Pionierat în tratamentul diabetului de tip 1: Creierul, un aliat neașteptat

O echipă de cercetători a descoperit că un anumit hormon ar putea menține glicemia în limite normale în cazurile de diabet de tip 1, fără a fi necesară insulina, prin influența directă asupra creierului. Acest avans deschide perspective către noi metode terapeutice care ar putea să reducă, sau chiar să înlocuiască, injecțiile zilnice de insulină.

Acum mai bine de un deceniu, specialiștii au constatat că o afecțiune critică asociată diabetului de tip 1, numită cetoacidoza diabetică (DKA), poate fi tratată cu ajutorul hormonului leptină, în absența insulinei.

O analiză recentă, publicată la începutul lunii august în Journal of Clinical Investigation, oferă detalii despre cum leptina influențează creierul și cum ar putea contribui la dezvoltarea tehnicilor terapeutice viitoare.

Cetoacidoza diabetică apare atunci când organismul nu poate produce insulină, ceea ce determină metabolizarea grăsimilor pentru energie și duce la o acumulare periculoasă de glucoză și acizi cetonici în sânge.

Până acum, insulinoterapia era soluția tradițională pentru această complicație. Totuși, noi dovezi sugerează că în lipsa insulinei, creierul are un rol central în inițierea DKA, așa cum arată cercetările desfășurate la UW Medicine din 2011.

Rolul hormonului leptină

Când producția de insulină a pancreasului se oprește, creierul este avertizat că organismul este lipsit de energie, chiar dacă nu este cazul, acest mesaj fiind transmis de nivele scăzute ale leptinei în sânge, explică dr. Michael Schwartz, autorul principal al studiului și profesor la UW Medicine.

Leptina, produsă de celulele adipoase, influențează pofta de mâncare și greutatea corporală. Transportată prin fluxul sanguin către creier, în special în hipotalamus, ea reglează senzația de foame și cantitatea de hrană consumată.

Atunci când leptina este deficitară, creierul activează mecanisme care mobilizează resurse energetice precum glucoza și cetonele.

Echipa condusă de Schwartz a observat pentru prima dată această interacțiune în 2011, administrând leptină la rozătoarele diabetice.

O descoperire neașteptată

Inițial, administrarea leptinei nu a produs efecte imediate. Cu toate acestea, după patru zile, echipa de cercetători a constatat că glicemia și cetonele la animalele testate au revenit la normal, în ciuda lipsei insulinei.

„Ceea ce ne-a surprins a fost că nivelul glicemiei nu doar a scăzut, ci s-a stabilizat și s-a menținut constant, sugerând că, fără insulină, creierul are capacitatea de a menține echilibrul glicemic”, a subliniat dr. Schwartz.

Această revelație a provocat inițial confuzie printre specialiștii în diabet, dar acum este mai bine înțeleasă și apreciată.

„Avem acum o înțelegere mai clară a acestui fenomen neglijat de comunitatea științifică în 2011”, a spus dr. Schwartz.

Echipa UW Medicine intenționează să caute aprobarea FDA pentru a începe studiile clinice pe oameni, pentru a verifica dacă terapia cu leptină poate regla glicemia la persoanele cu diabet de tip 1.

Rezultatele promițătoare ar putea deschide drumul către medicamente care vizează activitatea cerebrală pentru a trata diabetul de tip 1.

„Descoperirea insulinei a fost un pas monumental în medicină, dar ne aflăm acum la începutul unei noi etape, care ar putea oferi soluții și mai eficiente”, a adăugat dr. Irl Hirsch, coautor al studiului și persoană cu diabet de tip 1.

Protejarea pacientului: O lume fără injecții?

Administrarea zilnică de insulină este o povară constantă pentru pacienți și familiile lor.

„Visul nostru este să tratăm diabetul de tip 1 fără nevoia de injecții zilnice și monitorizări frecvente ale diabetului”, a afirmat acesta.

Dacă creierul poate fi convins că rezervele de energie sunt suficiente sau dacă sunt dezactivați anumiți neuroni care stimulează producția de glucoză și cetone, atunci organismul poate evita hiperglicemia și cetoacidoza diabetică.

„Această descoperire pune sub semnul întrebării dogma conform căreia doar lipsa de insulină declanșează cetoacidoza. Arată că și creierul are un rol fundamental în dezechilibrele glicemice, transformându-se astfel într-o țintă promițătoare pentru viitoarele tratamente”, a concluzionat dr. Schwartz.