Întrebările privind viteza și vechimea trenurilor românești în comparație cu cele europene

O călătorie cu trenul între Iași și Timișoara se dovedește a fi una dintre cele mai neplăcute experiențe din România, nu doar din cauza duratei îndelungate, ci și datorită stării wagoanelor, care par desprinse din anii ‘90, precum și a vitezelor care sunt inferioare celor de atunci. Ce anume a dus la degradarea căilor ferate din România? De ce nu reușim să introducem trenuri noi?

Majoritatea țărilor din regiune au investit sume considerabile în dezvoltarea infrastructurii feroviare, iar rezultatele sunt vizibile. Spre deosebire de acestea, România a alocat fonduri minime, iar numărul călătoriilor efectuate anual pe calea ferată a scăzut dramatic la 70 milioane în prezent, comparativ cu 400 milioane în 1990.

În contrast, parcul auto românesc s-a extins de cinci ori în ultimele trei decenii, iar societatea a evoluat spre o cultură a automobilelor, adesea perceput trenul ca un mijloc de transport rezervat persoanelor cu venituri mai reduse.

Deși România s-a modernizat considerabil în multe privințe, cum ar fi coloritul orașelor, îmbunătățirea trotuarelor și creșterea numărului de centre comerciale, stațiile feroviare au rămas adesea neglijate și în stare proastă, doar câteva dintre ele beneficiind de modernizări, cum ar fi stația din Arad.

În Gara de Nord, de exemplu, apa pătrunde prin acoperiș, iar la Brașov, o mare parte din linii sunt nefuncționale din cauza lucrărilor de construcție. De asemenea, multe tunele din stații au o stare deplorabilă, cu lipsa zidăriei îngrijite.

Dezvoltarea feroviară în alte țări europene

În timp ce Turcia are planuri ambițioase pentru extinderea rețelei feroviare până în 2053, România se află într-o incertitudine totală cu privire la planurile sale pentru 2026. Nepăsarea și delăsarea au devenit cuvinte-cheie în domeniul feroviar românesc.

Țări ca Polonia dispun de trenuri capabile să atingă 200 km/h de ani de zile, Cehia urmărește achiziționarea de trenuri TGV capabile să ruleze cu 300 km/h, iar Austria a investit miliarde în servicii feroviare noi, având o rețea de trenuri de noapte care conectează orașe precum Paris, Amsterdam și Bruxelles.

Polonia a sprijinit companii naționale de producție de material rulant, achiziționând trenuri și vagoane, modernizând astfel flota națională. De exemplu, compania PESA a ajuns să importe trenuri și în Germania, iar România a anunțat achiziția a peste 80 de unități de la aceasta.

În România, o fabrică tradițională de vagoane din Arad și-a închis recent porțile, iar Softronic, renumitul producător de locomotive din Craiova, își îndreaptă livrările preponderent către Suedia, cu foarte puține contracte în țară.

Declinul căilor ferate românești

România se confruntă cu locomotive vechi de 50 de ani, iar modernizarea rețelei feroviare a fost realizată în mai puțin de 10% în ultimele 35 de ani. Aceasta a condus la întârzieri semnificative, având o viteză medie de 45 km/h pentru trenurile de pasageri și sub 20 km/h pentru marfă.

Declinul sistemului feroviar a început după 1990 și s-a agravat după 1996, când s-au realizat din ce în ce mai puține lucrări de întreținere planificate, au fost impuse restricții de viteză și se acumulează întârzieri constante.

Capacitatea de circulare a rețelei a fost restrânsă, iar serviciile pentru clienți s-au deteriorat. În ultimii zece ani, multe trenuri au dispărut de pe linii, iar peste 20 de secții de circulație s-au închis.

Lipsa de interes a politicienilor pentru transportul feroviar

Deciziile politice au demonstrat o lipsă de interes profund față de calea ferată; miniștrii transporturilor abordează subiectul trenurilor foarte rar, în timp ce discuțiile despre autostrăzi și noi șosele au capatat mult mai mult avans.

România nu a implementat reforme feroviare și nu dispune de o strategie pe termen lung. Fără un sprijin constant din partea clasei politice pentru mai mulți ani, șansele de succes ale unei reforme solide sunt extrem de reduse, cerând schimbări legislative importante.

Foarte rar, miniștrii au călătorit cu trenul; de multe ori au utilizat rutele modernizate spre Constanța sau Brașov, fără a cunoaște condițiile de călătorie pe distanțe îndelungate.

Vagoanele de restaurant, cele de dormit și cușetele au rămas neschimbate de zeci de ani, iar Săgețile Albastre, deși modernizate, se prezintă totuși într-o stare vizibil îmbătrânită. Operatorii privați au adus în flotă vehicule mai noi, dar și parcul lor auto tinde să fie învechit.

Perspectivele feroviare din România

Teoretic, România ar trebui să aibă în câțiva ani peste 180 de trenuri noi, însă ritmul de implementare sugerează că am putea obține doar câteva zeci de unități, în cel mai optimist scenariu.

Lipsa întreținerii adecvate a căilor ferate este evidentă, iar bugetul destinat investigațiilor a fost de sub 10% din suma necesară. Acest lucru a rezultat în multe segmente unde trenurile circulă cu mai puțin de 30 km/h, iar călătoria de la București la Timișoara durează acum aproape 11 ore.

Lucrările în curs de desfășurare progresează extrem de lent, iar proiectele sunt complicate de întârzieri semnificative, cum se observă și în cazul unor șantiere precum Deva – Arad și Brașov – Sighișoara, care au întârzieri de 4-5 ani.

Lipsa interesului pentru trenuri de tip suburban

Spre deosebire de multe țări europene care dispun de rețele regionale bine dezvoltate, România nu a manifestat interes față de modele de trenuri urbane asemănătoare sistemelor S-Bahn, care ar îmbunătăți semnificativ transportul urban.

După o absență de 20 de ani, România a redeschis linia Gara de Nord – Progresu – Giurgiu, dar chiar și acest moment a fost marcat de retragerea a aproape jumătate dintre trenuri după doar opt luni.

Responsabilitatea pasagerilor în starea trenurilor

În acest context, nu doar politicienii, ci și pasagerii joacă un rol în degradarea condițiilor trenurilor și a stațiilor. La călătorii lungi, igiena lasă adesea de dorit datorită neascultării regulilor de comportament.

În gări, mizeria este evidentă, iar pe traseele feroviare se găsesc deseori mormane de gunoi aruncate de cei care își petrec timpul lângă ele.

Comportamentul inadecvat al pasagerilor a dus la incidente, precum atacuri cu pietre asupra trenurilor recente, care au contribuit ulterior la deteriorarea imaginii trenurilor.

Ca urmare, imaginea sistemului feroviar românesc este afectată de întârzieri ce devin glume de nesuportat pentru călători. Spre deosebire de alte state europene care încurajează utilizarea trenurilor, România se confruntă cu o viziune retrogradă asupra transportului.