conștient că are nevoie de ajutor, John îl consultă pe Ian, un fost preot care a devenit psihoterapeut.
Ian este un bărbat tânăr și atrăgător, dotat cu un calm admirabil și un simț al echilibrului. Se dovedește a fi un ascultător iscusit, intervenind doar când este absolut necesar, și știe că încrederea se câștigă în timp. Deși pare fără griji, Ian ascunde propriile probleme, având o soție pe care a părăsit-o fără explicații și transformându-și cabinetul de lucru într-un loc de ședere provizorie, unde Neasa, partenera sa abandonată, îi vizitează fără preaviz. Cei doi poartă o discuție profundă, dar care nu rezolvă nimic. Pe parcurs, dificultățile lui Ian cresc, el ajungând să se implice în viața nocturnă, întâlnindu-se cu Laurence, un alt om cu probleme.
Aceste povești interconectate sunt prezentate într-un mod simplu și uman în spectacolul regizat de Cristi Juncu la Teatrul Nottara din București. Decorul este comun, dar emană o notă de ciudățenie (o cameră cu cărămizi expuse) și este iluminat cu o lumină caldă de amiază, decorul fiind completat de conceptul video al lui Radu Daniel și muzica irlandeză compusă de Cristina Juncu.
Narațiuni care emoționează
Poveștile din Orașul luminii sunt credibile și reușesc să emoționeze datorită modului în care regizorul a îndrumat distribuția. Șerban Gomoi, în rolul lui Ian, își alege cuvintele cu grijă și joacă perfect tăcerile personajului. Actorul își ascultă partenerul cu atenție, având talentul rar de a asculta. Ian învăță să câștige încrederea pacientului, devenind prieten și, într-o anumită măsură, confident. El știe cum să gestioneze confesiunile și să împărtășească bucuriile și progresele pacientului în călătoria sa de vindecare, recunoscându-și și propriile neputințe în interacțiunile cu Neasa și cu Laurence.
În rolul lui John, Sorin Cociș oferă o interpretare remarcabilă, îmbinând stinghereala, regretele și fantasmele personajului său. Evoluția sa, de la lipsa de încredere la convingerea finală că poate depăși dificultățile, este realizată cu subtilitate. Sorin Cociș excelează în momentele în care își împărtășește aventura extraconjugală sau face referire la întâlnirea cu fantoma.
