Când copiii devin instrumente electorale pentru candidații care promovează „familia tradițională”

Într-o eră digitală în care distincția dintre viața personală și cea publică este adesea estompată de rețelele sociale, imaginea unui copil poate deveni o monedă de schimb, atât pentru aprecieri online, cât și pentru voturi.

Acest fenomen se reflectă în acțiunile recente ale unor candidați care aspiră la funcții înalte în stat, cum ar fi George Simion și Nicușor Dan, care au folosit copiii lor în clipuri de campanie sau precampanie, alegând să facă apel la emoții și la imaginea unei „familii tradiționale”. Este demersul lor unul populist, dar se ridică întrebări legate de legalitatea și etica acestei practici?

Deși nu sunt un expert în drept, am încercat să investighez cadrul legal. Conform legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, utilizarea minorilor pentru obținerea de beneficii personale, comerciale sau instituționale este interzisă.

„Minorii nu pot fi utilizați sau expuși de părinți, reprezentanți legali sau alte persoane responsabile pentru îngrijirea lor, în scopul obținerii de avantaje personale sau influențarea deciziilor autorităților publice”, se stipulează în articolul 27 din lege.

Mai mult, legislația electorală interzice implicarea minorilor sub 16 ani în activități de distribuire sau promovare a materialelor electorale. Deci, chiar dacă simpla apariție a unui copil într-un videoclip nu constituie o încălcare a legii, intenția de a obține voturi poate să se situeze într-o zonă neclară, unde demnitatea copilului este folosită în scopuri politice.

Este important de menționat că videoclipurile ce includ codul de mandatar financiar pot fi decontate de la Autoritatea Electorală Permanentă, ceea ce înseamnă că prezența copilului poate fi indirect monetizată din fonduri publice, aducând nu doar implicații legale, ci și morale.

Finanțarea decontată de AEP și clipurile video

Nicușor Dan și George Simion se declară ambasadori ai valorilor familiale tradiționale și ai conservatorismului. Deși promit că vor fi reprezentanți pentru toți românii și vor apăra drepturile lor, tacticile de campanie adoptate, în care își expun copiii minori, chiar și parțial ascunși, pe internet, ridică semne de întrebare.

Această discrepanță între ce spun și ce fac sugerează întrebarea: cât de sinceri sunt în retorica lor timp ce recurg la strategii de imagine care se află în zona neclară a legalității?

Candidatul care își ridică copilul pe umeri la o conferință de presă nu diferă mult de influencerii care își monetizează viața familială pentru a atrage atenția. Dacă influencerii își fac promovarea pentru câștiguri financiare, candidații își fac aceasta pentru voturi, diferența fiind doar natura capitalului social obținut.

Este necesar ca parlamentarii să protejeze efectiv drepturile copiilor și să creeze o legislație mai fermă, adaptată contextului actual, unde pe platformele sociale, nu doar campaniile electorale generează venituri pe baza simpatiei publicului pentru copii.

Un aspect important este normalizarea acestui comportament. În rețelele sociale, vedem frecvent postări cu copii fericiți de la cunoscuți sau prieteni. Atunci când un politician face același lucru, reacțiile pot fi mai puțin critice.

Totuși, esența este fundamental diferită: un părinte obișnuit nu solicită voturi și nu decontează acele postări. Când un copil este folosit ca instrument strategic în campanie, se depășește o limită etică.

Atacuri electorale pe teme de familie

Utilizarea copiilor în campaniile electorale, indiferent de legalitatea acesteia, ridică serioase dileme legate de etică, autenticitate și respectul față de demnitatea minorilor.

Aceste demersuri atrag automat atacuri de la contracandidați, amintind de conflicte anterioare, cum ar fi cel dintre Gabriela Firea și Klaus Iohannis, și ale căror teme se învârt în jurul familiei, iar recent, Victor Ponta și Elena Lasconi s-au simțit obligați să includă și familia lui Nicușor Dan. Aceasta este o strategie care apare ca inexplicabilă pentru o persoană precum ea, care este implicată într-un scandal legat de fiica sa.

Politicienii care se consideră păstrători ai valorilor tradiționale ar trebui să înțeleagă că familia nu este un mediu de campanie, iar un copil nu este un simplu slogan mobil. Într-o societate în care încrederea în clasa politică este în declin, astfel de gesturi nu doar că manipulează emoțiile, ci compromit ideea de protejare a intimității copilăriei.

În final, un vot obținut prin zâmbetul unui copil este, de fapt, un vot pierdut în termeni de integritate.