45 de ani, 4 săptămâni, 3 zile. Viața neobișnuită a Silviei Coman, o luptătoare pentru ceilalți

Silvia Coman a venit pe lume pe 4 iunie 1979, iar la 36 de ani a primit un diagnostic devastator: melanom, un tip de cancer de piele extrem de agresiv. În perioada în care a conștientizat acest diagnostic, Silvia a devenit o voce publică, discutând deschis despre tratamentele pe care le-a încercat personal, fiindcă aceste opțiuni nu existau în România. Activitatea ei a fost dedicată bolnavilor, din rolul său de navigator de pacienți, lăsând o amprentă profundă asupra vieților multora.

Profesia de navigator de pacienți este recentă în România și implică suport continuu pentru bolnavi și familiile lor, ajutându-i să identifice cele mai adecvate tratamente și să navigheze prin complexitatea sistemului medical - analize, documentații, tratamente și medici specializați. În România, numărul acestor profesioniști este limitat.

Silvia a avut o carieră ca medic de familie înainte de a se specializa ca navigator de pacienți. Această experiență anterioară, împreună cu formarea ei, a dus la confuzia că ar fi fost medic oncolog. Cei apropiați de ea afirmă că se gândea să urmeze o nouă specializare în acest domeniu.

Dincolo de rolul ei public, Silvia a fost o fiică, o soție, o mamă și o prietenă devotată. A fost un medic și o pacientă care a înfruntat orice prognostic, supraviețuind timp de 8 ani cu melanom. A militat pentru introducerea unor noi tratamente în țară și pentru decontarea celor existente, ajutând sute de pacienți și familiile acestora să găsească cele mai rapide soluții pentru a combate afecțiuni grave. A avut o înțelegere profundă a sistemului medical din România, criticându-l și sprijinindu-l deopotrivă.

La un an de la dispariția sa, pe 7 iulie, am realizat o biografie incompletă bazată pe mărturii ale celor care au cunoscut-o. Conținutul vieții ei nu ar fi putut fi surprins în totalitate în doar 5.500 de cuvinte, dar memoria ei trebuie să rămână vie prin persoanele care au iubit-o.

Nu am cunoscut-o personal, însă prietenii ei mi-au spus că m-aș fi înțeles bine cu ea. Pe măsură ce am cercetat despre viața sa, m-am întrebat dacă am trăit cu adevărat pentru mine și dacă am fost bună cu ceilalți. Dacă aceste două aspecte se împletesc, poate că se face mai ușor îmbarcarea pentru ultimul călătorie. Sper că acest lucru a fost valabil și pentru Silvia.

Din cauza ei, am simțit prima dată nevoia de a face un screening de piele.

• În România, în 2022 au fost înregistrate 2.200 de noi cazuri de melanom, un cancer rar și sever care poate apărea la orice vârstă. Peste 90% dintre cazuri sunt asociate cu expunerea la radiațiile ultraviolete, fie de la soare, fie de la aparate de bronzat.

Copilăria și adolescența

În loc să devină fermier, Silvia ar fi dorit să fie învățătoare. Fiindcă nu a trecut examenul la liceul pedagogic din Buzău, a optat pentru un liceu agricol, fără a vrea să piardă un an. Și-a descoperit iubirea pentru agricultură acolo, absolvind Agronomia la Craiova, unde a experimentat bucurii și regrete. A fost prima dată în fața teatrului și a operetei și a urmărit toate meciurile echipei Craiova Maxima. Craiova a fost locul unde a întâlnit-o pe Nicoleta, colega cu care a împărtășit viața.

După marele cutremur din 1978, au fost repartizați ca ingineri agronomi în Padina, Buzău, o zonă agricolă, în anii '80, când se raportau recolte impresionante.

Pe 4 iunie 1979, la un an după venirea lor în localitate, s-a născut primul lor copil, Silvia, transformându-l pe Frățilă în „tătuțu’”.

„Încă de la 3-4 ani, când era întrebată «ce vrei să te faci?», răspundea fără ezitare «mă fac doctoriță»”, își amintește mama ei. După Silvia, s-au mai născut doi băieți.

Silvia era o elevă excepțională, promovând cu 9.57 la cel mai bun liceu din Buzău - „Bogdan Petriceicu Hasdeu”.

Pe mobila din bucătărie a Nicoletei se află poze cu Silvia și cu nepoții ei. Portretul Silviei se află pe masă, în care o surprinde zâmbind, cu ochii ei albaștri care privesc obiectivul.

„Te rog, îndepărtează poza de aici… Nu pot...” Frățilă începe să plângă.

***

Nicoleta Vlagea a cunoscut-o pe Silvia în clasa a noua, formând o echipă de neuitat pe parcursul liceului și mai târziu la facultate, întărind o prietenie care a dăinuit. La geam, în banca a treia, Silvia și Nicoleta au studiat biologia, având vise să devină medici. Ani de învățat, fără tehnologie modernă, au crescut într-o lume monocromă.

Cu schimbările aduse de începuturile antreprenoriatului în agricultură, Frățilă Burnel a început să modernizeze activitatea agricolă.

Fetița care obișnuia să facă injecții păpușilor a ajuns să fie nesigură și indiferentă în privința viitorului ei în medicină, dar tatăl ei i-a confirmat că e singura care poate urma această carieră.

În vara lui 2024, în curtea lui Frățilă Burnel s-a copt zmeura, dar nimeni nu a avut curajul să o culeagă.

„Eram nedespărțite, fără a ști de ce”

Nicoleta Vlagea își amintește imaginea părinților ei și ai Silviei așteptând cu emoție să iasă de la examen.

Era 1998, în România, sub influența politică a guvernului Radu Vasile.

Puține știri ajungeau la fetele din cămin, iar acestea își consacrau timpul în totalitate studierii pentru examenele importante.

Pentru a scăpa de stres, s-au înscris la un maraton, depunând mult efort pentru a ajunge la linia de sosire.

„Eram inseparabile, deși eram foarte diferite ca personalitate. Eu eram mai timidă, iar Silvia era sociabilă”, își amintește Nicoleta.

Silviei îi era frică de spații închise, așa că prefera să stea aproape de ieșire în amfiteatru, își amintește Ina Toderici. S-au cunoscut în anul 5 la facultate.

Instantaneu s-au împrietenit, iar Silvia a reușit să aducă oamenii împreună, își amintește Ina.

După absolvire, fiecare a început cariera profesională. Ina a intrat în rezidențiat, iar Silvia s-a concentrat pe Medicina de Familie, în cele din urmă având cabinete în afara Bucureștiului.

Anii aceia au fost martorii transformărilor în agricultură, iar tehnologia în domeniul sănătății începuse să se dezvolte, incluzând telechirurgia.

În 2024, foștii colegi s-au reunit pentru a sărbători 20 de ani de la absolvire, iar Silvia a fost prezentă în amintiri.

Prietenia

„Am rămas cu o parte din Silvia în suflet. Îmi curge prin vene și îmi amintesc de rochia ei roșie, pe care nu a purtat-o niciodată.”

Bianca Simionescu mă invită să descopăr colțul în care Silvia își petrece timpul când venea în vizită. O bucătărie plină de amintiri și doliu.

Aici, prietenele își împărtășeau momentele de neuitat.

„Silvia era atât de delicată, cu ochi blânzi ca cerul, iar eu am simțit o conexiune imediată”, spune Bianca.

Azi, Bianca lucrează la Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București.

Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății, este din spatele prieteniei lor, aducându-le împreună pentru a ajuta pacienții.

Bianca deschide frigiderul și arată dulceața făcută de Silvia, iar lacrimile nu contenesc.

***

Lili a cunoscut-o pe Silvia printr-o reportaj pentru ProTV, când Silvia își făcea tratamentele în Israel.

Lili și Silvia au continuat să se întâlnească, iar copiii Silviei s-au atasat rapid de ea.

• Studii recente arată că femeile au un răspuns la stres care le face să se apropie de cei dragi, iar Silvia mereu a fost acolo.

O vacanță de neuitat

Silvia și Lili au călătorit împreună, iar Berlinul a fost o escapadă de neuitat, unde Lili a alergat un maraton.

La întoarcere, au vizitat Auschwitz, un loc de amintiri dureroase pe care Silvia dorea să-l viziteze.

„Am avut bilete la Coldplay, dar nu am mai putut merge. Totuși, ne-am rămas cu amintirea acestor momente”, își amintește Lili.

Cum era Silvia

„Silvia gătit tot timpul, iar sarmalele și dulciurile erau preferatele ei.”

Îi plăcea să petreacă timp cu prietenele, amintirile plăcut implica nu numai gătitul, ci și momentele de relaxare.

Îi plăcea să citească și să asculte muzică. Avea un simț artistic deosebit.

Pasiunea ei de a fi mamă s-a intensificat după nașterea copiilor.

Silvia a abordat toate aspectele vieții, inclusiv cele legate de sănătatea copiilor, având grijă de fiecare detaliu.

Deși a primit un diagnostic grav, a continuat să încurajeze pe cei din jur să se bucure de viață, demonstrând putere și curaj.

Capacitatea ei de a se concentra pe ceilalți chiar și în momentele critice a fost impresionantă.

Pacienți. Pacienta.

Andi Cârlan a fost diagnosticat cu cancer de colon în urma unor analize.

Silvia, împreună cu Monica, l-au ajutat să navigheze sistemul medical.

A început să ajute pe alții și a decis să își împărtășească experiențele.

Nimeni nu a putut refuza să ajute, iar Silvia a continuat să fie activă.

Silvia își coordona tratamentele și se implica activ în cercetarea științifică.

S-a implicat în testarea tratamentelor, dându-le o șansă pacienților români.

În 2023, radioterapia stereotactică a fost decontată, un pas important pentru pacienți.

„Nu voi muri din asta”

Andi vorbește despre întâlnirile cu Silvia, care i-a insuflat putere.

„Am promis că nu vom muri din asta”, spune Andi.

Boala

După ce a descoperit o aluniță, Silvia și-a dat seama că are melanom.

Diagnosticul a avut un impact devastator asupra familiei.

Silvia a început să învețe mult despre boală și tratamente.

După diagnostic, a operat și a devenit navigator de pacienți.

„Bi, medicina a evoluat, trebuie să câștigăm timp”

Silvia a continuat să lupte timp de 8 ani, în ciuda pronosticurilor.

Tatăl său păstrează amintirile legate de boala Silviei.

A avut parte de recidive, dar a continuat să străbată drumul cu curaj.

A luptat pentru obținerea tratamentelor în țară.

Creioanele de ciocolată Leonidas

Silvia și Nicoleta au reintrat în contact după diagnostic.

Nicoleta apreciază fiecare moment pe care l-au petrecut împreună.

Iunie 2024

Silvia și-a dorit să petreacă timp cu familia sa.

Pe 4 iunie, prietenele au fost alături de ea la aniversarea ei.

În ultimele sale clipe, familia a simțit nevoia de a fi unita.

Moștenirea

Dulceața preparată de Silvia continuă să fie un simbol al lui.

Viața ei a avut un impact enorm asupra multor oameni.

Amintirea sa va trăi prin poveștile celor care au cunoscut-o.