Ce trebuie realizat pentru ca austeritatea să devină o adevărată reformă a statului

Profesoara Alina Mungiu-Pippidi subliniază, într-un articol de opinie, cele trei măsuri esențiale care trebuie implementate pentru ca reformele anunțate de premierul Ilie Bolojan să aibă efecte durabile. Potrivit acesteia, „pașii pozitivi” întreprinși până acum sunt insuficienți.

Reducerea fondurilor publice în statul român se aseamănă cu alocarea acestora – este o competiție în care cei mai influenți sau cei care au legături politice obțin cele mai bune rezultate.

Astfel, orice intervenție de acest tip, deși poate aduce corecții pe termen scurt, nu constituie o reformă adevărată, mai ales dacă vrem să evităm o creștere a dobânzilor deja stabilizate după alegeri.

Asemenea unei persoane care se îmbată și cade pe stradă, care, deși este trasă deoparte, nu este cu adevărat reformata în lipsa unei detoxifieri.

Prin urmare, deși reforma Bolojan-Anastasiu este necesară pe termen scurt, efectele sale pe termen lung sunt limitate, iar progresele actuale se opresc la jumătatea drumului.

Unele critici adresate acestor măsuri sunt, totuși, exagerate. Dividendele erau aliniate cu cota unică, dar au fost reduse din cauza conexiunilor politice ale acționarilor. Acum sunt readuse la nivelul inițial.

Dacă decideți să mențineți cota unică de venit (favorizându-i pe cei cu venituri mari) în locul unei cote progresive (care ar dezavantaja persoanele sărace), asigurați-vă că cota unică este aplicată corect. În caz contrar, se vor crea strategii legale de evitare a impozitării, iar cetățenii vor evita să încaseze dividende, alegând în schimb creșterea salariilor.

Așadar, există trei măsuri necesare care trebuie implementate, acestea fiind de natură generală, asemănătoare cu o detoxifiere.

Mai precis, aceste măsuri se referă la crearea unui proces obiectiv pentru raționalizarea fiscală.

1. Crearea transparenței fiscale

Nu se poate realiza o reformă fără transparență, iar România are de zece ani un indice de transparență bugetară situat în jurul valorii de 8.3, după ce în deceniul precedent s-a apropiat de maximul de 10.

Numele menționate frecvent sunt comparabile cu un os aruncat unei haite de câini.

Ce trebuie realizat:

• Afișarea listelor cu debitorii pentru taxe din sectorul public și privat.

Marea problemă a neîncasării TVA nu este o anomalie, ci o listă de companii, atât publice, cât și private, de la care statul trebuie să încaseze sume dar nu o face. Trebuie să publicăm informațiile și să arătăm cine sunt cei care nu plătesc și cui s-au restituit sumele.

Nu este nevoie de CSAT, anunțați un program de cercetare pe TVA, scoateți-l la licitație internațională și în șase luni se va face ordine.

• Salariile din companiile de stat împreună cu indemnizațiile pot fi publicate.

Există interpretări care trebuie date legii pentru protecția datelor personale pentru a face publice aceste informații.

• Cine sunt clienții RAPPS? Lista lor ar trebui să fie publică până mâine!

• Să începem dezbaterea cu publicarea de către ANAF a veniturilor anuale ale tuturor persoanelor, precum și a sumei impozitate?

Observ că mulți ar fi de acord, cu condiția ca măsura să fie aplicată uniform. Vrem să lupatăm cu evaziunea fiscală sau ne limităm doar la a critica selektiv?

2. Interzicerea banilor lichizi

Un stat eficient nu poate funcționa fără o economie transparentă. Este, de fapt, o problemă de transparență. Folosirea banilor lichizi trebuie redusă. Exemplele de succes din Uruguay sunt relevante.

Statul trebuie să interzică plățile în numerar, iar ANAF să distribuie POS-uri tuturor, facilitând astfel plățile automate. Având contabilitate digitalizată, precum e-factura, putem raționaliza administrația.

3. Eliminarea privilegiilor prin impozitare

O reformă reală a statului nu poate exista fără tratament egal. Reducerea TVA-ului pentru HORECA scoate în evidență limitele reformelor acestui guvern. TVA diferențiat nu este sustenabil; protejăm săracii, nu industriile, care beneficiază de subvenții mascare. Impactul austerității nu va fi apreciat de cetățeni în aceste condiții.

Impunerea CAS asupra pensiilor mari este o eroare; aceasta ar trebui aplicată pentru toate pensiile. Dacă cei de la guvern sunt favorabili proporționalității, aplicarea acesteia ar trebui să fie universală pentru pensii și salarii. Pensiile speciale ar putea fi impozitate corespunzător dacă se respectă o regulă comună.

Să revenim la transparența de acum 20 de ani

Pentru a nu considera aceste idei ca fiind utopice, preiau observațiile colegului meu Cristian Ghingheș cu privire la transparența fiscală: Cum ne-am pierdut capacitatea de a face publice datoriile, după ce acum 20 de ani am reușit acest lucru?

Codul de procedură fiscală stabilește:

(1) Personalul organelor fiscale are obligația de a păstra confidențialitatea informațiilor obținute în exercitarea atribuțiilor de serviciu. (2) Datele referitoare la contribuabili, inclusiv obligațiile fiscale și veniturile, sunt considerate informații de secret fiscal.

(7) Transmiterea informațiilor fiscale este permisă în anumite condiții, fără a revela identitatea contribuabilului.

(9) Procedura prin care informațiile fiscale devin publice se aprobă prin ordin dat de conducerea ANAF.

Totuși, această procedură nu a fost pusă în aplicare. Ar fi benefic să modificăm urgent codul fiscal pentru a restabili transparența, inspirându-ne măcar din realizările de acum 20 de ani.