Cine crede că viața este greu în Uniunea Europeană ar trebui să compare cu salariile din Ucraina

O întrebare interesantă a fost lansată de un ucrainean etnic român din Cernăuți: „Românii au ajuns să fie servitorii Europei?”. Această discuție a dus la o analiză a diferențelor dintre salarii, prețuri și, în general, modul în care se simte lipsa de bani în cele două state. Ucraineanul era nedumerit de nefericirea multora dintre români, ceea ce mi-a oferit un context diferit.

„Acum eu și soția încercăm doar să supraviețuim, fără alte ambiții”, îmi spune bărbatul cu un zâmbet trist.

Ne aflăm într-un bar din centrul vechi al Bucureștiului, unde încercăm să purtăm o conversație despre întâmplările cotidiene, salarii și viața de familie, exact cum făceau oamenii înainte de a fi afectați de politică și social media.

Pentru vremurile noastre, ar putea fi privit ca un comportament atipic să discutăm despre problemele reale, în loc să ne concentrăm pe păreri politice despre lideri și alegeri. Atunci când conversația se oprește, oamenii se izolează fiecare în propriul telefon.

Din fericire, interlocutorul meu nu este român, ci un ucrainean din Cernăuți, pe care îl voi numi Iulian, pentru a-i respecta intimitatea.

Ne-am întâlnit acum mai bine de un an, la întoarcerea sa de pe front, el reluând postul de funcționar public într-o primărie din apropierea graniței cu România. Acum a venit la București cu o problemă personală.

„Haideți să discutăm despre cifrele reale”

Având rolul de jurnalist, Iulian mă întreabă despre nemulțumirile românilor legate de Uniunea Europeană. Întreabă dacă oamenii chiar cred că „românii sunt servitorii Europei”, sau dacă aceste afirmații sunt inventate de presă. Îi răspund că sunt opinii reale, confirmate de participarea colegilor mei la diverse proteste.

„Cum puteți să criticați Uniunea Europeană când aveți salarii atât de mari?” mă întreabă el, surprins.

„Salariile nu sunt atât de mari pe cât pare”, îi explic. Românii câștigă mai puțin comparativ cu vestul, iar prețurile din România se apropie de cele de acolo. „Să discutăm despre cifre, poate așa va înțelegeți mai bine”, răspunde el.

Iulian îmi spune că soția lui, învățătoare cu 20 de ani de experiență, câștigă aproximativ 270 de euro lunar, iar el, funcționar public, în jur de 250 de euro. Cu aceste venituri, ei trebuie să își întrețină familia formată din patru membri.

Conform statisticilor oficiale, salariul minim net în Ucraina este echivalentul a 182 de euro, iar salariul mediu brut atinge 560 de euro. De asemenea, cetățenii ucraineni plătesc o taxă de război, care anul acesta s-a triplat, ajungând la 28 de euro pentru salariul mediu.

„Dar prețurile sunt mai mici în Ucraina”, am încercat eu să justific situația. Iulian nu este de acord.

Îmi spune că face frecvent cumpărături în Suceava și că, deși alcoolul și țigările sunt mai ieftine în Ucraina, costurile alimentelor s-au apropiat semnificativ.

Compararea salariilor dintre România și Ucraina continuă. Iulian are un calculator pe telefon care transformă hrivna în euro rapid.

„Un primar de comună din Ucraina câștigă între 500 și 700 de euro, cu sporuri incluse”, arată el. Primarul Cernăuțiului, oraș cu 260.000 de locuitori, are un salariu de sub 1000 de euro.

„În Suceava, primarii câștigă și 4000 de euro” îmi spune Iulian. „Bine, își fac treaba, comunele sunt bine întreținute”, adaugă el.

„De pe fonduri europene, nu?” întreb. „Așa este”, recunoaște el. Cât despre investiții publice în Ucraina, el subliniază că din cauza războiului, fondurile sunt inexistente. În ceea ce privește salariile, nimeni nu așteaptă creșteri, dar măcar să fie plătite la timp, căci și acolo întârzierile sunt frecvente.

În Ucraina, banii nu sunt disponibili pentru repararea infrastructurii, iar primarii nu au resurse pentru a restaura clădirile școlilor.

Îmi amintesc că anul trecut, în Cernăuți, o întrebare adresată primarului comunei Suceveni a relevat că principala problemă identică este lipsa fondurilor pentru reparații.

Am petrecut aproximativ două-trei ore discutând în barul din București. Nu am pomenit despre Trump sau Zelenski. Ce ajutor ar fi fost să discutăm despre politica internațională?

Însă am aflat multe informații utile, realizând cât de mult au crescut veniturile în România după aderarea la Uniunea Europeană.

Ce-ar fi dacă am munci 8 ore pe zi, cinci zile pe săptămână, și am câștiga doar 250 de euro la sfârșitul lunii?

Poate că nu suntem atât de nefericiți pe cât credem

Mulți dintre noi nu mai au aceste întrebări. Privind din perspectiva unei vieți decente în România, mulți se confruntă cu probleme complexe: „știu” că Europa este „o dictatură” sau că „vom ajunge să mâncăm gândaci” și altele. Oamenii preferă să împărtășească teoryi conspiraționiste vazute pe TikTok, în loc de subiecte cotidiene.

Chiar, ce-ar fi dacă am discuta din când în când și despre banalități? Poate că am realiza că nu suntem atât de nefericiți pe cât am crezut.

Iulian nu se plângea de viața sa; spunea că războiul este adevărata problemă a țării sale. Celelalte nemulțumiri palid în comparație cu pericolul ocupării Ucrainei.

Nu am reușit să explic de ce există atât de mulți români nefericiți.