„Oamenii obișnuiți sacrifică din veniturile lor pentru a acoperi tăierile. Tu, guvernant, ce măsuri iei?”. Rectorul Universității din București subliniază efectele sociologice ale legii de austeritate / Declarații despre burse.

Marian Preda, rectorul Universității din București, își exprimă îngrijorarea cu privire la modul în care guvernul Bolojan a inițiat măsuri de austeritate, începând cu tăierea subvențiilor pentru partide și sinecuri, în loc să abordeze problemele celor mai vulnerabili. „Premierul poate fi diferit, dar ministrii sunt, în mare parte, aceiași care au decis aceste recompense politice neîncetat. A fost risipă și acum trecem, dintr-o dată, la austeritate”, a afirmat rectorul.

• „În sociologie se spune că o acțiune devine concretă prin comunicarea ei. Tăierea este acum o realitate, iar criza actuală face ca fiecare detaliu să pară catastrofal”, a explicat Marian Preda. Sosionologul recunoaște că măsurile de austeritate sunt necesare, dar subliniază că comunicarea dintre guvernanți și cei care trebuie să facă compromisuri a fost defectuoasă și „nimeni nu cere scuze poporului. Bolojan o sugerează vag”.
• Preda a criticat și tăierile burselor pentru elevi și studenți, întrebând: „Cine a hotărât notele prea mari? De ce sunt atât de multe burse? Studenții și elevii nu sunt responsabili pentru acest aspect”, susținând că „nu se vor atinge de bursele studenților așa cum a fost anunțat.”

– Ce nu înțelege poporul român? După toate beneficiile primite, acum vine Bolojan și taie. De ce se revolta?” – „Orice recompensă primită este considerată un drept. „Este beneficiu? Este spor? Nu! E meritul meu. Muncesc de o viață aici și primesc un salariu mai mare pentru că merit”. Comparțiile sunt esențiale.

– Să o numim invidie?– De ce nu? Dar cred că mai corect ar fi să analizăm comparația. Comparam veniturile mele cu cele ale fratelui, vecinului sau din Occident. Salariul meu este mai mic decât cel al fratelui meu dintr-o țară europeană, care câștigă de două ori mai mult. Nu este corect! Nu suntem toți cetățeni europeni? Oamenii au argumente simple și este normal să se revolte când le sunt tăiate veniturile.”

„Demotivarea este extrem de mare”

– Ce efect au aceste tăieri inițiate de Bolojan?– Demotivarea este extrem de mare. În teoria organizațiilor se afirmă că „oamenii trebuie să primească un salariu corect pentru a nu se gândi constant la bani”. Din păcate, motivația lipsește complet, iar numirile politice în instituții nu înseamnă neapărat motivarea angajaților.

– Lovitura cea mai severă o resimt cei cu venituri mici.– Majoritatea celor sub pragul de sărăcie reprezintă aproximativ 30% dintre români. Pentru acești oameni, 50 lei sunt extrem de importanți.

S-ar putea ca acei bani să facă diferența pentru o bere consumată în liniște la finalul zilei. Această bere s-ar putea să dispară sau să devină un subiect de dispută în familie datorită resurselor reduse. Aceasta subliniază problema majoră, nevoia de a justifica tăierile.

Pe de o parte, cei cu venituri mici nu mai au de unde să taie, iar pe de altă parte, există nemulțumiri legate de echitate. În orice situație, există întotdeauna cineva care pare să muncească mai puțin, dar câștigă mai mult, și din păcate, guvernele oferă deseori exemple de acest tip.

Ciolacu a acționat ca și cum ar recompensa maneliștii, „fără limite”

– Care este opinia ta despre aceste tăieri radicale?– Este greu de înțeles cum au putut să crească atât de mult cheltuielile, știind că România are un deficit. De ce au crescut pensiile și salariile cu sume atât de mari, în condițiile în care se știa că suntem într-o situație dificilă?

Oameni doresc majorări, dar trebuie să fie realist și proporțional cu ce poate bugetul. Ciolacu a acționat fără măsură, ca și cum ar oferi recompense maneliștilor.”

Ce lipsește în această ecuație? Nimeni nu cere iertare oamenilor. Bolojan o face vag. Ar trebui să recunoască: români, ne cerem scuze!

– La ce bun iertarea?– Este esențială! Recunoașterea greșelii este esențială pentru a reajusta problemele și soluțiile. Fără această recunoaștere, mulți se vor întreba: de ce schimbi lucrurile? Cine este vinovat? Recunoașterea erorilor este un pas important.

În al doilea rând, cine a hotărât să acorde pensii și salarii? Oare poporul? Nu! Nu cetățenii României au decis aceste creșteri pentru a câștiga simpatie în rândul alegătorilor, lucru ce nu s-a întâmplat alegerile anterioare. Cine a greșit? Acei decidenți care trebuie să își asume responsabilitatea.

„Liderii trebuie să explice că interesul colectiv este prioritar”

– În prezent, nimeni nu își asumă vina și toți politicienii strigă: criză! Criză!– Am trecut prin pandemie. Avem un război în apropiere. Ne confruntăm cu o criză reală. În perioade normale, oamenii acționează în interesul individual, punându-se pe ei și familiile lor pe primul loc.

Însă, în momente de criză, când societatea este amenințată, dacă fiecare ar acționa în interes personal, nimeni nu ar fi dispus să lupte, precum în Ucraina, și nimeni nu ar dori să fie supus tăierilor de venituri, cum este cazul nostru.

Liderii trebuie să sublinieze că interesul colectiv este fundamental, deoarece interesele individuale sunt mai bine reprezentate prin cele colective. Când veniturile sunt reduse pentru toți, riscurile individuale cresc, dar dacă întreaga societate suferă, putem înțelege că suntem cu toții afectați și ne putem ajuta reciproc.

Trebuie să facem sacrificii individuale pentru binele colectiv. De altfel, oamenii obișnuiți se descurcă tot mai greu datorită inflației și a creșterii TVA-ului. Ce acțiuni ia guvernul?

Compensațiile pensionarilor de la CCR sunt imorale

– Dă compensații pensionarilor de la Curtea Constituțională!– Este imoral. Este inacceptabil să nu se găsească o soluție de corectare a unei astfel de situații scandaloase. Trebuie să fie amânată plata acestor compensații și să se adopte un decret privind eliminarea acestui beneficiu.

– Bolojan a pus în aplicare acest set de măsuri fără a aborda pensiile speciale, subvențiile pentru partide sau sinecurile politice. – De ce eu plătesc la un spectacol, iar alții intră gratuit? La o colectă pentru o celebrare, nu plătesc toți? Este moral? Nu! Cei din conducere consumă fără a contribui.

Se discută despre solidaritate, dar suntem încă departe de a o trăi. Premierul anunță schimbări, dar este o chestiune de comunicare corectă. Ar fi trebuit să înceapă cu acestea.

„Nu ar fi trebuit să discute despre tăierea burselor”

– Au fost propuse tăieri pentru bursele studenților și elevilor.– Aceasta este o altă greșeală de comunicare. Oamenii au simpatie pentru copii, elevi și studenți, pentru că toți am fost pe aceleași căi.

Guvernul nu ar fi trebuit să comunice despre tăierea burselor, care nu sunt responsabilitatea elevilor și studenților. Este nevoie de ajustări, dar este inacceptabil să îi trateze pe cei mai vulnerabili cu dispreț.

Cine decide aceste tăieri? Ce bursă câștigă un elev din București față de unul de la țară? Persoanele cu dizabilități nu ar trebui să fie un subiect de tăiere. Este o greșeală de comunicare, în opinia mea.

Este o problemă că nu s-a tăiat subvențiile politice și că nu s-a acționat serios asupra sinecurilor. Deși premierul este diferit, majoritatea miniștrilor sunt aceiași care au decis recompensele politice. A fost risipă, iar acum ne aflăm în austeritate.

– Ce mai ascund ei de noi?– Există o tăcere semnificativă în privința presiunilor din partea organizațiilor internaționale, în special a Uniunii Europene. Aceasta a impus condiții guvernelor anterioare pentru primirea fondurilor europene, măsuri care au fost neglijate.

Este greu de crezut că în șase luni aceste măsuri vor corecta haosul anterior, dar este important să se ofere semne de îndreptare.

„Fiecare ministru ar trebui să-și asume greșelile”

– Nu putem ignora obsesia pentru ratinguri!– Există riscul de a ajunge la clasamentul „junk”. Îmi pare rău pentru Bolojan, pe care îl respect, dar nu el este responsabil pentru risipa guvernelor anterioare. Recunoașterea problemelor este extrem de importantă.

Fiecare ministru ar trebui să vină și să declare unde s-a greșit, să ia măsuri imediate pentru corectarea imoralităților legate de Curtea Constituțională. Există soluții disponibile, iar acțiunile trebuie să se concentreze pe sinecurile și conducerea instituțiilor publice.

– Dacă Parlamentul devine ostil? Devine brusc populist. – S-ar putea să ajungem ca în Grecia! Actuala guvernare este cea mai capabilă din peisajul politic românesc. Nu găsesc alte figuri de același calibru, dar comunicarea este vitală.

Guvernul Bolojan este comparabil cu o scenetă din Moromeții. Ne ascundem, pentru că vine perceptorul. N-am avut niciun alt perceptor mai eficient decât Bolojan. Chiar nu cred că politicienii, chiar și cei populisti, vor renunța la această administrație.

„Nu cred că vor afecta bursele studenților așa cum au anunțat”

– Cum credeți că se va desfășura situația?– Este ironic că multe dintre aspectele discutate nu vor avea loc sau nu se vor desfășura la intensitatea anunțată. Nu cred că tăierile burselor studenților vor fi realizate în modul în care au fost prezentate inițial.

În concluzie, aceasta a fost o mare eroare de comunicare. Cred că, până la votul din Parlament, multe lucruri se vor ajusta și modificări vor avea loc pentru a reduce excesele discursului.

– Ne aflăm în stadiul de propuneri, dar deja țara este neliniștită, având în vedere că tăierile sunt imediate.– În sociologie există o afirmație: o acțiune devine reală prin comunicarea sa. Tăierile sunt o realitate săptămâna aceasta.

Adică, dacă un copac a căzut la televizor, acea cădere este reală. Nu contează dacă sunt doar propuneri și așteptări de negociere și vot. Ne confruntăm cu o criză, iar fiecare detaliu devine o dramă.

Cine este Marian Preda

Marian Preda este sociolog și profesor universitar, îndeplinind funcția de rector al Universității București. Este parte din echipa Universității din București din 1990.

Din decembrie 2015, a condus Senatul Universității București, precum și Facultatea de Sociologie și Asistență Socială între 2000 și 2015, ocupând funcțiile de prodecan și apoi decan. Preda predă cursuri de Management strategic, Comportament organizațional, Politici sociale și Sociologia timpului din 1994.