Conexiunea istorică dintre împăratul Traian, un strămoș al nostru, și semnificația Paștelui – o narațiune autentică expusă de experți

Cum a reușit creștinismul să se extindă și să ajungă la cele aproximativ două miliarde de persoane care celebrează Paștele în prezent? Răspunsul constă în perseverență, potrivit unei analize prezentate de CNN.

În perioada în care domnea împăratul Traian, guvernatorul a primit informații că o „sectă” adora un criminal care fusese torturat și executat de romani. Discipolii acestuia credeau, totuși, că liderul lor era în continuare viu. Se întâlneau în casele lor pentru mese comune unde, conform zvonurilor, practicau canibalismul, consumând sângele liderului și organizând petreceri.

Guvernatorul și-a exprimat confuzia atunci când a chemat la interogatoriu două femei aflate în conducerea sectei. A documentat acea întâlnire.

„Consider că este esențial să aflu adevărul de la două femei-sclave, pe care ei le numesc diaconițe, chiar și prin tortură”, a notat guvernatorul în scrisoarea sa către împăratul Traian. „Nu am descoperit altceva decât o superstiție degradantă și lipsită de măsură.”

El i-a asigurat lui Traian că a acționat cu severitatea Romei pentru a stopa „contagiunea”. Guvernatorul, Pliniu cel Tânăr, a devenit ulterior o figură cunoscută, scriind și alte scrisori care au oferit istoricilor perspective esențiale asupra Imperiului Roman. De asemenea, el a realizat un reportaj tulburător despre erupția vulcanului care a devastat orașul Pompei.

Această „sectă” avea să devină religia dominantă în Roma

Cu toate acestea, Pliniu a ratat transformarea religioasă semnificativă care se desfășura chiar în fața sa. Acea sectă a evoluat pentru a deveni religia principală a Romei și cea mai răspândită credință din lume. Crucea, care fusese un instrument de tortură utilizat de autoritățile romane pentru a executa revoluționarii politici, avea să devină „cel mai recunoscut simbol religios al unui zeu din istorie”, conform afirmatiilor istoricului Tom Holland în lucrarea sa, „Dominion: Cum Revoluția Creștină a Reformat Lumea”.

Această ascensiune neașteptată a creștinismului este ceea ce cei aproximativ 2 miliarde de creștini din întreaga lume celebrează în aceste zile. Cea mai sfântă zi din calendarul creștin onorează ceea ce credința lor consideră a fi moartea și învierea lui Isus Hristos, simbolizată prin mormântul gol.

Dar miracolul Paștelui nu se oprește aici. Evenimentele din întregul imperiu roman în anii care au urmat au fost, într-un fel, la fel de impresionante. Inainte ca creștinismul să devină o religie stabilă, a avut loc o rezistență, o campanie a răsăritelor care a început într-o zonă marginalizată a Imperiului Roman, care a provocat unul dintre cele mai brutale și militarizate imperii din istorie și a ieșit victorioasă.

Primii creștini au răspuns unei nevoi spirituale majore

Primii creștini au fost expuși provocărilor cu care se confruntă mulți astăzi în regimuri autoritare sau în democrații slabe: o elită prădătoare controla aproape toată bogăția, un regim represiv utiliza frica pentru a impune conformitatea și existentă riscului ca oricine să fie arestat fără avertisment sau să dispară.

Guvernul roman a perfecționat brutalitatea preventivă, făcând orice schimbare politică să pară imposibilă, după cum a afirmat activistul și autorul Obery M. Hendricks. Atunci când romanii au aflat că un grup de protestatari s-a strâns în jurul Nazaretului, orașul natal al lui Isus, pentru a contesta taxe excesive, au trimis legiunile.

„Legiunile romane au venit și au omorât oameni, crucificând 3.000 dintre ei”, a adăugat Hendricks. „Acești oameni nu au comis nicio violență. Doar protestau. Însă imperiul roman nu tolera asemenea acțiuni.”

Cu toate acestea, primii creștini au reușit să triumfe. Povestea tradițională a Paștelui arată că au obținut victoria datorită credinței și curajului lor. Aceasta este parțial adevărat. Totuși, ei au utilizat și două tactici mai puțin cunoscute, relevante pentru orice mișcare de rezistență actuală, indiferent de ideologie.

Lecția nr. 1: Umple golul compasiunii

Cruzimea romanilor a generat un gol moral pe care creștinii l-au umplut. Romanii nu ofereau beneficii reale celor mulți. Creștinii au răspuns la această lipsă de compasiune și au construit puterea în jurul grijii pentru ceilalți.

Viața în orașele romane era deosebit de dificilă. Potrivit lui Rodney Stark, autorul cărții „Ascensiunea Creștinismului”, oamenii trăiau în condiții insalubre, printre gunoaie, fum, cadavre abandonate și boli.

Cu toate acestea, creștinii au rămas pentru a îngriji bolnavii în timpul epidemiilor, în timp ce alții fugeau. Mai târziu, au fondat orfelinate, spitale și sisteme de distribuție a hranei. Astfel, au oferit ceea ce poate fi considerat primul sistem de protecție socială din Roma.

De asemenea, au promovat un model economic diferit. Conform „Faptelor Apostolilor”, „toți creștinii aveau o inimă și un suflet, iar nimeni nu realiza că ceva îi aparține, ci totul era comun.”

Inspirat de Isus, care a predicat „vestea bună săracilor” și a criticat indiferența bogaților, mesajul lor a fost unul de justiție socială.

Lecția nr. 2: Sprijină comunitatea împotriva fricii

Un mit folosit pe scară largă afirmă că persecuțiile constante din partea Romei au contribuit la creșterea creștinismului. Chiar dacă persecțiile au existat, ele erau sporadice, iar numărul martirilor a fost adesea exagerat.

Mai important a fost suportul comunității. În fața unui regim represiv care semăna frică și apatie, creștinii și-au găsit curajul în relațiile personale. Nu teama a învins, ci loialitatea și solidaritatea.

Mulți s-au convertit nu din motive teologice, ci pentru că familia sau prietenii i-au invitat. Credința a fost transmisă organic, prin rețele de încredere.

În plus, creștinismul a abolit diviziunile etnice, sociale și de gen: greci, evrei, romani, bogați sau săraci, femei și sclavi erau toți bineveniți și tratați cu demnitate.

Evoluția mișcării creștine

De-a lungul timpului, creștinismul a ajuns să fie atât de răspândit încât Roma nu a mai putut să-l oprească. Împăratul Constantin l-a legalizat, s-a convertit și a acordat sprijin instituțional.

Însă, așa cum afirmă istoricii, ceva s-a pierdut. Mesajul de rezistență s-a estompat. Mântuirea a fost redusă doar la viața de după moarte, iar biserica a devenit, în anumite perioade, ea însăși opresivă.

Cu toate acestea, pentru milioane de oameni, miracolul Paștelui continuă să inspire. Pentru mulți, acest miracol simbolizează ideea că „Cezarii de astăzi nu au ultimul cuvânt.”

Numele celor două tinere interogate de Pliniu nu a fost consemnat. Cel mai probabil au avut parte de o soartă tragică. Totuși, curajul lor persistă. Ele rămân o amintire care ne aduce aminte de o idee uitată din povestea Paștelui: miracolul Paștelui nu se limitează la un mormânt gol. Poate că cel mai mare miracol a început a doua zi.

Foto: Dreamstime.com