Simptomele precoce ale diabetului: afecțiune ce afectează 11% din populația României

Printre primele semne ale diabetului se numără setea excesivă, urinările frecvente și oboseala neobișnuită, aceste simptome indicând o perturbare a metabolismului glucozei în organism. Identificarea timpurie a acestor semne poate diminua riscurile asociate cu complicații severe, precum afecțiunile cardiace, renale sau problemele de vedere.

Conform celor mai recente statistici furnizate de Federația Internațională de Diabet, la nivel global sunt aproximativ 589 de milioane de adulți cu această afecțiune, dar mulți dintre aceștia nu sunt conștienți de diagnosticul lor, deoarece simptomele pot apărea gradual. În România, se estimează că 11% dintre adulți suferă de diabet, iar conform Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, mai mult de jumătate dintre aceștia sunt diagnosticați și primesc tratament, ceea ce înseamnă că aproximativ una din două persoane afectate nu știe că este bolnavă.

Tipul 3 de diabet existe

Diabetul apare atunci când organismul nu mai reușește să regleze nivelul de zahăr din sânge, proces normal realizat de insulină, un hormon secretat de pancreas care ajută la transformarea glucozei în energie. Când acest mecanism eșuează, apar diferite forme de diabet, fiecare cu particularitățile sale.

Diabetul de tip 1 se dezvoltă când sistemul imunitar atacă celulele din pancreas care produc insulină. Fără această hormone, glucoza nu poate fi utilizată, rămânând astfel în sânge. Această formă este frecvent întâlnită în copilărie sau adolescență, dar poate debuta și în rândul adulților. Tratamentul implică administrarea zilnică de insulină.

Diabetul de tip 2, cel mai comun tip, evoluează treptat. Deși pancreasul produce insulină, celulele devin rezistente la acțiunea acesteia. Factori precum obezitatea, inactivitatea fizică și predispoziția genetică contribuie semnificativ la dezvoltarea acestei forme.

Recent, în literatură s-a făcut referire și la așa-numitul diabet de tip 3, un termen neoficial care descrie legătura dintre tulburările metabolismului insulinei și afecțiuni neurodegenerative precum Alzheimer. Conform cercetărilor, un dezechilibru al insulinei ar putea influența funcțiile cognitive.

Semnele timpurii ale diabetului

Modificările timpurii asociate cu diabetul pot fi greu de sesizat, dat fiind că nu inițial nu par a fi motive de îngrijorare. Totuși, identificarea acestor semnale poate permite un diagnostic mai rapid și prevenirea eventualelor complicații.

Când nivelul glucozei din sânge devine prea mare, rinichii elimină excesul prin urină, ceea ce duce la un volum crescut de lichide eliminate și la urinări mai frecvente, inclusiv pe timpul nopții. În mod normal, o persoană urinează între patru și șapte ori pe zi, însă în cazul diabeticilor, frecvența poate crește considerabil. Rinichii nu pot reabsorbi complet glucoza în exces, care astfel este eliminată alături de apă.

Urinările frecvente pentru eliminarea zahărului în exces din organism provoacă pierderi suplimentare de apă, generând astfel deshidratare și o sete intensificată.

Această sete intensă este un mecanism prin care organismul încearcă să mențină echilibrul hidric.

În cazul persoanelor cu diabet, energia din alimente nu este utilizată optim. Glucoza rezultată din digestie ar trebui să ajungă în celule, unde este folosită drept combustibil. Dacă insulina nu este suficientă sau celulele nu răspund cum trebuie, glucoza rămâne în sânge, rezultând o senzație constantă de foame, chiar și după mese, în special în diabetul de tip 2.

Un efect al glucozei ce nu ajunge în celule este oboseala accentuată. Organismul nu are acces la resursa sa principală de energie, ceea ce rezultă într-o stare de epuizare fizică, dificultăți de concentrare și senzația că odihna nu este suficientă.

Fluctuațiile glicemiei afectează și ochii, vasele mici de sânge din retină fiind vulnerabile la un exces de glucoză, ceea ce poate duce la modificări ale vederii. Acumularea de lichide poate provoca inflamații ale cristalinului, iar vederea poate deveni încețoșată. Aceste efecte pot fi reversibile în unele cazuri, însă, netratat, diabetul poate provoca daune permanente, crescând riscul de pierdere a vederii.

Nivelurile mari de zahăr din sânge afectează circulația și sistemul imunitar, iar tăieturile și rănile minore pot necesita timp îndelungat pentru vindecare, crescând astfel riscul de infecții.

Zahărul în exces poate afecta nervii, provocând neuropatie diabetică, ce se manifestă prin furnicături, amorțeală sau dureri în extremități.

Neuropatia se poate intensifica fără un tratament adecvat pentru diabet.

Apariția de pete mai închise la culoare, cu aspect catifelat, în zonele precum gâtul, axilele sau pliurile inghinale poate indica o tulburare metabolică. Această modificare a pielii, denumită acanthosis nigricans, este frecvent asociată cu rezistența la insulină și poate apărea în fazele inițiale ale diabetului de tip 2.

Un nivel crescut de glucoză în sânge poate influența flora naturală a pielii, favorizând infecțiile, în special fungice, în zonele calde și umede precum gura sau zona genitală. Mâncărimile persistente, senzația de arsură, modificările de culoare sau sensibilitatea locală pot semnala infecții recurente.

Diferențe între manifestările diabetului de tip 1 și tip 2

Deși cele două tipuri de diabet pot prezenta simptome similare, modul în care acestea se manifestă diferă considerabil.

Simptomele diabetului de tip 1 se dezvoltă rapid, în câteva zile sau săptămâni, în special la copii. Cele patru simptome principale sunt:

• Urinare frecventă,
• Sete excesivă,
• Oboseală pronunțată,
• Pierdere în greutate neintenționată.

În contrast, simptomele diabetului de tip 2 apar lent și sunt mai subtile în stadiile inițiale. Mulți pacienți pot trăi ani de zile fără a fi diagnosticați.

Diabetul de tip 3, folosit în principal în cercetare, nu are manifestări metabolice clasice, se referă la potențiala legătură între dezechilibrele insulinei și funcția creierului, în special în cazul bolii Alzheimer. Simptomele sunt mai degrabă cognitive, făcând referire la dificultăți de memorie, dezorientare sau scăderea capacității de concentrare, și apar progresiv, pe parcursul a mai multor ani.

De obicei, simptomele inițiale ale diabetului sunt similare pentru femei și bărbați, dar există câteva aspecte distincte. Potrivit unor surse medicale, femeile pot dezvolta mai frecvent infecții vaginale sau urinare, iar bărbații pot experimenta o pierdere graduală a masei musculare.

Diabetul de tip 1 este mai des întâlnit la copii cu vârste cuprinse între 5-6 și 11-13 ani, adesea din cauza schimbărilor hormonale specifice acestor perioade.

Simptomele includ:

• Sete și foame intense;
• Urinare frecventă, inclusiv enurezis nocturn;
• Oboseală accentuată;
• Vedere încețoșată;
• Modificări de comportament;
• Infecții cu Candida la fetițe;
• Dermatită de scutec persistentă la sugari.

Diabetul de tip 2 este din ce în ce mai frecvent diagnosticat în rândul copiilor, mai ales din cauza obezității și sedentarismului. Semnele pot fi mai puțin evidente inițial, dar includ:

• Sete și foame crescute,
• Urinare frecventă,
• Oboseală extremă,
• Vedere încețoșată,
• Întunecarea pielii în zonele de pliuri,
• Infecții recurente.

Diagnosticarea diabetului se realizează prin trei teste principale

Stabilirea diagnosticului de diabet necesită analize de sânge. Medicii utilizează trei teste principale:

• Glicemia à jeun – se efectuează după o perioadă de post de cel puțin 8 ore. Valorile normale sunt sub 100 mg/dL, prediabetul se situează între 100-125 mg/dL, în timp ce valori peste 126 mg/dL indică diabet.
• Glicemia aleatorie – poate fi măsurată în orice moment, indiferent de ultima masă. Valori peste 200 mg/dL, însoțite de simptome specifice, sugerează diabet.
• Hemoglobina glicozilată (HbA1c) – reflectă nivelul mediu al glicemiei din ultimele 2-3 luni. Valorile normale sunt sub 5,7%, prediabetul se încadrează între 5,7-6,4%, iar peste 6,5% confirmă diagnosticul de diabet.

Pentru diabetul gestațional, medicii recomandă un test de toleranță la glucoză.

Importanța unui diagnostic precoce

Identificarea și tratamentul prompt al diabetului pot preveni complicații severe. Glicemia poate fi crescută mulți ani înainte de a apărea simptomele evidente, timp în care zahărul în exces afectează treptat vasele de sânge și nervii.

Fără tratament, diabetul poate duce la probleme semnificative precum:

• Creșterea riscurilor de afecțiuni cardiovasculare,
• Accidente vasculare cerebrale,
• Neuropatia,
• Insuficiența renală,
• Retinopatia diabetică și pierderi de vedere,
• Complicații ale picioarelor, ce pot necesita amputatii,
• Disfuncții sexuale.

Un diagnostic devreme și o gestionare corespunzătoare a glicemiei pot diminua riscurile acestor complicații.

8 măsuri pentru prevenirea diabetului de tip 2

Deși formele autoimune și genetice de diabet nu pot fi prevenite, există anumite măsuri eficiente pentru a reduce riscul de diabet de tip 2:

• Alimentație echilibrată: adoptarea unei diete mediteraneene bogate în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe, sărăcită în zahăr adăugat și grăsimi saturate;
• Activitate fizică regulată: este importantă o mișcare moderată de minimum 30 de minute de cel puțin 5 ori pe săptămână, care sporește sensibilitatea la insulină;
• Menținerea unei greutăți sănătoase: reducerea surplusului de greutate, în special în zona abdominală, scade riscul de rezistență la insulină;
• Gestionarea stresului: stresul cronic are un impact negativ asupra nivelurilor de zahăr din sânge, fiind astfel esențial controlul acestuia prin tehnici de relaxare;
• Limitarea consumului de alcool: consumul excesiv contribuie la riscurile de diabet, motiv pentru care ar trebui limitat, dacă nu se poate elimina complet;
• Somn adecvat: 7-9 ore de somn de calitate sunt necesare pentru un metabolism sănătos al glucozei;
• Renunțarea la fumat: fumatul este asociat cu un risc sporit de diabet și complicații;
• Medicație preventivă: în cazuri cu risc crescut, se poate recomanda tratament pentru prevenirea progresiei de la prediabet la diabet.

Posibilitatea de „vindecare” a diabetului

Diabetul este o afecțiune cronică care necesită o îngrijire adaptată fiecărui pacient. Deși nu poate fi vindecat complet, pentru diabetul de tip 2 este posibil să se obțină remisiuni prin intervenții timpurii și susținute asupra stilului de viață. În cazul tuturor formelor, controlul riguros poate preveni complicațiile și asigură o calitate bună a vieții.

Managementul eficient al diabetului include mai multe aspecte:

• Monitorizarea glicemiei: verificările frecvente ale glicemiei ajută să se înțeleagă reacția organismului la alimentație, exerciții sau tratamente. Dispozitivele de monitorizare continuă oferă informații în timp real, prevenind episoadele de hipoglicemie sau hiperglicemie.
• Medicamente orale: în cazul diabetului de tip 2, pot ajuta la reducerea glicemiei fie prin îmbunătățirea răspunsului celulelor la insulină, fie prin stimularea producției de insulină.
• Insulinoterapie: insulina este esențială în diabetul de tip 1 și, în unele circumstanțe, și în tipul 2, atunci când pancreasul nu produce suficientă.
• Alimentație controlată: un regim alimentar adecvat ajută la menținerea glicemiei în limite normale și scade riscurile de complicații.
• Activitate fizică: exercițiile regulate îmbunătățesc utilizarea glucozei de către mușchi, chiar și fără insulină, susțin gestionarea greutății, reducerea tensiunii arteriale și îmbunătățirea stării generale.

Alte aspecte importante: pentru a diminua riscurile de complicații, persoanele cu diabet trebuie să își monitorizeze și acești indicatori:

• greutatea corporală,
• tensiunea arterială,
• nivelurile de colesterol și trigliceride.

Deși diabetul de tip 2 este considerat o afecțiune cronică, în anumite cazuri, valorile glicemiei pot reveni la normal fără intervenție medicamentoasă, acest proces fiind denumit remisiune și implicând controlul metabolic obținut prin schimbări durabile ale stilului de viață.

Cei mai semnificativi factori care pot duce la remisiune includ:

• Scăderea în greutate: reducerea masei corporale, în special a grăsimii viscerale, direct influențează sensibilitatea la insulină; studii arată că o pierdere de 10–15% din greutate poate fi suficientă pentru a restabili echilibrul glicemic în unele cazuri.
• Alimentația controlată: dietele hipocalorice sau structurate pot reduce necesarul de insulină și pot ajuta pancreasul să funcționeze mai eficient.
• Activitatea fizică: exercițiile aerobice și de forță contribuie la controlul glicemiei și la menținerea greutății, sporind capacitatea mușchilor de a utiliza glucoza, indiferent de insulină.

Remisiunea trebuie să fie supravegheată de un medic, deoarece chiar dacă tratamentele sunt reduse sau oprite, monitorizările periodice sunt necesare. Diabetul poate reapărea dacă stilul de viață devine deficitar sau dacă intervin altele riscuri.