USR ar fi trebuit să-și susțină candidatul pentru a fi credibil ca partid anti-sistem

Îndoiala continuă să se răspândească în societatea românească. „Dacă nu se întâmplă ceea ce trebuie, alegerile se anulează. De abia s-au obișnuit”, am auzit recent, întâmplător, o discuție pe acest subiect într-un loc public din București. Această fluctuație a candidaților la alegerile prezidențiale, unde îi înscriem pe buletinul de vot și apoi le cerem retragerea, afectează grav încrederea în democrație.

Elena Lasconi riscă să-și piardă sprijinul din partea USR pentru alegerile prezidențiale. Mai mulți lideri ai partidului menționează un sondaj intern care o plasează sub 6%, fără șanse reale de a avansa în turul al doilea.

Pe de o parte, decizia este rațională: ce utilitate are să investești resursele partidului într-o luptă deja pierdută?

Pe de altă parte, sondajele de opinie se confruntă cu o criză de credibilitate. Spre exemplu, în 2024, cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale, niciun institut nu l-a indicat pe Călin Georgescu cu un scor de două cifre. Georgescu a câștigat primul tur, urmat nu de candidatul PSD, prevăzut ca favoritul, ci de Elena Lasconi, care l-a depășit pe Ciolacu la câteva mii de voturi.

USR are dreptul de a-și redirecționa atenția spre un alt candidat prezidențial, precum Nicușor Dan. Dar de ce nu au luat această decizie înainte de a-și înregistra candidatul la Biroul Electoral Central?

O variantă îmbunătățită nu este suficient de convingătoare?

Chiar dacă USR decide să-l susțină pe Nicușor Dan în perioada următoare, până la alegerile din 4 mai, Elena Lasconi va apărea în continuare pe buletinul de vot. Partidul a ales să o includă, nu a fost o candidatură independentă.

Și, totuși, de ce să nu candideze? Președinta USR a îndeplinit cerințele sale. Săptămâna trecută, la dezbaterea prezidențială de la Antena 3, am observat o variantă mult mai bine pregătită a Elenei Lasconi comparativ cu anul trecut.

Dintr-o anumită perspectivă, ea s-a evidențiat cu mult asupra celorlalți candidați, în special la capitolul empatie.

Multe voci susțin că avem parte de una dintre cele mai slabe campanii electorale pentru prezidențiale din istoria României. Niciunul dintre candidați nu demonstrează nivelul necesar pentru funcție: le lipsesc cunoștințele în domeniul politicii externe, al economiei și nu au o viziune clară pentru țară.

Toți își dovedesc limitele enorme atunci când sunt scoși din cadrul predat de consilieri. Am auzit, la această dezbatere, ceva pe care nu am crezut că îl voi auzi vreodată în România: „încălzirea globală nu este cauzată de om”, cuvinte aparținând lui Crin Antonescu. Nici măcar Donald Trump nu mai susține o astfel de viziune, care nu are suport în consensul comunității științifice globale.

Lipsa empatiei

Unii candidați evită să se prezinte în fața alegătorilor. George Simion a anulat participarea la emisiunea de la Antena 3, unde se afla și Crin Antonescu, după ce inițial a confirmat prezența. Nicușor Dan a fost reprezentat de un înlocuitor la dezbaterea de la TVR.

Dincolo de cunoștințe, candidaților le lipsește ceva esențial: empatia. Aceștia nu reușesc să comunice că înțeleg cu adevărat problemele cu care se confruntă românii. Călin Georgescu a reușit să atragă votanții, jucând rolul liderului dedicat poporului. Deși a fost doar un rol, m-am așteptat ca mai mulți să învețe din această experiență.

Nu este necesar să fii populist pentru a arăta empatie față de cei care simt că sunt conduși de la distanță. Ce lecții credeți că a demonstrat actorul de comedie Volodimir Zelenski, care a câștigat alegerile din 2019 în Ucraina?

El a câștigat ca un antagonist al sistemului, fără pretenții de a înțelege complexe jocuri geopolitice. Între timp, conflictul l-a transformat într-un lider de renume mondial.

O nouă piatră în zidul neîncrederii

După evenimentele legate de Călin Georgescu, mulți români simt că nu mai au control asupra alegerii președintelui. Într-o eră în care manipularea informației este omniprezentă, o conspirație poate lua naștere dintr-o simplă poveste. Elena Lasconi afirmă clar că cei din USR care îi cer să se retragă „sunt caii troieni ai SISTEMULUI”. Majusculele îi aparțin candidatei.

Discuția despre „sistem” revine în contextul alegerilor prezidențiale din România, surprinzător într-un partid care pretinde a fi „anti-sistem”.

De data aceasta, nu este vorba despre Curtea Constituțională sau Biroul Electoral Central, ci despre o decizie a unui partid care își retrage candidatul după ce l-a înscris în competiție.

Acest episod contribuie la creșterea zidului de neîncredere în societatea românească, un zid care ne desparte.