Vederea încețoșată: un semn important ce poate ascunde afecțiuni grave

Simptomele de vedere neclară se numără printre cele mai frecvent raportate de pacienți către medicii oftalmologi, conform Cleveland Clinic. De obicei, acestea sunt cauzate de simple erori de refracție, dar pot indica și probleme severe, cum ar fi accidentele cerebrale sau tumorile. Este esențial să fii atent la schimbările bruste de vedere, în special dacă afectează un singur ochi, și să te adresezi urgent unui specialist.

Vederea în ceață se referă la dificultatea de a distinge clar imaginile, provocând estomparea contururilor obiectelor. Cei afectați pot clipi frecvent, își pot miji ochii sau pot freca globii oculari în încercarea de a îmbunătăți claritatea, dar rezultatane pot fi ineficiente. În acest articol, vom explora posibilele cauze ale vederii încețoșate.

Erorile de refracție, cauza principală a vederii încețoșate

Cele mai multe cazuri de vedere neclară sunt rezultatul erorilor de refracție, cum ar fi miopia, hipermetropia sau astigmatismul. Acestea apar atunci când ochii nu reușesc să focalizeze corect imaginile.

„Erorile de refracție reprezintă motivul principal pentru care vederea devine neclară. Din fericire, soluțiile ca ochelarii, lentilele de contact sau intervențiile chirurgicale sunt foarte eficiente pentru corectarea acestei probleme,” subliniază specialiștii de la Cleveland Clinic.

Simptomele asociate includ dificultăți în a vedea obiectele la distanță (în cazul miopiei), în apropiere (pentru hipermetropie) și distorsiuni vizuale (în astigmatism).

Sindromul de ochi uscat

O altă cauză frecventă a vederii încețoșate este uscăciunea oculară, care apare când ochii nu produc suficiente lacrimi sau când acestea se evaporă prea repede. Un indiciu clar al acestei probleme este îmbunătățirea temporară a vederii după clipire.

Sindromul de ochi uscat produce senzația de peliculă pe ochi. Pe lângă vederea neclară, persoanele afectate resimt mâncărimi, roșeață și disconfort.

De asemenea, deshidratarea poate agrava uscăciunea oculară, întrucât aportul insuficient de lichide duce la scăderea producției naturale de lacrimi. Menținerea unei hidratări corespunzătoare, împreună cu utilizarea lacrimilor artificiale, contribuie la ameliorarea simptomelor și la restabilirea clarității vizuale.

Oboseala oculară digitală

Pe lângă sindromul de ochi uscat, oboseala oculară digitală este o problemă comună, mai ales din cauza utilizării îndelungate a dispozitivelor electronice. Ambele afecțiuni sunt adesea agravate de obiceiuri vizuale care implică o concentrare intensă fără pauze. Când ne concentrăm, clipitul devine mai rar, ceea ce reduce lubrifierea naturală a ochilor și favorizează uscăciunea. Efortul constant de a focaliza poate provoca oboseală vizuală, chiar și în absența unor probleme oculare evidente.

Senzația de disconfort, deși temporară, poate fi deranjantă: vederea devine mai puțin clară, ochii se înroșesc, obosesc și devin sensibili la lumină.

Pentru a preîntâmpina acest efort vizual, Asociația Americană de Optometrie sugerează regula 20-20-20: la fiecare 20 de minute petrecute în fața unui ecran, este recomandat să privim timp de 20 de secunde un obiect aflat la aproximativ 6 metri distanță.

Afecțiuni oculare legate de îmbătrânire

Odată cu înaintarea în vârstă, vederea suferă modificări naturale, dar anumite afecțiuni necesită diagnostic și tratament rapid.

• Degenerescența maculară legată de vârstă: afectează vederea centrală, îngreunând recunoașterea detaliilor și desfășurarea activităților de aproape, cum ar fi cititul. Forma uscată progresează lent, în timp ce forma umedă poate apărea brusc și avansa rapid, din cauza formării de vase de sânge anormale sub retină, provoacă pete întunecate în câmpul vizual sau distorsiuni în linii drepte. Controalele oftalmologice regulate după vârsta de 50 de ani sunt esențiale pentru depistarea precoce.

• Cataracta: cauzată de opacifierea cristalinului, afectează treptat claritatea vederii. Aceasta se manifestă prin vedere încețoșată, sensibilitate crescută la lumină, dificultăți în vederea nocturnă și halouri în jurul surselor de lumină. Deși frecventă la persoanele în vârstă, cataracta se poate manifesta și la tineri, în special după traume, expuneri prelungite la radiații UV sau din cauza unor tratamente cu corticosteroizi.
• Glaucomul: este o afecțiune progresivă ce afectează nervul optic, de obicei din cauza unei presiuni intraoculare crescute. În stadiile incipiente nu provoacă simptome evidente, dar în timp poate conduce la pierderea vederii periferice. Din cauza evoluției sale „tăcute”, este necesară verificarea periodică a tensiunii oculare, în special după vârsta de 40 de ani sau în cazul unor istorii familiale.

Afecțiuni sistemice ce influențează vederea

Anumite afecțiuni sistemice pot afecta vederea, iar scăderea clarității acesteia poate fi, în unele cazuri, primul semn de alarmă.

Pacienții cu diabet trebuie să fie monitorizați constant, deoarece valorile ridicate ale glicemiei afectează vasele mici de sânge din retină, conducând la retinopatia diabetică. Aceasta este o complicație care evoluează lent și fără durere, dar care poate influența semnificativ acuitatea vizuală. În momentele de hiperglicemie severă, vederea poate deveni abrupt neclară.

Netratată, retinopatia poate duce la pierderi ireversibile ale vederii, conform specialiștilor. Simptomele frecvente includ pete plutitoare în câmpul vizual, imagini neclare sau estomparea nuanțelor.

Tensiunea arterială crescută afectează structurile sensibile ale ochiului, în special vasele care irigă retina și nervul optic, făcându-le mai fragile și predispuese la îngustare sau blocare, îngreunând circulația sângelui.

Aceasta poate duce la leziuni ale vaselor retiniene, acumulări sub retină și tulburări ale nervului optic. Vederea poate deveni brusc neclară, însoțită de zone estompate sau pierderi de contrast.

O monitorizare adecvată a tensiunii arteriale prin tratamente și controale regulate reduce semnificativ riscurile acestor complicații.

Vederea încețoșată în timpul sarcinii poate indica preeclampsie, o afecțiune caracterizată prin hipertensiune arterială severă și apariția proteinelor în urină. Aceasta se manifestă de obicei după săptămâna 20 de sarcină și poate pune în pericol viața atât a mamei, cât și a fătului.

Printre simptome se numără:

• Anxietate și palpitații,
• Greață și vărsături după primul trimestru,
• Dureri abdominale sau la umăr,
• Umflături la față și extremități,
• Cefalee persistentă.

Situatii de urgență cu manifestări oculare

Câteva probleme de vedere, deși inițial pot părea simple, pot indica afecțiuni ce necesită intervenție medicală rapidă. Vederea încețoșată, mai ales când apare brusc, nu trebuie ignorată.

O pierdere bruscă a clarității vizuale, fără alte semne vizibile ale ochiului, poate semnala un accident vascular cerebral. Creierul interpretează informațiile vizuale, iar întreruperea fluxului sanguin afectează rapid vederea.

Printre simptomele asociate se numără:

• Amețeli și dezechilibru,
• Asimetrie facială,
• Dificultăți de vorbire,
• Slăbiciune pe o parte a corpului,
• Durere de cap accentuată.

Un atac ischemic tranzitoriu poate avea simptome similare, dar dispare în câteva ore. Chiar dacă simptomele trec repede, nu sunt lipsite de consecințe — reprezintă un semnal de alarmă pentru un accident vascular cerebral sever ce ar putea surveni în curând.

O creștere bruscă a presiunii intraoculare poate apărea atunci când canalul de drenaj se blochează. În acest tip de glaucom, pacienții resimt dureri oculare intense, roșeață, greață, vedere încețoșată și halo-uri în jurul surselor luminoase.

Aceasta reprezintă o urgență medicală, iar o intervenție promptă este esențială pentru a preveni deteriorarea nervului optic și pierderea permanentă a vederii.

Retina, stratul subțire din interiorul ochiului responsabil de formarea imaginii, se poate desprinde de țesutul de susținere. Aceasta încetează să mai primescă sânge și să se conecteze la creier. Pacienții pot observa vedere neclară, fulgere luminoase sau pete negre care plutesc în câmpul vizual.

Potrivit Institului Național al Ochiului, de obicei, dezlipirea retinei apare odată cu înaintarea în vârstă, după un traumatism ocular sau ca o complicație a diabetului. Intervenția chirurgicală promptă este necesară pentru a preveni pierderea vederii.

Afecțiuni neurologice ce afectează vederea

Sistemul nervos controlează modul în care ochii transmit și procesează informația vizuală. Modificările neurologice pot afecta rapid vederea.

Migrena nu este o simplă durere de cap. Este o afecțiune neurologică complexă, iar unele episoade pot începe cu vedere neclară sau alte modificări vizuale înainte de apariția durerilor, cunoscut ca fază prodromală.

Aura vizuală poate include simptome precum pierderea parțială a vederii temporar (de obicei sub 30 de minute), sclipiri de lumină, linii ondulate sau pete ce se mișcă în câmpul vizual. Deși aceste simptome sunt temporare, ele pot fi intens incomode.

În scleroza multiplă, vederea încețoșată este un simptom frecvent, la debutul bolii. Inflamația nervului optic, cunoscută ca nevrita optică, afectează capacitatea ochilor de a transmite imagini corecte către creier.

Pe lângă vederea neclară, apar la pacienți și dureri oculare la mișcare, precum și dificultăți de percepție a culorilor. De regulă, aceste modificări vizuale apar la un singur ochi în stadiile inițiale.

Anumite tumori cerebrale pot influența vederea prin creșterea presiunii intraoculare sau prin afectarea zonelor implicate în procesarea imaginilor.

Simptomele asociate pot include somnolență, greață, vărsături sau modificări de comportament. Diagnosticul precoce poate îmbunătăți considerabil prognosticul.

Infecții oculare care afectează claritatea vederii

O serie de infecții pot influența temporar sau pe termen lung claritatea vederii. Acestea se manifestă, de obicei, împreună cu disconfort ocular și necesită tratament adecvat, în funcție de cauza infecției.

• Conjunctivita: inflamația mucoasei ce acoperă pleoapele și partea albă a ochiului. Provoacă roșeață, lăcrimare, secreții și vedere încețoșată. Poate fi provocată de virusuri, bacterii sau alergii, fiind ușor de recunoscut prin aspectul iritat al ochilor.
• Keratita: afectează corneea și apare adesea la purtătorii de lentile de contact, în special când igiena nu este respectată. Purtarea lentilelor pe timpul nopții sau contactul cu apă contaminată pot provoca infecția. Netratată, poate duce la complicații grave.

Traumatismele oculare și impactul lor asupra vederii

Loviturile sau leziunile la nivelul ochiului pot influența claritatea vederii instantaneu sau treptat. Severitatea leziunii poate determina hemoragii interne, leziuni ale corneei, umflături ale țesuturilor sau chiar dezlipirea retinei.

Chiar și în cazul accidentelor considerate minore, vederea încețoșată, durerea persistentă sau apariția unor pete negre în câmpul vizual ar trebui evaluate rapid. Intervenția promptă este crucială pentru a preveni complicațiile pe termen lung. Utilizarea echipamentului de protecție în activitățile cu risc crescut este cea mai eficientă metodă de prevenire.

Afectiuni rare ce pot afecta vederea

Există diverse boli rare care pot genera vedere încețoșată, uneori ca simptom principal, alteori în contextul unor afecțiuni mai complexe. Diagnosticul poate fi întârziat din cauza manifestărilor nespecifice sau a evoluției lente.

• Neuromielita optică (NMO): o boală autoimună ce afectează în special nervul optic și măduva spinării. Episoadele de inflamație pot provoca pierderi severe ale vederii, dureri oculare și slăbiciune musculară. Spre deosebire de scleroza multiplă, cu care este adesea confundată, NMO avansează mai agresiv și necesită tratament specific cât mai curând.
• Boala Stargardt: o distrofie retiniană ereditară, care apare de obicei în copilărie sau adolescență. Progresiv, vederea centrală scade, detaliile devin dificil de distins, mai ales în condiții de iluminare slabă. În stadii avansate, poate afecta semnificativ acuitatea vizuală, lăsând totuși vederea periferică parțial intactă.
• Corioderemia: o boală genetică rară ce afectează în special bărbații, determinând pierderea treptată a vederii nocturne, urmată de afectarea vederii periferice. Retina se degradează lent, iar fără un diagnostic timpuriu, vederea poate scădea gradual până la orbire.
• Sindromul Susac: o afecțiune rară, de origine autoimună, în care vasele de sânge din creier, retină și urechea internă sunt afectate simultan. Poate genera episoade de vedere neclară, pierderi de auz și tulburări neurologice, simptomele fiind adesea variabile.