Otita medie, o afecțiune frecventă la copii, după răceli. Medic ORL: „În cazul durerilor acute de ureche, părinții trebuie să se prezinte cu copilul la urgență”

Conform statisticilor, infecțiile urechii medii sunt a doua cea mai comună boală în copilărie, după răcelile obișnuite, fiind întâlnite mai ales la preșcolari. Deși copiii mai mari și adulții pot suferi de otite, acestea sunt mai rare. Dr. Armand Agache, medic primar ORL, discută despre motivele pentru care copiii sunt mai predispuși la otite, semnele de boală pe care părinții ar trebui să le observe și despre modalitățile de reducere a riscurilor de îmbolnăvire.

Statisticile indică faptul că trei din patru copii sunt afectați de cel puțin un episod de otită medie până la vârsta de trei ani, conform Johns Hopkins Medicine. Dr. Agache explică că otita medie este o inflamație acută a urechii medii, situată în spatele timpanului: „Frecvența este mai mare la copiii preșcolari datorită anatomiei diferite a trompelor lui Eustachio, care sunt mai scurte și orizontale la copii, facilitând astfel pătrunderea secrețiilor și a bacteriilor în ureche.”

În cazurile în care urechea nu este bine ventilată, cum se întâmplă adesea în timpul unei răceli, se pot acumula secreții și bacterii, ducând la inflamarea care poate progresa spre o infecție localizată, adaugă dr. Armand Agache.

Conform specialiștilor de la Cleveland Clinic, SUA, infecțiile urechii sunt cele mai frecvente boli ale copilăriei, mai ales la copiii cu vârste între 6 luni și 2 ani, și rămân frecvente până în jurul vârstei de 8 ani. În timp ce copiii mai mari și adulții pot dezvolta infecții ale urechii, acestea sunt mult mai rare.

Tipuri de otite explicate pe înțelesul tuturor

Există trei tipuri principale de otită, prima fiind otita medie congestivă, ce apare atunci când lichidul se acumulează în urechea medie fără a fi infectat. „Această formă de otită se manifestă printr-un timpan congestiv și roșu. Odată ce apar semnele de inflamație, suferința se face simțită,” explică medicul.

Simptomele dispariției sănătății se pot manifesta brusc, cel mai zgomotos și deranjant fiind durerea. „Atunci când copilul pare sănătos sau doar răcit, brusc devine tulburat de durerea de ureche. Aceasta poate fi extrem de severă, iar copilul își va exprima disconfortul. Acest episod se poate întâmpla chiar și în weekend, creând panică în familie. Insomniile, lipsa apetitului, febra și chiar secrețiile purulente din ureche pot complica situația,” spune medicul.

Febra și secrețiile din ureche sunt frecvente mai ales în cazul celor două tipuri următoare de otite: cea medie preperforativă și cea cu perforație de timpan. „În cazul otitei medii preperforative, lichidul este infectat și există puroi vizibil prin transparența timpanului. Timpanul devine umflat și roșu intens. Datorită presiunii acumulate datorată puroiului, timpanul poate ceda, rezultând secreții, fie purulente, fie sanguinolente.”

O perforație a timpanului este o complicație de evitat, deși cu un tratament adecvat aceasta se poate repara în majoritatea cazurilor. Totuși, în funcție de microbi și problemele de sănătate ale copilului (de exemplu, diabet sau imunitate scăzută), se poate ajunge la păstrarea perforațiilor, afectând auzul și calitatea vieții.

Atenție la alte boli asociate copiilor

Cauzele otitelor sunt numeroase, iar unele sunt corelate cu patologii precum vegetațiile adenoide, care pot obstructiona căile respiratorii superioare și împiedica aerisirea corectă a urechilor. Aceste afecțiuni sunt frecvente în sezonul rece, când copiii trec frecvent prin focare de infecție în grupuri închise.”

Simptomele otitei medii evoluează treptat.

Durerea se intensifică odată cu avansarea inflamației și infecției, culminând cu dureri severe. Atunci când copilul devine brusc mai calm și apar secreții de puroi, este un semn că timpanul s-a rupt. Această presiune eliberată poate reduce durerea. Pentru a evita o astfel de evoluție, este esențial ca părinții să se prezinte cu copilul la urgență în situația în care acesta se plânge de dureri severe.”

Când este necesar antibioticul?

Tratamentul variază în funcție de stadiul otitei: „Un copil cu dureri și un timpan roșu, dar fără febră, necesită un tratament simptomatic, constând în analgezice, instrumente pentru desfundarea nasului și medicamente antialergice. Dacă starea copilului nu se îmbunătățește, putem administra analgezice, antitermice și antibiotice cu spectru larg.”

Dacă nici acest tratament nu aduce ameliorare, medicul ORL poate recurge la timpanotomie, prin care se face o mică incizie în timpan pentru a evacua puroiul. Acest lucru este preferabil, decât a aștepta perforarea naturală a timpanului,” adaugă dr. Armand Agache.

De ce copiii mai mari se îmbolnăvesc mai rar?

O primă regulă importantă este igiena corectă a mâinilor și a nasului, pe care copiii trebuie să o învețe pentru a preveni otitele.

Pe lângă igiena mâinilor, curățarea nasului cu ser fiziologic și aspirarea nasului sunt metode eficiente pentru reducerea riscurilor de infecție. Vaccinarea, inclusiv vaccinul împotriva gripelor, este esențială pentru copiii care frecventează colectivități.”

„Planul de vaccinare trebuie respectat cu rigurozitate. Vaccinarea antigripală este crucială nu doar pentru copii, ci și pentru adulții ce intră în contact cu ei,” subliniază specialistul.

Pentru copiii care experimentează otite frecvente din cauza vegetațiilor adenoide mărite, cel mai eficient tratament poate fi intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea acestora.

De regulă, perioada de recuperare după o otită durează o săptămână sau mai mult, în funcție de imunitatea copilului.

Un aspect pozitiv este că, pe măsură ce copilul crește, anatomia urechii se schimbă – tulburările anatomo fiziologice devin mai puțin accesibile infecțiilor. Imunitatea organismului se îmbunătățește cu timpul, ceea ce determină o diminuare a frecvenței infecțiilor.”