De la ce vârstă pot rămâne copiii singuri acasă peste noapte? Ce stipulează legea și ce recomandări are psihologul.

Lăsarea copiilor nesupravegheați acasă peste noapte este un subiect delicat pentru mulți părinți. La ce vârstă este sigur să facem acest pas? Ce reglementări legale există? Cum putem determina maturitatea copilului? Răspunsurile nu sunt întotdeauna clare, dar un lucru este vital: siguranța copilului trebuie să fie prioritară.

Reglementările legale

În România, nu există o vârstă minimă specificată prin lege pentru a lăsa copiii singuri acasă, însă legile generale clarifică responsabilitatea părinților de a proteja siguranța celor mici.

• Codul Penal (Art. 197)

Neglijența în supravegherea copiilor poate constitui o infracțiune dacă acesta este pus în pericol. Lăsarea unui copil singur acasă fără măsuri de securitate adecvate poate atrage repercusiuni legale dacă se dovedește că a fost expus unor riscuri semnificative.

• Legea nr. 272/2004 referitoare la protecția și promovarea drepturilor copilului

Părinții au datoria de a asigura supravegherea corespunzătoare a copiilor lor și de a lua decizii care să reflecte interesul superior al acestora. Lăsarea unui copil nesupravegheat ar putea fi văzută ca o violare a acestor obligații, mai ales dacă acesta este mic sau nu are discernământ.

În eventualitatea unor incidente (de exemplu, accidente domestice sau situații neprevăzute), părinții pot fi trași la răspundere dacă se constată că lăsarea copilului singur a fost imprudentă.

Părerile părinților

Experiențele părinților diferă, dar majoritatea conștientizează că fiecare copil are particularitățile sale. De exemplu, Andreea, mamă a doi copii, spune: „Fetița mea (12 ani) este foarte responsabilă. O las uneori singură acasă pentru câteva ore, dar niciodată peste noapte, deoarece nu cred că este pregătită emoțional.”

În contrast, Ana, mamă a unui adolescent de 15 ani, afirmă: „Fiul meu stă singur acasă în unele weekenduri. Am discutat detaliat toate posibilele situații și avem un plan bine stabilit pentru urgențe.”

Perspectivele psihologului

Chiar dacă legea nu impune o vârstă concretă, specialiștii în psihologie consideră că, în general, copiii sub 14 ani nu dispun de discernământul necesar pentru a rămâne singuri acasă noaptea. După această vârstă, decizia revine părinților, având în vedere maturitatea copilului și contextul familial.

Psihologul Luminița Tăbăran subliniază: „Niciun copil sub 6 ani nu ar trebui lăsat nesupravegheat. Pentru copiii cu vârsta sub 14 ani, responsabilitatea aparține părinților, iar discernământul copilului este esențial.” După 14 ani, un adolescent ar putea fi capabil să rămână singur într-un mediu sigur, în funcție de maturitatea sa emoțională și de respectarea regulilor stabilite.

Maturitatea copilului este crucială în luarea unei astfel de decizii. Psihologul subliniază: „Vârsta nu este singurul aspect important; discernământul, starea emoțională a copilului și capacitatea de a respecta regulile părinților sunt factori decisivi.” De regulă, copiii după vârsta de 6 ani pot rămâne singuri pentru intervale scurte (de la 10 minute la 1 oră) doar în circumstanțe speciale, dar numai dacă:

• sunt în siguranță.
• știu cum să reacționeze în situații problematice.
• nu există factori de risc.

Cum să pregătim copilul pentru a rămâne singur acasă

A pregăti un copil pentru a rămâne singur acasă este un proces gradual, care implică evaluarea nivelului de maturitate al copilului și crearea unui mediu sigur. Este esențial să discutăm despre potențiale situații neprevăzute și să dăm copilului uneltele necesare pentru a naviga aceste situații cu succes. Psihologul sugerează utilizarea jocurilor pentru a antrena reacțiile în situații critice.

Iată câteva aspecte importante de avut în vedere:

• Comunicați deschis. Întrebați copilul cum se simte la ideea de a rămâne singur. Oferiți exemple de situații ușor de gestionat, cum ar fi încălzirea mâncării. Transformați discuția într-un joc de rol, întrebând: „Dacă auzi un zgomot ciudat, ce ai face?” pentru a-l ajuta să găsească soluții.
• Stabiliți reguli clare. Clarificați ce este permis și ce nu. Creați împreună o listă de reguli atractivă vizual, pe care să o afișați într-un loc vizibil.
• Repetarea scenariilor de urgență. Întrebați cum ar reacționa într-un caz de incendiu sau pană de curent. Practicați exerciții de simulare a acestor situații cu ajutorul jocurilor. Introduceți personaje cunoscute pentru a face exercițiile mai captivante.
• Oferiți suport constant. Identificați o persoană de contact (vecin sau rudă) care poate verifica periodic starea copilului. Asigurați-vă că acesta știe cum să o contacteze în caz de urgență.
• Monitorizați de la distanță. Mențineți legătura telefonic sau prin mesaje, stabilind un program de verificare.

Luarea deciziei corecte

Decizia de a lăsa un copil singur acasă, mai ales peste noapte, este complexă și necesită evaluarea maturității, respectarea regulilor și o pregătire adecvată pentru situații neprevăzute. Deși nu există o reglementare specifică, fiecare familie trebuie să decidă în funcție de nevoile și particularitățile copilului lor, prioritizând întotdeauna siguranța.

SURSA FOTO: Dreamstime.com