REPORTAJ. Călătoria cu unul dintre cele mai „lente” trenuri internaționale în 2024: Roma și Bulgaria te așteaptă cu o aventură de 10 ore și o viteză medie de 26 km/h + Vagoanele bulgărești sunt superioare celor ale CFR

luni, 8 iulie 2024, 18:09•

Cu trenul de la Bucuresti la Veliko Tarnovo / Colaj foto - sursa: Vlad Barzî/HotNews.ro

„Cum poți face asta?” „Nu ești deloc cu toate țiglele pe casă!!!”. Acestea au fost doar câteva dintre comentariile prietenilor când le-am spus că vom călători în vacanță la Veliko Târnovo…cu trenul. Cu viteze de secol XIX, vagoane decolorate și umede, vameșii umplând pungi de 50 de bani cu pașapoartele călătorilor… Cum a fost experiența unui drum de tren de la București în Bulgaria și ce frumuseți am descoperit pe parcurs?

Trenul româno-bulgar pornește spre sud din Gara de Nord

Ruta București – Veliko Târnovo poate fi parcursă cu mașina în aproximativ trei ore, în condiții ideale de trafic. Totuși, cu trenul, cei 257 km sunt străbătuți în aproximativ șapte ore (inclusiv o schimbare de tren în Gorna Oriahovița), însă călătoria poate ajunge la zece ore în anumite situații. Viteza medie, dacă nu sunt întârzieri, ajunge la 37 km/h, dar poate scădea la 25 km/h din cauza staționărilor.

Am optat pentru tren pentru că ne place. În 2008, am călătorit cu soția de la Brașov la Cracovia în vagon standard de clasa a 2-a, pe vremea când existau trenuri directe între România și Polonia, iar drumul a durat 24 de ore la dus și 27 la întors (incluzând trei ore întârziere). Am mai călătorit și în Ungaria și Austria, iar întârzierile au fost aceleași.

Călătoria cu un tren internațional aduce cu sine un strop de „romantism”: traversezi granițele, observi cum peisajul se schimbă și te bucuri de diversitatea localităților și de oamenii pe care îi întâlnești. În trenul nostru se aflau și mulți străini: spanioli, germani, francezi, olandezi și chiar o americancă. Multe persoane călătoresc prin Europa pe distanțe lungi cu trenul și ajung în Balcani.

Pe timp de vară, circulă trenul internațional care pleacă din Gara de Nord la ora 10.47 și include trei vagoane: un vagon către Istanbul (operat de TCDD, căile ferate turce), un altul către Varna (operat de CFR) și un vagon către Sofia (de clasa a 2-a operat de BDZ, căile ferate bulgărești).

Pentru străini, acest drum oferă o experiență exotică în stil „Balcan”, foarte diferită de călătoriile cu trenurile moderne din Europa de Vest: vagoanele sunt mai vechi, vitezele sunt mai mici, toaleta are un miros neplăcut, nu există vagon restaurant și întârzierile de patru ore sunt frecvente, fără notificări.

Romantism și realitate: provocările călătoriilor cu trenul

Însă, există un avantaj: poți deschide geamul și te poți bucura de aerul proaspăt, admirând peisajele care se derulează, fie la viteze de secol XIX, fie, mai rar, la viteze mult mai acceptabile. Din păcate, pentru pasionații de treno, o călătorie cu geamul deschis este rar întâlnită, dar și un mare privilegiu, mai ales în Europa Centrală și de Vest. Trebuie să ai grijă, deoarece crengile copacilor pot fi foarte aproape de tren.

Un moment frumos a fost traversarea Dunării pe podul Giurgiu – Ruse, iar viteza a fost de 60-70 km/h.

Însă tot acest romantism se estompează rapid atunci când vine vorba despre toalete. La început, toaleta era curată, având săpunuri, dar acestea au dispărut până la Giurgiu, iar starea toaletei a fost inacceptabilă, fiind urme de urină pe podea. De apreciat a fost gestul unei doamne de la Căile Ferate Bulgăre care a strâns hârtiile și ambalajele din vagoane.

Geamurile nu rămân deschise de la sine, așa că pasagerii au găsit metode creative, punând PET-uri pentru a le permite să rămână deschise. Aceasta este o soluție eficientă, oferind un curent de aer care face călătoria mai suportabilă în aceste vagoane neechipate cu aer condiționat.

Printre cele mai lente trenuri internaționale din Europa

Ce face acest tren atât de lent în comparație cu cele internaționale din Europa? Restricții de viteză, stat la vamă, și interdependența între trenurile de dus și cele de întors, cu o locomotivă diesel de la CFR Călători care este transferată de la un tren la altul.

Din Gara de Nord, ne-am urcat în vagonul bulgăresc, care nu avea aer condiționat și era un vagon „în stil vechi” cu compartimente. După ceva timp, ne-am mutat în vagonul CFR Călători, care urma să fie detașat după cinci ore și jumătate în Gorna Oriahovița, unde trebuia să coborâm pentru a schimba trenul.

Aerul condiționat a funcționat adecvat până la Videle, dar a cedat ulterior, iar temperatura a devenit insuportabilă, așa că am revenit în vagonul bulgăresc, unde am putut deschide geamurile. Vagonul de tip salon CFR nu permitea deschiderea geamurilor.

Este de menționat că, deși vagoanele bulgărești nu arată deloc bine pe exterior, sunt mai confortabile pentru drumuri lungi comparativ cu cele de tip salon ale CFR Călători. Mulți pasionați de trenuri simt lipsa clasicele vagoane cu compartimente din România, mai ales pe distanțe lungi, unde vagoanele de tip salon nu oferă suficient spațiu.

Trenul internațional de la București la Giurgiu parcurge 115 km via Videle, iar întârzierile sunt frecvente, ajungând zi de zi la un minim de 20 de minute, dar depășindu-se și 50 de minute din cauza lucrărilor de modernizare. Deși distanța până la Ruse este de 133 km, drumul poate depăși adesea trei ore și jumătate… Viteza medie până la Giurgiu a fost de 44 km/h, cu un maxim atins de 103 km/h.

Circulația pe ruta directă București – Grădiștea – Giurgiu s-a deschis în iunie, dar trenurile mai grele nu pot circula din cauza instabilității terasamentului în zonă. Problema va fi rezolvată abia după faza a doua a proiectului, ceea ce se preconizează a dura 5-6 ani.

La Ruse am ajuns după trei ore, trenul plecând la timp, fiind tras de o locomotivă electrică bulgară, la care au fost atașate alte vagoane, iar controlul pașapoartelor a decurs normal. Polițiștii de frontieră au verificat documentele tuturor pasagerilor și ne-au returnat pașapoartele 20 de minute mai târziu. Un control similar a avut loc și la Giurgiu Nord.

Cum este să călătorești cu trenul în Bulgaria

Prin Bulgaria, trenul nostru a parcurs 115 km până la Gorna Oriahovița, un important nod feroviar, fără a depăși 73 km/h și oprind în 7-8 gări. Comparativ cu România, în Bulgaria am observat mai puține gunoaie lângă căile ferate, iar gările erau mai îngrijite. Bulgarii au plantat pomi pentru a crea un cordon verde pe lângă calea ferată, ce oferă impresia de peisaje vaste de pădure.

Trebuie menționat că și Bulgaria se confruntă cu provocări în transportul feroviar: vitezele medii sunt sub 50 km/h, iar între marile orașe circulă puține trenuri. Întârzierile sunt frecvente, dar compania bulgară oferă informații actualizate în timp real despre trenurile întârziate.

La Gorna, am schimbat trenul spre Veliko Târnovo, unde am așteptat o oră într-o gară mare, dar curată. Până la Veliko Târnovo am parcurs 22 de minute, iar intrarea impresionantă în oraș, cu dealuri și formațiuni stâncoase, a făcut călătoria și mai memorabilă.

Călătoria de întoarcere: 10 ore de așteptare

Călătoria de întoarcere a durat zece ore, caz în care viteza medie a fost de 26 km/h, însă peste patru ore au fost doar staționări (ca urmare a așteptărilor pentru locomotivă, trenuri de legătură și restricții de viteză).

Nu ne pare rău că am realizat această călătorie, deoarece știam la ce să ne așteptăm și am descoperit și aspecte frumoase (precum traversarea Dunării la Giurgiu și peisajele din Bulgaria). Totuși, a fost frustrant să observăm cât de mult timp a stat acest tren.

În vagonul CFR Călători, aerul condiționat nu a funcționat deloc, iar panoul de control anunța „avarie răcire”, fără a putea fi reparat inițial. Erau mult mai confortabile „anticele” vagoane bulgărești unde am și stat.

Gara din Veliko Târnovo este mică, dar curată, iar trenul a sosit la timp. Am așteptat o oră la gara mare de la Gorna, unde trenurile proveneau din diferite direcții, inclusiv de la Istanbul, Varna și Sofia. Dacă vreun tren întârzia, tot trenul internațional spre România se amâna.

Totul a început bine până la Ruse, gara de frontieră de unde ar fi trebuit să plecăm în 45 de minute, dar am ajuns să așteptăm aproape trei ore, nu din cauza controlului pașapoartelor, ci din lipsă de locomotivă.

Trenul internațional pleacă din București la 10.47 și ar trebui să ajungă la Ruse la 13.30 (dacă nu întârzie, ceea ce este frecvent). Trenul de întoarcere ar trebui să plece din Ruse la 14.15.

Trenul spre București poate părăsi Ruse doar după venirea locomotivei CFR Călători care deserveste trenul de duș. Într-o lume ideală, manevra de decuplare și cuplare a locomotivei ar dura câteva minute, însă întârzierile au fost cauzate de întârzieri de peste o oră la trenul din București.

Am stat 160 de minute la Ruse, deoarece pasagerii trenului din România au fost controlați primii la frontiera, apoi a fost rândul nostru. Am asistat la o scenă amuzantă, când doi polițiști de frontieră au strâns pașapoartele într-o pungă de 50 de bani, similară cu cele de la supermarket.

Întârzierile au continuat și după Giurgiu, din cauza restricțiilor de viteză, iar trenul nu a depășit 53 km/h până la Videle. În ciuda unui „zvâc” temporar în care a atins 100 km/h, situația a fost de scurtă durată, trenul oprindu-se din nou.

După Videle, trenul a stat o jumătate de oră la Grădinari și Chiajna pentru a lăsa alte trenuri să treacă. Am ajuns la Gara de Nord după ora 20, cu o întârziere de 172 de minute. Ultimul segment de 50 km către București a durat o oră și 24 de minute, în condițiile în care în anii ’90 distanța era parcursă în 33 de minute…

Biletele au avut un cost de 500 de lei (dus-întors, pentru doi adulți și un elev).