Un nou test bazat pe analiza a 11 factori poate determina riscul de demență cu mult înainte de debutul bolii

luni, 6 ianuarie 2025, 10:59•

Învățarea continuă la vârsta adultă poate fi una dintre cele mai eficiente modalități de a preveni demența și de a întârzia declinul cognitiv SURSA FOTO: Monkey Business Images | Dreamstime.com

Demența afectează milioane de persoane la nivel global, iar prognozele sugerează o creștere îngrijorătoare a numărului de cazuri în viitoarele decenii. Conform unei estimări publicate în BMJ Mental Health, până în 2050, numărul persoanelor afectate ar putea atinge 153 de milioane. Ca răspuns la această provocare semnificativă, cercetătorii de la Universitatea Oxford au creat un instrument ce analizează 11 factori predictivi pentru a evalua riscul de dezvoltare a bolii în următorii 14 ani. Un raport al organizației nonprofit de cercetare RAND sugerează, de asemenea, că capacitatea cognitivă, limitările funcționale și sănătatea fizică pot prezice cu precizie riscul de demență cu până la 20 de ani înainte de apariția acesteia.

Ambele studii evidențiază atât factori non-modificabili, precum vârsta și istoricul familial, cât și variabile care pot fi influențate, cum ar fi educația, stilul de viață și sănătatea generală.

Rezultatele acestor cercetări contribuie la dezvoltarea unor strategii bine direcționate în ceea ce privește intervențiile timpurii, capabile să reducă semnificativ impactul demenței asupra indivizilor și asupra sistemelor de sănătate. Prin identificarea riscurilor, cercetătorii oferă un instrument practic destinat menținerii sănătății cognitive pe termen lung.

Cei 11 factori care pot prezice demența

Metoda dezvoltată de cercetătorii de la Universitatea Oxford, cunoscută ca UK Biobank Dementia Risk Score (UKBDRS), analizează o serie de factori ce contribuie la riscul de demență. Dintre aceștia, 11 s-au dovedit a fi cei mai semnificativi:

Impactul genelor și interacțiunea acestora cu factorii modificabili

Genetica joacă un rol important în predispoziția la demență. De exemplu, prezența genei APOE este asociată cu un risc crescut de a dezvolta această afecțiune, în special varianta APOE-ε4, considerată cel mai semnificativ factor genetic non-modificabil. Studiile indică faptul că persoanele care moștenesc o copie a acestei gene de la un părinte au un risc de până la trei ori mai mare de a dezvolta boala Alzheimer, iar cei care moștenesc două copii pot avea o probabilitate de până la 12 ori mai mare.

Totuși, influența genelor nu este absolută. Multe persoane cu varianta APOE-ε4 nu dezvoltă demență, iar altele, fără această variantă, pot fi afectate de boală. Acest lucru demonstrează că factorii de mediu și obiceiurile de zi cu zi pot modifica predispozițiile genetice.

Un alt aspect esențial îl constituie efectele altor gene, cum ar fi TREM2, asociată cu inflamațiile cerebrale. Persoanele cu mutații ale acestei gene prezintă un risc mai ridicat de declin cognitiv din cauza unui răspuns inflamator crescut, care accelerează distrugerea neuronilor.

Dr. Sana Suri, coautor al studiului definitiv de la Universitatea Oxford, subliniază că „genetica reprezintă doar o parte a intregului peisaj. Factorii modificabili, cum ar fi gestionarea diabetului, hipertensiunii arteriale și depresiei, pot diminua riscurile legate de predispoziția genetică.” Cercetările se concentrează în prezent pe intervenții terapeutice destinate diminuării inflamațiilor sau stimulării regenerării neuronale.

Dieta exemplifică interacțiunea dintre genetică și stilul de viață. Conform studiilor, o alimentație bogată în antioxidanți, cum ar fi dieta mediteraneană, contribuie la reducerea stresului oxidativ asociat cu expresia genei APOE-ε4, scăzând astfel probabilitatea de a dezvolta boala Alzheimer.

Posibilitatea prevenirii demenței

Cercetările sugerează că aproape 40% dintre cazurile de demență pot fi prevenite prin abordarea factorilor de risc care țin de stilul de viață. Încetarea fumatului, limitarea consumului de alcool, controlul tensiunii arteriale și adoptarea unei diete echilibrate sunt câteva dintre măsurile care pot diminua riscul. Menținerea unei greutăți sănătoase și implicarea în activități fizice și intelectuale regulate pot sprijini sănătatea cognitivă pe termen lung.

Activitățile fizice îmbunătățesc sănătatea cardiovasculară și sprijină formarea de noi conexiuni neuronale, contribuind la consolidarea rezervei cognitive. Participarea în activități sociale sau intelectuale, precum cititul sau învățarea unei limbi străine, a fost, de asemenea, legată de un risc mai scăzut de declin cognitiv.

Dr. Raihaan Patel, principalul autor al studiului, afirmă că UKBDRS nu reprezintă un diagnostic cert, ci o estimare a riscului, oferind șanse pentru intervenții personalizate. „Aceste rezultate ne permit să identificăm persoanele cu risc mai devreme și să intervenim pentru a diminua acest risc,” a concluzionat Patel.

Aplicarea instrumentului în practică

UKBDRS poate fi utilizat pentru a clasifica persoanele în grupuri de risc, facilitând accesul la evaluări suplimentare, cum ar fi teste cognitive sau imagistică cerebrală. De asemenea, persoanele cu risc crescut pot beneficia de monitorizare și intervenții timpurii, precum terapia cognitivă sau schimbările în stilul de viață.

În practică, utilizarea acestui instrument ar putea deveni parte a unui screening de rutină pentru persoanele cu vârste cuprinse între 50 și 70 de ani. Spre exemplu, un pacient cu un scor ridicat ar putea primi recomandări personalizate pentru ajustări în stilul de viață sau ar putea fi îndrumat către investigații suplimentare, cum ar fi imagistica cerebrală avansată.

Învățarea unei limbi străine întârzie declinul cognitiv

Învățarea continuă în perioada adultă poate reprezenta una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a demenței și de întârzire a declinului cognitiv. Un studiu derulat de Universitatea Tohoku din Senda, Japonia, a analizat datele a 282.421 de participanți la studiul UK Biobank din perioada 2006-2010. Rezultatele au arătat că adulții care s-au înscris la cursuri educaționale după vârsta de 40 de ani au avut un risc cu 19% mai mic de a dezvolta demență în următorii cinci ani.

Deși acest studiu nu poate afirma o relație de cauzalitate directă între participarea la programele educative și reducerea riscului de demență, rezultatele evidențiază o legătură clară între educația continuă și sănătatea cognitivă.

În plus față de creșterea rezervei cognitive, programele educative pot îmbunătăți inteligența fluidă, care se referă la raționamentul abstract și rezolvarea problemelor. Această capacitate, definită de Raymond B. Cattell în 1943, nu depinde de cunoștințele acumulate, ci de abilitatea de a învăța informații noi și de a se adapta la situații diverse.

De asemenea, învățarea unei limbi străine s-a dovedit a fi un instrument puternic în menținerea sănătății cognitive. Un studiu publicat în Frontiers in Psychology a evidențiat că vorbirea unei limbi străine poate întârzia debutul demenței cu până la șapte ani. Aceasta se datorează stimulării continue a creierului prin utilizarea centrelor lingvistice, ceea ce sprijină funcționarea generală a creierului și reduce riscul de declin cognitiv.

„Practicarea exercițiilor fizice, extinderea activității profesionale și implicarea în hobby-uri care implică învățarea de informații noi după pensionare, precum și menținerea unei stări de sănătate fizică bune pot contribui la prevenirea demenței. Cred că aceste modificări ale stilului de viață ar trebui împărtășite tuturor celor care doresc să evite pierderile de memorie sau demența odată cu vârsta,” a concluzionat dr. Clifford Segil, neurolog la Providence Saint John’s Health Center, California, SUA.