INTERVIU Negocierile SUA-Rusia: „Echipa de negociere a SUA nu are experiență. Serghei Lavrov îi poate depăși, afirmă un expert în Războiul Rece

Conform profesorului Serghei Radcenko, specialist în Războiul Rece și politica externă a Rusiei, pentru Putin, pacea înseamnă controlul asupra Ucrainei. Într-un interviu, el subliniază că negociatorii americani lipsesc de experiență necesară și nu înțeleg problemele fundamentale, iar agenda lui Donald Trump și cea a lui Vladimir Putin în ceea ce privește conflictul ucrainean sunt complet diferite.

Negocierile SUA-Rusia pentru încheierea conflictului din Ucraina au dus până acum la un armistițiu vag, care nu pare eficient, în ciuda asigurărilor date de Donald Trump în timpul campaniei despre o soluție rapidă.

Profesorul Radcenko, care predă la Johns Hopkins University, explică în cadrul interviului facilitarea acestui context și posibilele evoluții viitoare.

Deși Trump își dorește o soluționare rapidă a conflictului, Putin își imaginează o strategie pe termen lung, având cerințe maxime pe care nu este dispus să le abandoneze, rezultând o „pace” echivalentă cu controlul Ucrainei.

Istoricul concluzionează că, având în vedere că administrația Trump se confruntă cu haos intern și este preocupată de războiul comercial, „șansele pentru o negociere reală de pace sunt extrem de slabe.”

Radcenko consideră că nu este relevant să comparăm situația prezentă cu Conferința de la Ialta din 1945, deoarece pe atunci Europa nu avea capacitatea de a influența deciziile, pe când acum se întâmplă altceva.

De asemenea, el sugerează că există paralele cu Războiul Rece, având în vedere rolul strategiilor nucleare pe care Rusia le joacă în prezent.

Profesorul Radcenko respinge ideea că SUA ar putea atrage Rusia de partea sa într-un conflict cu China, menționând că „rușii și chinezii nu sunt atât de naivi.”

În ceea ce privește o eventuală Rusia fără Putin, istoricul susține că schimbările în politica externă vor fi minime, bazându-se pe tendințele istorice recent observate.

„Echipa de negociere a SUA nu are experiență. Serghei Lavrov îi poate depăși”

Întrebat despre numeroasele concesii făcute Rusiei de SUA, care au generat îngrijorări în Europa și Ucraina, Radcenko afirmă: „Evident că echipa de negociere a SUA nu are experiență, iar aceasta este o problemă fundamentală pentru politica externă americană, având în vedere că la Casa Albă schimbările sunt frecvente și de obicei sunt numiți politicieni, nu diplomați profesioniști.”

Această situație este valabilă în special în actuala administrație. De exemplu, Steve Witkoff, un dezvoltator imobiliar, și Marco Rubio, nu dispun de o experiență pertinentă în domeniul politicii externe.

Lipsa de experiență, spune Radcenko, poate fi atât o oportunitate pentru noi abordări, cât și o povară, deoarece negociatorii americani pot fi depășiți de o echipă rusă experimentată, inclusiv Serghei Lavrov, care poate „să îi depășească.”

„Șansele pentru o negociere de pace realiste sunt extrem de mici”

Referitor la concesiile lui Trump, Radcenko subliniază că acestea au existat, dar nu este sigur dacă sunt suficiente pentru a aduce un progres real.

Percepția riscărilor dintre cei doi lideri este esențială. Trump caută o soluție rapidă, în timp ce Putin joacă pe termen lung, iar această diferență de viziuni face ca negocierile să fie complicate.

Radiografic, se observă o încercare a administrației Trump de a atrage Rusia pentru semnarea unei încetări a focului, dar aceasta nu se aliniază obiectivelor pe termen lung ale lui Putin.

Situația a fost evidențiată recent de vizita lui Kirill Dmitriev în Washington, în care s-au discutat investiții și colaborări economice.

Astfel, agendele celor două părți sunt paralele și nu reușesc să colaboreze eficient.

Un alt punct de îngrijorare pentru Radcenko a fost haosul administrației, care afectează abilitățile de concentrare asupra oricărei misiuni importante.

Concluzia sa este că în contextul unei administrații în haos, perspectivele pentru o negociere de pace realiste sunt extrem de limitate, cu excepția cazului în care SUA ar decide să se retragă din scenă.

Aceasta ar putea fi direcția pentru negociere în săptămânile următoare.

„Pacea lui Putin echivalentă cu controlul asupra Ucrainei”

– Într-un articol publicat în octombrie, ați discutat despre motivele pentru care ar trebui ca Putin să negocieze. Au apărut acum noi raționamente? Ce strategii pe termen mediu și lung are Rusia? – Obiectivele pe termen lung ale lui Putin sunt clare, bazate pe cererile expres articulate în negocierile de la Istanbul din primăvara anului 2022.

Putin aspirează în mod clar să mențină controlul asupra teritoriilor anexate și să extindă influența Rusiei în regiune.

Invitarea Ucrainei în NATO este un alt punct de focalizare pentru el, dar poziția Rusiei a evoluat, iar recent aceasta ar putea manifesta opoziție față de integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană.

Pe agenda Rusiei se află și demilitarizarea Ucrainei, un aspect pe care ucrainenii îl vor percepe dificil de acceptat.

Și nu în ultimul rând, Rusia urmărește schimbări legislative în Ucraina, care să sprijine limba rusă și facilități pentru Biserica Ortodoxă Rusă, împreună cu o liberalizare a mass-mediei ruse.

Așa că așteptările lui Putin sunt semnificative, iar întrebarea rămâne dacă el va accepta armistițiul propus de Trump sau va încerca să își întărească poziția.

Ce ar putea determina pe Putin să renunțe la cerințele sale?

– Ar putea exista factorii care să influențeze voința lui Putin? – O poziție mai decisă a europenilor, împreună cu o mobilizare militară care să compenseze ajutoarele americane, ar putea face diferența.

Discuțiile despre trupe care să fie trimise în Ucraina au avut loc, dar detaliile nu sunt suficiente pentru a deschide drumul către pace.

Este evident că Rusia nu va accepta un tip de pace care ar permite vreo prezență militară internațională.

Acest aspect ar trebui să fie luat în considerare de europeni, care trebuie să-și reafirme determinarea față de Rusia, în contextul în care Putin poate ignora orice planuri viitoare.

De asemenea, europenii trebuie să analizeze posibilitatea ridicării sancțiunilor ca o formă de stimulent, dar și ca o măsură de presiune.

Este o perioadă de frământări, în care europenii nu par capabili să adopte o poziție decisivă.

„Comparații cu Ialta sunt insuficiente”

– Există îngrijorări legate de o nouă Ialtă, dar comparația nu se poate aplica în prezent. Ce părere aveți despre asta? – În 1945, Europa nu avea capacitatea de influență, iar acum, europenii dispun de mai multă putere.

Perioada de după război a fost diferită, iar aspectul puterilor europene este semnificativ în actualii termeni.

Argumentele pentru o paralelă cu Războiul Rece

– Poate că asistăm la începutul unui nou Război Rece? – Această analogie este relevantă, dar există și critici. Totuși, prezența armelor nucleare joacă un rol central, impactând aceleași procese de decizie.

Problema nucleară influențează modul în care politicienii din Europa și SUA reacționează la invazia Ucrainei.

Administrația actuală a fost precaută în furnizarea de arme, având în vedere riscurile nucleare.

„Strategiile de utilizare a Rusiei împotriva Chinei nu sunt viabile”

– Unii consideră că Washingtonul ar putea să folosească Rusia împotriva Chinei. Este un scenariu valid? – Nu cred că este viabil. Rușii și chinezii recunosc aceste jocuri.

Putin își va dori să-și mențină relațiile cu China, dată fiind complexitatea acestora.

Ce se va întâmpla după Putin? „Politica externă nu se va schimba semnificativ”

– Există așteptări că Rusia va acționa diferit fără Putin. Care sunt perspectivele? – Deși Putin va dispărea, schimbările în politica externă nu vor fi fundamentale.

Chiar și moartea unor lideri istorici nu a dus la modificări majore, iar politica Rusiei va continua să se contureze în funcție de direcțiile existent incluzând și eventuale conflicte interne.