Recenzie de carte: Radu Paraschivescu, "Libertatea de depresie"
Mihail Sebastian are perfectă dreptate în piesa sa, Ultima oră, când vorbește despre natura efemeră a presei și despre faptul că un ziar își îndeplinește rolul doar o zi. Cu toate acestea, rămân un împătimit cititor al volumelor care antologhează articole publicate inițial în ziare.
Astfel, nu am putut să ignor noul volum semnat de Radu Paraschivescu, intitulat Libertatea de depresie (Editura Humanitas, București 2024), care poartă subtitlul Învăluiri și dezvăluiri de pe la noi.
Din păcate, editorul nu a indicat locul unde au fost publicate pentru prima dată articolele inclus în antologie. Această informație ar fi fost utilă, având în vedere că Radu Paraschivescu nu a colaborat prea mult cu publicațiile unde a scris, având o atitudine de independență față de presiunea financiară a patronatului. Au existat colaborări cu Evenimentul zilei, un alt concept al ziarului de astăzi, dar și cu Pro Sport și Gazeta Sporturilor, toate aceste publicații suferind transformări semnificative de-a lungul timpului. De asemenea, a contribuit la portalul Digi 24 și la postul de televiziune al aceluiași nume, dar și-a încheiat colaborarea odată cu decizia acestuia că "echidistanța obosește". De-a lungul carierei, a scris și pentru Adevărul, având tentative de colaborare cu alte importante canale media, inclusiv TVR, dar și cu Realitatea TV și Pro TV, pe vremea când acesta din urmă își desfășura activitatea la turnul din Pache Protopopescu. Aceste experiențe, încheiate în majoritatea lor fără prea multe satisfacții, i-au lăsat un gust amar pe care îl împărtășește cititorilor în partea a treia a cărții, intitulată Viața mea prin studiouri.
Am citit Libertatea de depresie în prima săptămână a Campionatului european de fotbal, exact în săptămâna victoriei României cu 3 la 0 împotriva Ucrainei. Această victorie a reușit să estompeze, poate, din melancoliile autorului, exprimate în textele sale care discută fără menajamente despre problemele din fotbalul românesc, influențat de către figuri ale conducătorilor, precum Răzvan Burleanu și Gino Iorgulescu. Cele mai multe articole din această carte au fost scrise înainte de calificarea echipei naționale la Euro 2024, un lucru menționat cu onestitate de autor. Criticile lui Radu Paraschivescu nu ocolesc pe jucători precum Ianis Hagi, Sebastian Colțescu sau Radu Moldovan, aprecierile lui fiind la fel de nemiloase atât privind echipa națională, cât și echipele de club, concluzionând că fotbalul românesc este într-o stare precară din cauza nu doar jucătorilor, dar și a antrenorilor și patronilor.
Esenta cărții, așa cum ar spune Rabelais, se află în secțiunile Imagini de ieri și de azi și Imagini de alaltăieri, care explică atracția mea pentru literatura de publicistică. Lectura despre reevaluarea lui Miron Cozma, despre cum acesta a devenit victima mineradelor pe care el le-a condus, despre Gheorghe Funar, precum și despre diverse personaje de frunte din politica românească, îți reîmprospătează memoria. În acești 34 de ani de la Revoluție, am fost martorii neregulilor perpetuate de politicienii care continuă să fie validați de voturile cetățenilor, persoane de genul unor Marcel Ciolacu, Nicolae Ionel Ciucă sau Lucian Bode, chiar dacă au instruire superioară.
În concluzie, lectura cărții lui Radu Paraschivescu, Libertatea de depresie, oferă o viziune clară asupra complexității și contradicțiilor din fotbalul românesc și din societatea noastră, invitând la reflecție și discuție.
