Un alt film de văzut: „Alice On & Off” - Terapii în multiple direcții

Un alt film de văzut: „Alice On & Off” - Terapii în multiple direcții

Vindecarea transgenerațională reprezintă un subiect esențial în prezent, iar impactul miniseriei „Adolescence” este o dovadă evidentă a acestei realități. De asemenea, filmul documentar „Alice On & Off”, realizat de Isabela Tent, va fi proiectat astăzi în București și abordează un proces similar.

Potrivit psihologilor, subconștientul unui individ în proces de vindecare aduce la suprafață exact acele teme care necesită atenție. Aceste subiecte devin relevante atunci când persoana are informațiile și pregătirea necesare pentru a le face față.

Pe o scara colectivă, procesul este similar. „Adolescence”, la care Netflix a investit inițial sume modest, a evidențiat nu doar necesitatea de a reevalua modul în care ne creștem copiii, ci și de a ne trata pe noi înșine prin relațiile cu aceștia. De exemplu, tatăl din „Adolescence”, o figură definitorie pentru fiul său, optează să nu privească evoluția sa sportivă, datorită propriei stime de sine scăzute, reflectând astfel tendința de a proiecta asupra altora aspecte pe care nu le putem accepta la noi înșine.

Evenimentele curente, precum scandalurile din jurul lui Trump, Vance și Musk, sau situația fraților Tate, influențează percepția publicului asupra mesajelor transmise de „Adolescence”.

Fiecare dintre noi este responsabil pentru acțiunile sale, dar adesea purtăm cu noi și bagaje emoționale întunecate moștenite de la părinții noștri, care la rândul lor le-au primit de la generatia anterioară. Este esențial să ne asumăm responsabilitatea pentru modul în care gestionăm aceste bagaje, odata ce devenim adulți.

Aceste încărcături emoționale sunt adesea inconștiente și nu le putem depăși până nu le aducem la suprafață.

Psihogenealogia analizează, printre altele, tiparele disfuncționale transmise de la o generație la alta și inconștientul familial care se perpetuează, inclusiv eșecurile părinților neîmpliniți care pot afecta profund descendenții.

Recent, am observat o vindecare transgenerațională colectivă, susținută de industrie cinematografică. Este important să discutăm despre aceste filme nu doar dintr-o perspectivă estetică.

Cinci nominalizări la Premiile Gopo 2025

Tema vindecării transgeneraționale se regăsește și în documentarul românesc „Alice On & Off”, care a câștigat premii importante anul trecut, inclusiv Premiul de debut și Premiul FIPRESCI în cadrul Zilelor Filmului Românesc, precum și o Mențiune Specială la TIFF 2024. Acest film este și nominalizat la Premiile Gopo 2025, fiind considerat pentru cele mai importante distincții.

De ce este relevant acest film?

Pentru că ilustrează dificultățile cu care se confruntă o tânără crescută de o bunică autoritară și separată de părinți instabili, care caută să-și vindece familia pentru a deveni o mamă bună. Aceasta își dorește să fie genul de mamă pe care nu a avut-o nici ea.

Este provocator să te vindeci dintr-o situație fără a avea exemple pozitive în jur, dar începutul vindecării poate veni din interior.

Când reușești să recunoști tiparele familiale și alegi să nu te comporti conform lor, neuroplasticitatea creierului îți va permite să diminuezi trigger-ele emoționale în timp.

Observând cât de greu este să te desprinzi de aceste tipare, ajungi să fii mai tolerant cu ceilalți și să judeci mai puțin, ceea ce facilitează un schimb de informații și emoții mai sănătos.

Aceste tipare pot funcționa ca niște blesteme peste generații, până când cineva găsește puterea de a le întrerupe și de a nu le transmite mai departe.

Cu toate acestea, nu toate familiile reușesc să profite de această ocazie.

Generația actuală își asumă provocarea de a curăța bagajele emoționale, deoarece trecutul nu a făcut-o și a lăsat urmașilor o povară tot mai greu de suportat. Aceasta este, în parte, motivul pentru care simțim adesea greutatea moștenirii familiale.

Psihanalistii afirmă că, uneori, conștientizarea cauzei unei dureri poate duce la eliberarea de ea.

Regizoarea Isabela Tent a realizat că povestea lui Alice reflectă propria sa experiență. Când am întrebat-o despre momentul în care a realizat că povestea vizează o rană transgenerațională, mi-a spus că Alice şi-a bănuia trauma, dar faptul că regizoarea a început o terapie a influențat profund perspectivaEi.

Un film care acționează ca o terapie multidirecțională

Deși nu pare că Alice tânjește după vindecare, ea poartă în sine germenii acesteia. Tot ce trebuie e să ajungă la un moment care ar putea precipita procesul de vindecare.

Oricum, cât ne aflăm pe pământ, avem o oportunitate.

Privitorul poate percepe dificultățile lui Alice de a-și găsi echilibrul și responsabilitatea față de copilul ei, având în vedere că părinții ei nu au luptat pentru ea, iar bunica i-a insuflat ideea că nu a avut părinți buni. În cei 10 ani de filmare, ea oscilează între perioade de apropiere față de fiul ei și momente în care se distanțează. Filmul reușește să transmită spectatorului importanța evitării judecății.

Dependenta de substanțe este clar o modalitate de a evita suferința și de a scăpa de realitate.

Fiecare dintre noi își gestionează durerile în felul său și caută metode de supraviețuire.

Ne confruntăm cu consecințele greșelilor părinților până când durerea devine insuportabilă.

Ne repetăm greșelile până în momentul în care realizăm.

Filmul Isabelei Tent se încheie cu o nouă dispariție a protagonistei. În prezent, se spune că s-a întors acasă. O sper că va găsi credința în procesul vieții și va reuși să se vindece pentru a-l ajuta și pe fiul ei.

O lecție pentru orice student în viață

În cartea „Psihogenealogia și rănile de familie” (1993), apărută în română la Editura Philophobia în 2014, Anne Ancelin Schützenberger discută despre acești copii rari care cresc în condiții defavorabile și reușesc să supraviețuiască. Acești copii, deși trăiesc traume severe, khfiichi resimt intens traumele ancestrale.

De multe ori în „Alice On & Off”, regizoarea își arată susținerea față de copilul din film, oferindu-i protecție prin actul de a-l filma. De exemplu, un moment în care copilul observă o reacție furioasă a mamei sale și îi comunică regizoarei că a mai văzut astfel de scurtcircuite emoționale. La 6 ani, acest copil demonstrează o intuiție surprinzătoare, înțelegând complexitatea relațiilor din jurul său.

El simte durerea mamei, dar și complexitatea situației.

Se poate ca el să fi preluat ceva din povara mamei, dintr-o loialitate inconștientă, deși e nedrept.

Sper că acest copil, care acum este campion național la pangration, va continua să se dezvolte. De altfel, mama sa a rămas tot un copil. Este posibil ca, acceptându-și rolul de mamă la o vârstă atât de fragilă, să fi căutat inconștient să vindece rana sa.

A învăța să iubești când nu ai fost iubit este o provocare complexă pentru oricine.

Este intrigant cum astfel de procese de vindecare afectează și oamenii din jur. Multe relații se îmbunătățesc odată ce cineva reușește să le rezolve problemele interne.

Nu uitați să urmăriți „Alice On & Off” atunci când va fi disponibil pe platformele online. Până atunci, bucureștenii pot asista la proiecția de pe 2 aprilie, la Cinema Union, începând cu ora 20:45.

Recomandari
Show Cookie Preferences