Simptomele bolii ficatului gras: cea mai comună afecțiune hepatică, cu manifestări nocturne frecvente

Steatoza hepatică non-alcoolică, cunoscută și sub denumirea de boala ficatului gras, afectează aproximativ 30,2% din populația globală, iar incidența sa a crescut pe fondul epidemic al obezității. Deși mulți indivizi nu prezintă semne evidente ale acestei afecțiuni, anumite simptome devin mai pronunțate în timpul nopții, indicând posibila prezență a bolii.

Potrivit informațiilor de la Mayo Clinic, steatoza hepatică non-alcoolică se caracterizează prin acumularea excesivă de grăsime în ficat, reprezentând cea mai frecventă forma de boală hepatică din întreaga lume. Evoluția acestei afecțiuni poate varia, manifestându-se de la steatoză hepatică simplă la forme mai severe precum steatohepatita non-alcoolică, care determină inflamația și deteriorarea ficatului din cauza acumulării de grăsime.

Manifestări nocturne ale bolii ficatului gras

Cei afectați de steatoză hepatică pot experimenta adesea tulburări de somn și insomnie. Disconfortul cauzat de inflamația hepatică sau dificultățile organismului de a elimina toxinele pot provoca neliniște și agitație pe timpul nopții.

În plus, ficatul afectat poate întâmpina probleme în reglarea nivelului de glicogen, ceea ce determină fluctuații ale glicemiei. Acest dezechilibru metabolic impactează calitatea somnului, provocând dificultăți de adormire sau treziri frecvente în a doua parte a nopții.

Transpirațiile nocturne abundente sunt un alt simptom alarmant al steatozei hepatice. Atunci când ficatul nu mai este capabil să proceseze eficient toxinele, organismul își va căuta alte metode de eliminare, inclusiv prin transpirație excesivă în timpul somnului. Aceste episoade pot fi atât de intense încât persoanele se trezesc cu hainele și lenjeriile ude.

Disconfort abdominal agravat pe timpul nopții

Un simptom frecvent al bolii ficatului gras este disconfortul localizat pe partea superioară dreaptă a abdomenului. Această senzație poate deveni mai intensă noaptea, îngreunând găsirea unei poziții de dormit confortabile. Persoanele afectate descriu o stare de plenitudine sau presiune, ceea ce devine deranjant în timpul somnului.

Conform Mayo Clinic, durerea sau disconfortul localizat în zona superioară dreaptă a abdomenului reprezintă un posibil simptom al steatozei hepatice non-alcoolice. Această senzație poate fi persistentă sau intermitentă, iar intensitatea ei tinde să crească după mesele principale sau în timpul nopții.

Oboseala cronică și dificultăți cognitive

Oboseala se numără printre simptomele caracteristice ale bolii ficatului gras. Când funcțiile de detoxifiere ale ficatului sunt compromise, pacienții pot resimți o epuizare intensă care nu dispare după o noapte de odihnă și care poate afecta considerabil rutina zilnică.

Pe măsură ce boala progresează, acumularea toxinelor în organism poate avea un impact negativ asupra funcției cerebrale. Apar dificultăți de concentrare, lapsusuri frecvente și o scădere a clarității mentale, simptome denumite adesea „ceață mentală.” Aceste manifestări devin mai pronunțate seara și pe timpul nopții, când organismul este deja obosit, iar eficiența proceselor metabolice scade.

Scăderea apetitului și probleme digestive

Deși nu este întotdeauna specifică nopții, scăderea apetitului, în special în a doua parte a zilei, este comună în rândul persoanelor cu boala ficatului gras non-alcoolic. Mulți dintre cei preocupați observă că mesele de seară devin mai dificile, fie din cauza sațietății precoce, fie dintr-un dezinteres general pentru mâncare. De-a lungul timpului, acest fenomen poate duce la o influență negativă asupra aportului nutrițional.

Reducerea constantă a apetitului poate conduce la pierderi involuntare în greutate și dezechilibre nutriționale, mai ales dacă produsele nutritive sunt înlocuite cu gustări ocazionale sau mese sunt omise. Alte simptome digestive pot include balonare, greață ușoară sau disconfort abdominal postprandial.

Semne care indică progresia bolii

Potrivit surselor medicale, există diverse semne care pot indica că boala avansează spre steatohepatită non-alcoolică sau ciroză.

Mâncărimea pielii poate deveni o problemă odată cu afectarea fluxului biliar, provocând iritație sub piele din cauza acumulării sărurilor biliare. Pruritul resimțit poate deveni intens, în special noaptea.

Umflarea gleznelor și a picioarelor, cunoscută sub numele de edem periferic, este un alt simptom semnificativ. Acumularea de lichid în extremitățile inferioare apare de obicei din slăbiciunea funcției hepatice și devine mai vizibilă seara sau noaptea, când gravitația contribuie la stagnarea fluidelor.

Pe măsură ce boala progresează, pot apărea și alte semne clinice severe, inclusiv:

• acumularea de lichid în abdomen (ascită), care provoacă umflături vizibile și disconfort în respirație;
• dificultăți de respirație din cauza presiunii exercitate de ascită asupra diafragmei;
• apariția unor vene subțiri vizibile pe piele, în stil de pânză de păianjen (telangiectazii);
• splină mărită (splenomegalie), semn al afectării circulației portală;
• roșeața persistentă a palmelor (eritroza palmară);
• îngălbenirea pielii și a albului ochilor (icter), semn clasic al disfuncției hepatice avansate.

Factori de risc

Atât steatoza hepatică non-alcoolică, cât și variantă sa avansată, steatohepatita non-alcoolică, sunt influențate de mulți factori de risc, care pot favoriza debutul și evoluția bolii. Un factor important este predispoziția genetică; anumite persoane pot dezvolta aceste afecțiuni chiar și în cazul unui stil de viață sănătos. Însă, obezitatea și supraponderabilitatea sunt în continuare cele mai frecvente cauze, mai ales atunci când sunt însoțite de tulburări metabolice.

Rezistența la insulină, o afecțiune în care celulele nu răspund corespunzător la insulină, duce la dezechilibre glicemice și sprijină depozitarea grăsimilor în ficat. Diabetul de tip 2 și nivelurile crescute de trigliceride contribuie la acest proces.

Lista completă a factorilor de risc include:

• Istoricul familial de steatoză hepatică sau obezitate;
• Deficiențe hormonale;
• Colesterolul ridicat;
• Trigliceride crescute;
• Rezistența la insulină;
• Sindromul metabolic;
• Obezitate, mai ales cu grăsime abdominală;
• Sindromul ovarelor polichistice;
• Apneea de somn obstructivă;
• Diabet de tip 2;
• Hipotiroidism;
• Hipopituitarism.

Steatohepatita non-alcoolică este mai frecventă la:

• Indivizi cu vârsta peste 50 de ani;
• Persoane cu factori genetici specifici;
• Persoane obeze;
• Persoane cu diabet sau glicemie crescută;
• Indivizi cu simptome ale sindromului metabolic.

Complicații severe ale bolii netratate

Ciroza, forma avansată de cicatrizare hepatică, este una dintre cele mai grave consecințe ale evoluției steatozei hepatice și steatohepatitei non-alcoolice. Aceasta se dezvoltă treptat, ca rezultat al leziunilor repetate la nivel hepatic, predominant din cauza inflamației persistente. În încercarea de a limita daunele, ficatul poate forma țesut cicatricial, proces numit fibroză, iar în timp, inflamația continuă conduce la o extindere a fibrozării, afectând țesutul sănătos.

Fără un tratament adecvat sau o intervenție care să oprească progresia acestei boli, ciroza poate genera complicații severe, impactând întregul organism. Printre acestea se regăsesc:

• acumularea de lichid în abdomen (ascită), care poate provoca disconfort și riscuri infecțioase;
• dilatarea venelor esofagiene (varice), care pot sângera sever în urma unei rupturi;
• tulburări neurologice ca confuzie, somnolență excesivă sau vorbire neclară, asociate cu acumularea de toxine în sânge;
• hipersplenism, ce poate reduce numărul plachetelor sanguine și favoriza hemoragiile;
• dezvoltarea cancerului hepatic (carcinom hepatocelular);
• și, în cele mai grave situații, insuficiență hepatică avansată, atunci când ficatul nu mai poate susține funcțiile vitale ale organismului.