Modul în care administrația Trump a stabilit noile taxe vamale pentru întreaga lume și semnificația cartoanelor utilizate în „Ziua Eliberării”

În cadrul unei declarații făcute miercuri, Donald Trump a afirmat că noile taxe vamale impuse țărilor din întreaga lume reflectă diversele restricții comerciale pe care fiecare stat le impune asupra produselor americane. Cu toate acestea, economiștii menționați de New York Times și BBC argumentează că aceste taxe sunt mai degrabă bazate pe deficitul comercial al Statelor Unite cu fiecare țară în parte.

Cu ocazia anunțului privind lista de taxe vamale ce vizează majoritatea partenerilor comerciali ai SUA, Trump a afirmat în repetate rânduri că noile taxe sunt reciproce și reflectă atât tarifele, cât și barierele non-tarifare pe care aceste țări le impun bunurilor americane.

La început, oficialii americani nu au oferit detalii despre metodologia utilizată pentru aceste calcule, iar un posibil răspuns a fost furnizat mai târziu în aceeași zi.

Conform informațiilor prezentate de New York Times, noile rate de taxare a importurilor din fiecare țară par să fie rezultatul unui calcul simplu. Oficialii din SUA au luat deficitul comercial pe care îl au cu fiecare țară și l-au împărțit la volumul exporturilor trimise de acea țară către Statele Unite.

Din moment ce Trump a afirmat că a fost „milos”, rezultatul final a fost redus practic la jumătate.

Primul care a observat această formulă a fost James Surowiecki, expert financiar și autor, care scrie pentru The Atlantic și The New Yorker, într-o postare pe rețeaua X.

Acesta a subliniat că ratele tarifare nu au fost calculate având în vedere toate taxele și barierele non-tarifare, așa cum s-a afirmat inițial, ci doar deficitul comercial al SUA cu fiecare țară, împărțit la exporturile acesteia către SUA.

Surowiecki a continuat cu o clarificare suplimentară.

„Nu există un «mesaj» concret. Ratele tarifare aplicate Americii Latine sunt reduse deoarece deficitele comerciale cu acele țări sunt mici, pe când tarifele aplicate țărilor din Asia sunt mari din cauza unor deficite comerciale semnificative. Totul se reduce la formula (deficit comercial/importuri) utilizată”, a afirmat acesta.

Confirmarea altor specialiști privind metoda de calcul

Opinia lui Surowiecki, potrivit New York Times, a generat o dezbatere extinsă, având în vedere că Trump a menționat anterior că taxa fiecărei țări ar trebui să fie „rata combinată a tuturor taxelor, barierelor nemonetare și a altor forme de manipulare”.

Aceste bariere nemonetare includ o varietate de reglementări și politici pe care Trump le pune ca fiind principale cauze ale dezechilibrelor comerciale din SUA.

În orice caz, alți experți au validat ideea că noile taxe vamale se bazează pe deficitul comercial.

Directorul departamentului de cercetare de la Deutsche Bank, George Saravelos, confirmă pentru BBC că ratele impuse reflectă „raportul dintre deficitul comercial de bunuri al unei țări cu SUA și exporturile acelei țări către SUA.”

Pe scurt, cu cât deficitul comercial al unei țări cu SUA este mai mare, ajustat în funcție de importurile totale, cu atât taxele sunt mai ridicate.

Astfel, țări precum Vietnam, China și Bangladesh se confruntă cu cele mai mari taxe vamale. Având în vedere produsele importate din aceste țări, inclusiv adidași Nike și tricouri din lanțuri de retail, consumatorii americani vor resimți o povară financiară semnificativă, conform raportului BBC.

Declarațiile oficialilor Casei Albe

Într-un briefing anterior, oficialii Casei Albe au afirmat că cifrele au fost calculate de Consiliul consilierilor economici utilizând metodologii recunoscute.

Aceștia au menționat că modelul se bazează pe ideea că deficitul comercial cu o anumită țară reprezintă suma tuturor practicilor comerciale neloiale și „înșelăciunilor” pe care le adoptă acea țară.

Ulterior, Casa Albă a făcut o clarificare a metodologiei printr-un comunicat.

Deși include unele simboluri matematice mai complexe, New York Times a observat că comunicatul confirmă că formula de bază se bazează pe deficitul comercial al SUA cu o țară, împărțit la exporturile acelei țări.

„Întotdeauna a fost o provocare să obții o rată tarifară reciprocă exactă”, a afirmat Emily Kilcrease, directoare a programului de Energy, Economics and Security la Center for a New American Security, fostă adjunctă a reprezentantului comercial al SUA.

„Judecând după dorința lor de a obține rezultate rapid, ceea ce s-a făcut pare a fi o aproximare conformă cu obiectivele politice stabilite”, a concluzionat ea, conform New York Times.