Decizia Curții de Apel Ploiești: Relevanța rea-credinței în justiție
Abuzurile de drept pot apărea în mod constant. În acest context, abuzul de drept se referă la depunerea cererilor în instanță, nu pentru a soluționa o problemă, ci cu scopul de a sabota sau de a restricționa drepturi și libertăți. O singură decizie a unui judecător a fost suficientă pentru a genera un prejudiciu semnificativ asupra percepției justiției și a României de către cetățeni, conform afirmațiilor avocatului Dragoș Lucian Ivan.
Evaluarea stresului sistemului de justiție
Deciziile luate sub stres emoțional pot duce la alegeri greșite, iar actuala reacție publică creează un climat de emoție.
O hotărâre judecătorească nefinalizată, greșită și fără fundament juridic, emisă de o instanță necompetentă, nu ar trebui să ne distragă atenția într-un mod considerabil.
Presupunând că nu este vorba de rea-credință, iar erorile sunt posibile, putem trasa două concluzii importante. Ambele sugerează necesitatea reformării sistemului judiciar: organizarea de concursuri meritocratice pentru promovarea magistraților și creșterea numărului programelor de formare pentru a evita astfel de situații. Dacă totuși există rea-credință, ar trebui restabilite competențele DNA pentru investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor săvârșite de judecători și procurori, având în vedere că un astfel de mecanism poate genera neîncredere în autorități și influența procesele electorale.
Această decizie nu va avea efecte juridice durabile, fiind de așteptat ca Înalta Curte de Casație și Justiție să o clasifice, discutând despre necompetentă și inadmisibilitate.
Deciziile emise de Curtea Constituțională nu constituie acte administrative jurisdicționale, ci de jurisdicție constituțională. Chiar și fără o formare juridică, se remarcă faptul că o instanță de contencios administrativ nu ar trebui să se pronunțe asupra unei hotărâri constituționale.
Această situație și decizia corespunzătoare reprezintă un adevărat test pentru sistemul de justiție, având în vedere că au fost inițiate mai multe acțiuni similare, repartizate aleatoriu către diverși judecători.
Un singur judecător care să fi făcut o greșeală de apreciere sau să fi acționat fără imparțialitate poate provoca o problemă temporară. Deși judecătorul nu avea competența de a analiza legalitatea sau constituționalitatea hotărârii Curții Constituționale, nu a invocat din oficiu excepția necompetentței, contrar responsabilităților sale.
Hotărârile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, reprezentând bazele stabilității juridice ale statului. Chiar dacă s-au ridicat voci critice în trecut, deciziile acestei Curți continuă să fie necontestabile, iar emoția nu poate diminua validitatea lor.
Ce se întâmplă dacă există rea-credință?
Rea-credința poate viza atât judecătorul care a emis decizia, cât și persoanele care au depus acțiunea, în cazul în care se dovedește un abuz de drept.
Abuzurile de drept pot apărea în orice context. În acest caz, depunerea cererilor nu se realizează pentru soluționarea unei probleme, ci cu scopul de a sabota sau restricționa drepturi și libertăți. Contextul electoral face ca drepturile noastre să fie extrem de relevante. Niciun individ nu ar trebui să folosească drepturile legale pentru a submina valorile unei societăți democratice, cu atât mai mult în perioade electorale.
Se preconizează că vor avea loc investigații, iar identificarea unui abuz de drept necesită demonstrarea unei intenții malefice sau a unei atitudini necorespunzătoare. Peste 100 de cereri depuse rapid pentru contestarea hotărârii Curții Constituționale privind anularea alegerilor prezidențiale va îngreuna activitatea instanțelor și va afecta serios imaginea justiției inclusiv pe plan internațional.
Legea trebuie să rămână o formă de realizare a binelui, iar cei care își propun să provoace vătămări prin abuzul drepturilor lor legale trebuie să fie trași la răspundere.
