Perspectiva unui psihoterapeut asupra serialului „Adolescence”: „Mulți adolescenți și părinți au o viziune distorsionată asupra terapiei. Psihoterapia autentică cu tinerii este complet diferită”

miercuri, 7 mai 2025, 10:52•

În mod normal, un psihoterapeut câștigă încrederea unui adolescent gradual, nu peste noapte/ Sursa foto: Shutterstock

În serialul „Adolescență coruptă” (Adolescence), un psihoterapeut interacționează cu un adolescent vulnerabil, influențat de ideologii dăunătoare, departe de realitatea sesiunilor de psihoterapie dedicate adolescenților. Psihologul Dana Peristeri, de la Rețeaua de sănătate Regina Maria, explică de ce „acea scenă nu reprezenta terapie” și identifică problemele cu care se confruntă tinerii, inclusiv în România, de la violența între adolescenți la influența ideologiilor online. Specialistul oferă soluții părinților care cred că „nouă nu ni se poate întâmpla”.

„Ceea ce am văzut nu era o ședință de psihoterapie, ci o evaluare finală”

Serialul Adolescence a atras atenția prin subiectul său provocator, dar episodul 3, ce ilustrează o aparentă ședință de terapie cu un adolescent acuzat de crimă, a generat controverse printre psihologi. Dana Peristeri, psihoterapeut la Regina Maria, explică într-un interviu că ceea ce am văzut nu era terapie.

Conform acesteia, scena din episodul trei ilustrează o evaluare finală: „Terapeuta din film nu încerca să rezolve nimic, ci doar să verifice discernământul adolescentului adunând informații”. Așadar, rolul personajului psiholog era de a stabili dacă băiatul conștientizează gravitatea faptei sale, o procedură strict procedurală, nu una terapeutică.

Psihoterapia autentică cu adolescenți: construirea încrederii

Mulți tineri și părinți care au urmărit serialul și-au format idei greșite despre terapie, percepând-o fie ca o confruntare dramatică, fie neavând încredere în psihologi, considerându-i manipulatori. „În terapie, lucrurile sunt complet diferite”, subliniază Dana Peristeri, pentru a corecta aceste percepții.

Cazul imaginar al lui Jamie demonstrează ce nu ar trebui să fie o sesiune de terapie. Psihologii reiterează că terapia reală constă într-un proces de construire a relației, nu într-un interogatoriu.

Strategiile utilizate sunt foarte diferite. În serial, terapeuta își schimbă brusc abordarea în ultima întâlnire: devine brusc afectuoasă, oferindu-i băiatului ciocolată caldă și împărtășindu-și sandvișul, încercând să se prezinte ca prietenă. Deși gestul pare empatic, vine prea târziu. „Atitudinea ei, schimbată drastic la a șasea ședință, a fost o greșeală”, consideră Dana Peristeri.

În realitate, un psihoterapeut construiește încrederea cu adolescentul pas cu pas. Însă Jamie se simte păcălit de această schimbare bruscă: „El s-a simțit tradat, mințit… motivul izbucnirii sale a fost acesta”, evidențiază psihologul. El îi reproșează terapeutei că îl „îmblânzește” doar pentru a obține informații.

Lipsa încrederii din parte adolescentului duce la eșecul terapiei. O relație terapeutică eficientă se dezvoltă treptat, iar regulile de confidențialitate sunt esențiale: dacă adolescentul nu este o amenințare pentru sine sau pentru alții, terapeutul nu discută cu părinții fără acordul său pentru a câștiga deschiderea.

Cum se desfășoară cu adevărat psihoterapia adolescentului și rolul părinților

Scopul terapiei este soluționarea problemelor, corectarea comportamentului și schimbarea tiparelor de gândire. Dana Peristeri explică adevărata realitate a psihoterapiei pentru tineri în România. Rareori un adolescent precum Jamie ajunge singur la terapie: „E greu de crezut că un astfel de adolescent va solicita ajutor, având în vedere neîncrederea în adulți”, afirmă psihologul.

Sprijinul familiei este imperativ de la început. De obicei, prima ședință are loc împreună cu părintele pentru a înțelege motivațiile și așteptările ambelor părți, stabilind astfel obiective comune. Atât adolescentul, cât și părintele trebuie să contribuie pentru a beneficia.

Practic, primul pas este crearea unui spațiu sigur. Un terapeut profesionist nu va începe cu întrebări dificile (precum cele din serial), ci va iniția discuția despre subiecte mai puțin personale, lăsând loc pentru deschidere.

Empatia reală și răbdarea sunt fundamentale. Chiar și un simplu gest de curtoazie, cum ar fi oferirea unui ceai, poate ajuta la construirea unei relații calde constante.

Implicarea părinților pe termen lung este crucială. Terapia are loc, de obicei, o oră pe săptămână; restul timpului, copilul interacționează cu familia. „Este nevoie de suport din partea părinților, pentru că în cabinet stă o oră… acasă se află cu părinții”, arată psihologul.

Dana Peristeri reiterează că a observat cazuri concrete ce reflectă problemele adolescenților contemporani. „Am o adolescentă în terapie care se consideră urâtă”, povestește ea, semnalând cum complexe legate de aspect fizic, alimentate de standardele nerealiste din mediul online, pot duce la depresie și gânduri suicidare.

După cum observă specialistul, semnalele de alarmă pentru părinți pot include: izolarea adolescentului, episoade de depresie sau anxietate și preocupări obsesive pentru defectele fizice. Acestea sugerează o suferință interioară care necesita atenție.

Încurajator, tânăra a cerut ajutor, un gest rar dar crucial. Problema percepției de „vârstă dificilă” este frecvent întâlnită, pe măsură ce viitorul adolescenților s-a diversificat, în mare parte datorită mediului online.

Ideologii dăunătoare: misoginia și influențele online

Pe măsură ce serialul avansează, aflăm că Jamie îmbrățișează o viziune misogină, alimentată de mediul online. A fost atras într-o mentalitate „incel” (celibat involuntar asociat cu ură față de femei) - idei deformate ce l-au condus la violență. Dana Peristeri subliniază că la 13 ani, credințele nu sunt formate adânc, ci mai degrabă se acumulează informații.

În film, Jamie a suferit o respingere, fiind umilit de o fată care l-a etichetat ca „incel” pe rețelele sociale, ceea ce l-a expus ideologiei masculinității toxice. Acest mesaj sugerează utilizarea forței pentru obținerea dorințelor.

Deși extrem, cazul lui Jamie reflectă realitatea care există în jur. „Aceste fenomene sunt întâlnite nu doar la noi, ci și în alte țări”, observă Dana Peristeri. Ea compară mișcarea incel/manosfera cu trendurile emo de acum un deceniu.

Niciun mediu nu este imun: băieți din medii defavorizate sau privilegiate pot cădea victime ale masculinității toxice. O figură marcantă asociată cu această mentalitate este Andrew Tate, un influencer cunoscut pentru mesajele sale misogine.

Ideologiile dăunătoare au pătruns în viețile noastre

Influența acestor ideologii toxice se resimte în întreaga lume. Recent, în Marea Britanie, profesorii au alertat cu privire la deteriorarea comportamentului băieților din școli, asociându-l cu popularitatea lui Andrew Tate.

Un sondaj recent arată că mulți profesori percep influența dăunătoare a ideologiilor promovate online asupra elevilor.

Ideile dăunătoare circulate online s-au infiltrat și în sistemele educaționale din țările europene, incluzând Franța și Germania, unde discuțiile pe aceste subiecte au fost constante.

Astfel, nu putem ignora realitatea: aceste ideologii se instalează și în gândirea copiilor noștri, fără o intervenție educațională adecvată.

„Nu ni se poate întâmpla nouă” – o iluzie periculoasă

Familile din România, când aud despre delincvența juvenilă, reacționează: „Asta nu ar putea să mi se întâmple”. Totuși, problemele menționate există deja, chiar dacă nu au aceleași proporții ca în țările dezvoltate.

Exemplul incidentelor violente în rândul tinerilor se intensifică. Recent, un exemplu șocant din București demonstrează că violența poate apărea în cele mai neașteptate locuri și momente.

De asemenea, bullyingul a atins cote alarmante în școlile românești, iar statisticile arată o realitate ingrijorătoare: mulți copii sunt afectați de violență verbală.