Un număr semnificativ de persoane nu beneficiază de asigurare la CNAS, în ciuda plății contribuției la sănătate, avertizează un consultant fiscal de renume

Cei care obțin venituri din investiții, inclusiv dividende și dobânzi bancare, care depășesc plafoanele de 6, 12 sau 24 de salarii minime sunt obligați să depună Declarația unică și să achite CASS. Termenul limită pentru anul 2025 este 26 mai.

Dificultățile apar în cazul persoanelor care au generat aceste venituri și nu au statut de salariat. Astfel, deși contribuie, nu sunt recunoscute ca asigurate în sistemul CNAS.

Acest subiect a fost discutat de Iulia David Sobolevschi, vicepreședinte al Consiliului superior al Camerei Consultanților Fiscali, la Seminarul de fiscalitate din 29 aprilie, desfășurat după Conferința Ordinară Anuală.

“Eliminarea obligației de a declara estimările prin Declarația unică reprezintă un progres semnificativ asociat cu acest formular. Cu toate acestea, există o discordanță între Codul fiscal și Legea sănătății, ceea ce a afectat comunicarea de informații între ANAF și Casa de Sănătate. Este esențial să se reia corelarea dintre Codul fiscal și Legea 95/2006”, a subliniat Iulia David Sobolevschi.

Conform declarațiilor sale, în Codul fiscal aspectele sunt clare, deși au fost introduse modificări recente în Legea 95.

„Observăm că persoanele fizice care contribuie la sănătate, totuși nu beneficiază de asigurare în sistem. Este firesc ca oricine plătește, să fie asigurat. Avem speranța că vor fi efectuate modificări în acest sens”, a adăugat vicepreședintele Consiliului superior.

O posibilă soluție ar fi ca aceste persoane fără statut de salariat să achite contribuția pentru 6 salarii minime pentru a rămâne asigurate, iar în anul 2026, după depunerea Declarației unice, să plătească diferența între contribuția la 6 salarii minime și cea pentru 12 sau 24 de salarii, asigurându-se astfel.

În timpul prezentării sale, a fost subliniată și situația celor cu venituri din drepturi de autor, pentru care sunt reținute contribuțiile, inclusiv pentru sănătate.

Imaginăm un actor pentru care se efectuează plăți într-o singură lună.

„Chiar dacă contribuția pentru sănătate este plătită pentru un an, aceste persoane nu au asigurare pe întreaga durată, atât din perspectiva pensiilor, cât și din cea a sănătății, ci doar pentru luna în care s-a efectuat plata. Aceasta se datorează discordanțelor dintre Codul fiscal și reglementările asigurărilor sociale, care afectează schimbul de informații între entități”, a concluzionat Iulia David Sobolevschi.