De ce expresia „Liniștește-te!” nu este eficientă pentru un copil în criză: ce se întâmplă în creierul său în timpul unui tantrum și cum ar trebui să reacționăm

Copiii nu trebuie priviți ca adulți în miniatură – creierul lor în dezvoltare nu este capabil să abordeze o situație din perspectiva unui adult și să utilizeze acel raționament pentru a se calma. În timpul unui tantrum, creierul copilului este copleșit de emoții intense, ceea ce face ca rațiunea să fie inaccesibilă. Așadar, nu este capabil să „se calmeze” și este important să înțelegem cum să reacționăm ca părinți.

Când copilul tău trece printr-o criză emoțională, de multe ori se declanșează o furtună emoțională care pare imposibil de stopat. Pronunțăm fraze precum: „Calmează-te!”, dar acest lucru nu schimbă comportamentul. De ce? Pentru că, conform psihologilor, în timpul tantrumului, copilul nu are acces la rațiune – se află într-o zonă emoțională. Acest lucru subliniază că tantrumurile nu sunt strategii intenționate. Criza de furie a unui copil este o reacție instinctuală care nu răspunde la raționamente logice. Odată ce recunoaștem acest fapt, putem adopta răspunsuri mai eficiente.

Ce se petrece în creierul copilului în timpul unui tantrum?

Creierul copilului are două zone principale: una care gestionează emoțiile (sistemul limbic, inclusiv amigdala) și alta care controlează logica și deciziile (cortexul prefrontal). Atunci când se produce un tantrum, partea logică a creierului este, practic, „deconectată”, ca și cum lumina s-ar stinge. Astfel, copilul nu mai poate asculta, înțelege sau reacționa rațional, fiind acaparat de emoții puternice.

Psihologul Marsha Linehan explică că o „minte echilibrată” apare atunci când emoțiile și rațiunea colaborează. Totuși, pentru ca acest echilibru să funcționeze, diferitele părți ale creierului trebuie să fie bine interconectate.

În mijlocul unei crize de nervi, partea emoțională preia controlul total. Partea rațională devine inaccesibilă, fără a putea fi influențată de explicații sau reguli. De aceea, părinții nu ar trebui să ceară „liniște”, ci să ofere empatie, calm și timp. Aceasta este singura modalitate de a ajuta copilul să se reconecteze cu „mintea sa echilibrată” și să se liniștească cu adevărat.

De ce logica adultă nu funcționează în astfel de momente?

Mulți părinți, atunci când se confruntă cu un tantrum, simt nevoia să introducă rațiunea în discuție: „Calmează-te!”, „Nu e un lucru atât de important!”, „Privește-mă când îți vorbesc!”. Totuși, aceste tentații de a aplica logică nu au efect. Motivul este simplu: creierul copilului nu este pregătit să proceseze raționamente în mijlocul unei crize emoționale.

La vârste fragede, zonele creierului responsabile pentru înțelegerea perspectivei celuilalt, autocontrol și gândire rațională nu sunt complet dezvoltate. Acest lucru înseamnă că un copil aflat într-un episod intens de furie nu poate „alege” să se calmeze, indiferent cât de convingătoare sunt argumentele adulților.

În aceste momente, emoțiile domină, iar impulsurile devin puterea principală. Tantrumul nu reprezintă o manipulare sau un plan ascuns pentru a obține ceva. Este o reacție instinctuală a unui sistem nervos copleșit care nu știe cum altfel să comunice ceea ce simte. A cere unui copil să se calmeze instantaneu este ca și cum i-am cere să stingă un incendiu interior cu un pahar de apă. Mai întâi, el are nevoie de înțelegere, susținere și îndrumare către calm.

Ce metode ar trebui să adoptăm ca părinți în cazul tantrumului copilului? Cei 3 pași corecți

Strategii de calmare pentru copilul tău

Când copilul se află în mijlocul unei crize emoționale, ceea ce are nevoie cu adevărat nu este pedeapsa sau izolarea, ci prezența unui adult calm care să-i asigure un spațiu emoțional sigur. Din această cauză, tot mai mulți psihologi sugerează înlocuirea metodei „time-out” cu o alternativă mai blândă: „time-in”. Aceasta implică să rămâneți alături de copil în mijlocul turbulențelor emoționale – nu pentru a-l grăbi să se oprească, ci pentru a-i arăta că nu este singur în acele momente.

Poate plânge, poate da în perne sau poate repeta un „nu!” cu hotărâre. Dar, în tot acest timp, prezența voastră liniștită îi transmite subconștient un mesaj esențial: „Ești în siguranță cu mine, chiar și când simți totul atât de intens”. Astfel, cortexul prefrontal al copilului, partea rațională a creierului, începe treptat să se reactiveze.

După ce criza s-a încheiat, puteți introduce așa-numitele jocuri de tranziție – activități simple care ajută copilul să își recâștige echilibrul emoțional. O întrebare jucăușă („Cum ar arăta un dinozaur furios?”), o provocare („Hai să găsim 5 lucruri verzi în cameră!”) sau un joc de mișcare. Toate acestea sunt strategii care îl ajută să treacă dintr-o stare de alertă într-una de curiozitate și reconectare. De asemenea, tehnicile simple de reglare emoțională, cum ar fi un exercițiu de respirație („Hai să suflăm ca și cum am stins o lumânare!”), o îmbrățișare blândă, un masaj pe spate sau o alergare scurtă prin casă pot contribui la o resetare fiziologică.

Calmul, conexiunea și răbdarea sunt cele mai eficiente soluții

Ce funcționează poate varia de la un copil la altul – dar în toate cazurile esențial este să nu grăbiți procesul de calmare, ci să creați condițiile propice pentru a o permite. Acest lucru se realizează prin empatie, răbdare și, în special, prin construirea unei relații de încredere.

Tantrumurile nu reprezintă un semn de răutate sau răsfăț, ci sunt manifestări neurobiologice ale unui creier în dezvoltare. Acestea nu pot fi oprite cu argumente sau amenințări, deoarece creierul copilului nu le percepe în acele momente. Prin urmare, calmul, conexiunea și răbdarea sunt soluțiile de bază. Astfel, nu doar că obținem liniștea pe moment, dar dezvoltăm și abilități de gestionare emoțională pe termen lung.