REPORTAJ Viața a trei femei de peste 55 de ani care se confruntă cu imposibilitatea de a-și găsi un loc de muncă din cauza lipsei abilităților digitale

Până în anul 2030, Uniunea Europeană își propune ca 80% dintre cetățeni să dezvolte competențe digitale de bază, iar serviciile publice să fie complet digitalizate, inclusiv accesibilitatea online la resursele de sănătate și identitatea digitală, potrivit Comisiei Europene. În România, însă, doar 27,73% din populație dispune de abilități digitale de bază, conform Raportului DESI 2025. Cei mai afectați sunt persoanele cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani, dintre care doar 8,72% reușesc să utilizeze internetul și dispozitivele digitale în viața cotidiană sau în mediul profesional. Deficiențele în aceste competențe le agravează vulnerabilitatea, reducând accesul la servicii și locuri de muncă online și sporind riscul de fraudă și dezinformare, conform specialiștilor. Iată câteva dintre povestirile acestor femei.
- Discriminarea pe baza vârstei izolează persoanele din această categorie socială și profesională, diminuându-le șansele de a rămâne active în piața muncii și de a se adapta cerințelor digitale actuale, atenționează experții Organizației Mondiale a Sănătății. Au fost realizate interviuri cu persoane de peste 55 de ani, aflate la aproximativ 10 ani înainte de pensionare, care au întâmpinat dificultăți în găsirea unui loc de muncă din cauza lipsei abilităților digitale și a condițiilor de muncă disponibile pentru această categorie de vârstă. Această cercetare a fost realizată printr-o bursă din proiectul „DigiTup”, ce analizează impactul digitalizării în România, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent.
„Simt că m-a abandonat corpul”, mărturisește Elena*, o femeie de 57 de ani din Iași, care se află în căutarea unui loc de muncă. În casa ei, unde sunt expuse tablouri pictate de ea, Elena nu mai are un loc de muncă din anul 2013 din cauza unor intervenții chirurgicale și a problemelor de sănătate la coloană. Recent, a încercat să se pensioneze anticipat, dar Casa Județeană de Pensii Iași a considerat că nu se află în incapacitate de muncă, motivând că afecțiunile ei nu constituie un handicap.
Dosarul cu șină rămâne o provocare
Elena descrie procesul de depunere a dosarului de pensionare ca fiind „greoi, costisitor și demoralizator”, fiind nevoită să se supună diverselor analize la cabinete particulare pentru completarea dosarului. „Trebuie să ai un dosar de 20 de pagini cu analize și referate, plus evaluarea în cadrul comisiei, unde se evaluează și aspectul fizic, iar dacă nu arăți foarte rău, s-ar putea să nu ți se aprobe cererea”, explică Elena despre experiența ei dureroasă.
Exigențele pieței muncii favorizează tinerii
Femeia spune că a căutat constant un loc de muncă care să nu fie epuizant fizic, însă toate posturile disponibile cereau experiență, tinerețe, și abilități de operare în medii digitale, de aceea a renunțat să se mai aplice.
Se exclude social din cauza cerințelor agenților economici
„Nu m-am dus la interviuri pentru că m-am oprit singură, știind că abilitățile mele digitale nu mă vor ajuta. Nu voiam să mă fac de râs. Am realizat că nu pot să stau 12 ore în picioare”, spune Elena despre parcursul ei. Femeia crede că după o anumită vârstă, oportunitățile pentru femei devin limitate, angajatorii căutând mai ales tinere, energice și dispuse să învețe rapid.
Copiii devin ajutoarele părinților în era digitală
Copiii Elenei o ajută să își gestioneze facturile și să folosească aplicațiile de socializare și ridesharing. Ea recunoaște că, deși reușește să se descurce cu telefonul pentru activități simple, are nevoie de suport constant: „Simt că uneori mă pierd în această lume digitală.”
Elena a fost confecționer înainte de Revoluție, lucrând la o fabrică de la Pașcani. Ulterior, a încercat să își deschidă un mic magazin alimentar după ce copiii ei au crescut.
Își ținea gestiunea afacerii pe caiet și cu un calculator simplu, dar simte acum că nu mai poate ține pasul cu rapiditatea schimbărilor tehnologice.